3,465 matches
-
În timpul zilei parcul e plin de oameni veniți la picnic sau la plimbare. Pe malurile mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ei bine, asta nu prea știam. Adică știam eu că Brad spune și face cu siguranță exact de trebuie, sau că majoritatea femeilor s-ar fi gândit probabil, chiar și după doar o săptămână și ceva, că e cu adevărat îndrăgostit, numai că eu nu pot scăpa de senzația că e ceva ce nu merge tocmai bine. Și tot nu pot să zic exact de ce simt asta, și vreau să fie cum trebuie, vreau atât de mult să fie cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
condus acasă. A intrat la mine, și asta a fost tot. Ne-am îndrăgostit. Jenny face o pauză, și n-o las să continue, nu cred că vreau să aud mai multe, nu mai vreau să aud despre ei doi îndrăgostiți. Vreau doar să aud răspunsurile la întrebările la care nu mi s-a răspuns. În cele din urmă toată chestia asta sordidă începe să se scufunde, și vocea mea iese în șoaptă: ― Și atunci de ce sunt eu aici? Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pătlăgică. b.5. La maturitate, în organismele vii, se declanșează și acționează instinctul pentru perpetuarea speciei, îndreptând acțiunile omului spre împerechere, pentru însămânțare. Omul se îndrăgostește, îl dorește intens pe partener pentru împerechere și însămânțare. Unii medici consideră starea de îndrăgostit ca fiind patologică, deoarece în starea de îndrăgostit, este blocată rațiunea și omul acționează „orbește”, fără a se gândi la consecințele acțiunii sale. În starea de îndrăgostit, omul nu se poate abține, instinctul pentru perpetuarea speciei domină rațiunea. Prin educație
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
se declanșează și acționează instinctul pentru perpetuarea speciei, îndreptând acțiunile omului spre împerechere, pentru însămânțare. Omul se îndrăgostește, îl dorește intens pe partener pentru împerechere și însămânțare. Unii medici consideră starea de îndrăgostit ca fiind patologică, deoarece în starea de îndrăgostit, este blocată rațiunea și omul acționează „orbește”, fără a se gândi la consecințele acțiunii sale. În starea de îndrăgostit, omul nu se poate abține, instinctul pentru perpetuarea speciei domină rațiunea. Prin educație și conștientizare, se poate frâna și da curs
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
dorește intens pe partener pentru împerechere și însămânțare. Unii medici consideră starea de îndrăgostit ca fiind patologică, deoarece în starea de îndrăgostit, este blocată rațiunea și omul acționează „orbește”, fără a se gândi la consecințele acțiunii sale. În starea de îndrăgostit, omul nu se poate abține, instinctul pentru perpetuarea speciei domină rațiunea. Prin educație și conștientizare, se poate frâna și da curs instinctului pentru perpetuarea speciei, la momentul potrivit, când partenerii își pot asuma responsabilitatea de părinți și au condiții materiale
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
o poză unuia dintre micii călugări. Îi chemă să vadă poza pe ecranul aparatului. Băieții se arătară cu degetul unii pe ceilalți, râseră și exclamară În limba lor: —Uită-te ce urât ești! Ba nu, tu ești urât! Cei doi Îndrăgostiți Își continuară plimbarea prin pădure. Era răcoare și umbră. Trecură pe lângă cercuri negre pe pământ. Ce-o fi aia, se mirară ei cu voce tare, Înainte de a repera un grup de bărbați mai În față. Unul răscolea cărbunii unui grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry. Își imagină limba lui șerpuind de-a lungul și de-a latul gâtului ei, al sânilor, al abdomenului. Dintr-odată, i se strânse stomacul de dor, de tristețe, de teamă că Își rataseră ocazia. Știa foarte bine semnificația expresiei „Îndrăgostiți urmăriți de o zodie nenorocoasă“. Cerul negru era Înțesat de miliarde de stele, iar unele dintre ele desenau un model etern pentru fiecare pereche de Îndrăgostiți uniți de soartă, o constelație pe care ea nu reușise deloc să o discearnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dor, de tristețe, de teamă că Își rataseră ocazia. Știa foarte bine semnificația expresiei „Îndrăgostiți urmăriți de o zodie nenorocoasă“. Cerul negru era Înțesat de miliarde de stele, iar unele dintre ele desenau un model etern pentru fiecare pereche de Îndrăgostiți uniți de soartă, o constelație pe care ea nu reușise deloc să o discearnă până atunci. Fusese prea ocupată să privească În pământ căutând capcane. Gândul la toți anii care trecuseră pe lângă ea fără să cunoască o mare pasiune, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil fiind, stătea ore în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea brusc și pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tânăr cu ochi mari, Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilică în cartea vieții, Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii, Care îi ieșeau mereu fără soț. Au mai existat și niște tei, Și cei doi îndrăgostiți Care știau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări ori niște nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi și mișcătoare șesuri. Și pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deși este bătrân de acum, este un pervers, sadea), cu toată recuzita de rigoare. In iureșul comercial, dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și infantilismul unui popor, care se încăpățânează să rămână veșnic puber, am căutat să văd și eu cine a fost și ce moașă-sa a făcut acest sfânt, la viața
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
meleagurile acestea mioritice. Cu riscul de a deveni didactic, totuși am să vă povestesc, la modul serios de această dată, ce este cu acest nenorocit de sfânt, care se pare că nu avea nici în clin, nici în mânecă, cu îndrăgostiții. Pe 14 februarie, în calendarul catolic Biserica îi amintește pe sfinții Chiril și Metodiu, patronii Europei, dar totuși în același calendar sunt amintiți doi sfinți cu numele de Valentin, care sunt puși la grămadă, doi în unu’, amândoi pe data
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
afăcut el pentru lumea asta mare, Dumnezeu cu mila, sau Dracul să-l pieptene, că tot aia e! Pentru acest zel, (dacă era doar unul, mai treacă, meargă, dar patru, e stoc supranormativ chiar și pentru un sfânt al tuturor îndrăgostiților), episcopul a fost denunțat, (probabil de securiștii din sistem, prieteni de-a lui Voiculescu) și adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului, (păi ce credeați altfel? Pe timpul acela nene, judecătorii nu se încurcau atât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai târziu, după cum spun alte scrieri. Dar ziua Sf. Valentin, este atacată și de catolici, și de ortodocși. In 1998, episcopii catolici din România, au dat o declarație prin care și-au exprimat dezacordul cu privire la așa- zisa "Zi a îndrăgostiților", pusă în chip blasfemator sub patronajul Sfântului Valentin. "Sfântul Valentin a fost un preot martirizat în chinuri atroce, la 14 februarie 270, sub împăratul Aurelian, pentru motivul că a combătut orgiile sexuale legate de cultul zeului Faunus Lupercus. Din punct
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
profanare a memoriei unui martir și a virtuții castității, faptul de a pune dezmățul sexual public din zilele noastre sub patronajul unui preot sfânt, martirizat", se preciza in acea declarație. Nici Biserica Ortodoxă nu recunoaște această așa-zisa "sărbătoare a îndrăgostiților". De altfel, în calendarul Bisericii Ortodoxe nici nu există un Sfânt Valentin. Doar pe 16 februarie este pomenit un oarecare Sfânt Valent (Valent e altă căciulă, nu e Valentin) ca fost diacon al Bisericii din Ierusalim, al cărui principal merit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
parte, vorbindu-i de lucruri care probabil n-o interesează. De pildă, într-o scrisoare nu i-am spus decât de Sainte-Chapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un "dragă" la început și "sărutări" la urmă. Așa își scriu îndrăgostiții și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe bazinurile cu apa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ceea ce crede despre mine. Sunt convins că a sta de vorbă cu o femeie ceasuri întregi ca să-i explici o nuanță a unui personagiu racinian este cu totul excepțional și, în orice caz, cred că nu se mai găsesc doi îndrăgostiți având astfel de preocupări, susținute cu atâta răbdare și pasiune. Pentru cei mai inteligenți, care pun mare entuziasm în chestiuni tot așa de importante, Racine rămâne un inactual, iar noi, preferând pe Racine, ne îndepărtăm și mai mult de ceilalți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așeza din nou între noi și el, ne-a strigat: "Mergeți cu Dumnezeu!" Este oribil felul cum se despart doi oameni care s-au iubit. Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoștințe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiți totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viața celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ți-ai făcut o mie de planuri, și deodată totul trebuie să-ți devie egal. Atâtea emoții împărtășite trebuie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu o iu-beam, ci numai că aveam scrupule să dau o calificare unui sentiment căruia îi vedeam limitele. Limite vedeam chiar și acolo unde nu mai exista nici o bănuială, în sacrificiul meu pentru corpul ei sau în viața a doi îndrăgostiți din cine știe ce carte celebră. Chiar și în Tristan și Isolda, simbolul dragostei până la moarte, aveam prilejul să fac observația: totuși, Isolda l-a lăsat pe Tristan să plece și apoi, fără să mai folosească strategema prin Brangone, a acceptat să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov, căci necazul care o cuprinse văzând ezitările mele îmi da posibilitatea să o presupun. În cele trei zile n-a făcut decât tot felul de planuri pentru excursia noastră de îndrăgostiți, n-a pus un obiect în geamantan fără să nu aibă o emoție, a trăit clipă cu clipă trecerea zilelor și apropierea de mine. Apoi dimineața ultimă, gara și trenul, și la fiecare stație din lungul călătoriei și-o fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplase până acum. Dar nu era acesta esențialul. Ioana avusese dreptate: suferința din pricina ei a fost un motiv numai, explicația se găsește în caracterul meu nenorocit. Întotdeauna i-am vorbit Ioanei despre moarte. Nu acesta este un subiect pentru doi îndrăgostiți, oricât aș fi reușit să o înfiorez pe Ioana și s-o conving că e singura preocupare care are vreo importanță. La strigătul meu, celălalt s-a crezut obligat să mă reconforteze. A găsit la dispoziție o mulțime de teorii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sentință ar da ei, nu m-ar mulțumi. Aș găsi-o prea simplă, pentru crisparea din mine. Poate însă că nu-mai ceva simplu, spus cu toată tăria și convingerea, semănând cu o poruncă, m-ar putea calma. Aud interpretarea: doi îndrăgostiți nenorociți din cauză că femeia a avut un păcat. Aceasta e tot? Și neînțelegerile noastre de mai înainte, pe alte motive? Sau și acum, atâtea alte motive care ne cauzează neînțelegerile... Sau atâtea sentimente contrarii, imposibil să le analizezi, dar întregind pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
paradoxului, pregătită doar să-l respingă logic. Chiar în deschiderea unei secțiuni intitulate „Paradoxul absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]