4,024 matches
-
de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins printr-o singură zi de fericire, acum mă voi simți umilită săptămâni întregi, credeam că îmi pot crea singură condițiile necesare pentru a fi fericită, dar se pare că nici măcar nu am cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tăcută, buzele ei sunt pecetluite, o coroană de riduri le înconjoară, îmbiindu-ne să devenim prietene. După-amiaza mergem la piscină, ne scufundăm față în față cu ochii deschiși, raze de soare tremură între noi, un covor albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când în când câte un copil flutură leneș mâna către Noga, o văd apropiindu-se de ei cu timiditate, încercând să intre în jocurile lor, dar de multe ori tălpile ei goale, înfrânte se întorc la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pășesc pe drumul acesta plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care o duc, o revoltă îndrăzneață îndreptată împotriva regimului tiranic al sentimentelor, mă gândesc la tot ceea ce i-aș fi putut spune, acum totul stă în puterea mea, la copilul care fusese dat spre adopție din pricina mea, la ușile căminului care se închiseseră în urma mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de obicei în Anglia; un fel de pantaloni scurți care sunt mai degrabă în stilul anilor ’20 din Italia, scurți și în dungi, ca boxerii, și îi pun în evidență perfecțiunea feselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
manifestată în public. Și, dacă el nu se arată prea dornic, nici eu n-o să fac nimic. Nu-mi plac deloc aceste stadii timpurii ale unei relații, când nu știi cât să întinzi coarda pentru a nu fi considerat prea îndrăzneț. — Mă duc să înot, se entuziasmează el brusc. Ce bine că m-am abținut să-l mângâi! Vreau să mai mănânc cât e Jake plecat; nu mi-e foame, dar faptul că sunt tot timpul cu el îmi dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Felix Nicolau Tandru și rece roman „pre fricos să nu spăriem, că mai îndrăzneț să va întoarce” (Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică) „Poate că la noi Dumnezeu arată ca un naș mafiot cu girofar nu pentru că noi trăim în zonă, ci fix pe dos - adică deasta trăim noi în zonă, că ne-am ales un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Capitală a Regatului creștin al Ierusalimului, sub domnia von weit her, a lui Conrad al IV-lea, Duce de Hohenstaufen în refectoriul Citadelei, printre coloanele ciclopeene rotunde, printre coloșii țărcuiți cu brâuri orizontale groase, faraonice și sfârșiți în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi trebuit, se înmoaie el. Mama mea! Să-mi bag picioarele... BELPHEGOR Cuminte, cățelule, cuminte, cuminte! Haide, cuțu! Cuțu-cuțu! Nea...! aruncă Vierme vorbele, odată cu bucățile cele de pe urmă de anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât ai zice pește! Fii atent pe stânga, Dănuțule! strigă Fratele, căutând înfricoșat un retevei. Javrele nenorocite vor să ne taie calea, prin învăluire! E o capcană, băi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a murit după primul și bătrânul i-a cerut să rămâie acasă, să dea dracului știința ceea zadarnică. De-abia s-a învoit să-l mai lase încă un an. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. Bătrânul l-a ascultat de câteva ori fără să se supere, cum se aștepta Grigore. Își zicea că generozitățile acestea sunt ale tinereții și că băiatul se va cuminți când se va izbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am văzut, n-am auzit. Dar cum să nu simți nimica tu, pândar, plătit cu bani grei să păzești avutul stăpânului, când se fură un vagon de porumb numai la câțiva pași de tine?... Irimie Popa, mai chipeș și mai îndrăzneț, nu se putu opri să nu zică: ― Ce vagon, domnule plutonier, păcatele noastre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost... Și nici boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut Într-o grămăjoară de pene însîngerate. Bătrâna îl luă de o aripă și îl tîrî spre casă, bodogănind înăbușit: ― Fire-ar ai dracului! 5 Cu un viraj îndrăzneț, automobilul stopă scurt în fața scării. Grigore, care auzise zgomotul eșapamentului și semnalele sirenei, aștepta pe trepte împreună cu Titu Herdelea. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele să poată coborî boierii cotoșmăniți în blănuri, pleduri, măști și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine pe picioare. Cucoana era veselă, le-a vorbit frumos, i-a lăsat și pe ei să vorbească, dar, până la urmă, i-a făcut să înțeleagă că ea va vinde cui dă mai mult și numără toți banii. Petre, mai îndrăzneț, îi spuse: ― De, coniță, noi am cheltuit și-am venit atâta cale, c-am socotit că dumneavoastră, inimă bună, o să vă fie milă de noi și-o să ne vindeți mai lesne, că... Nadina întoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și au ajuns ei stăpâni pe toate. ― Altfel de oameni sunt pe acolo, mormăi un glas amărât. Nu ca noi! Acolo oamenii au și pământ și nici nu-s flămânzi și nevoiași ca pe aici! ― Apoi norocul numai de cei îndrăzneți se ține, nu de neputincioșii cu inima-n izmene! ― Numai noi parcă avem terci în loc de sînge! ― Binișor, binișor, băieți! Plutonierul Boiangiu, în uliță, cu ochii în direcția de unde trebuiau să sosească boierii (de altfel, un jandarm postat în dreptul cârciumii lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara! Primarul, logofătul și plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i ducă acasă, Leonte Orbișor era indignat și răcnea: ― Să-ți fie rușine să pui tu mâna pe boi, că doar tu ai și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
De ce mai vine armata?... Să ne omoare pe noi?... Ce le-am făcut noi lor?... Câini suntem ori oameni, de nu ne lasă să trăim?... Nu ne-au asuprit destul boierii? Porneau răspunsuri de ici-colo, mai sfioase la început, apoi îndrăznețe și răcnite: ― Să vie și armata, că noi tot nu ne lăsăm!... Mai bine murim cu toții, ca să scăpăm de toate!... Nu ni-e frică nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cafea, încercând să tragă de timp și să se gândească la cu totul altceva decât la situația dificilă în care se aflau. În privința celor ce se întâmplau afară, pe acea lume înfricoșătoare, nu se mai încumetau să facă extrapolări prea îndrăznețe. Numai Ash părea relativ satisfăcut. Unicul său centru de interes pe moment privea condițiile mentale ale colegilor săi. Nu era chip să te relaxezi pe astronavă. Nostromo era un remorcher industrial, nu o navă de agrement. Când nu-și desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se repoziționeze în noua societate conform cu visele, frustrările și refulările sale anterioare. Cu toții am dorit să „parvenim” la situații pe care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le consideram îndreptățite. „Concursul de împrejurări” i-a ajutat pe cei mai îndrăzneți, dar aproape nici unul nu stăpînea „modul de utilizare” a poziției sociale la care, eventual, parvenise sau era pe cale să parvină. Și, dacă stăm să ne gîndim puțin, nici nu prea ar fi avut cum. Oricum, frenezia parvenirii fusese lansată, iar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Isus cu adunarea evreilor a avut un sfârșit dramatic. Marele preot l-a întrebat: „Ești tu Mesia, Fiul Celui Binecuvântat?”. După cum am văzut, avea toate motivele să-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
reprezintă scene în care dușmanii lui Dumnezeu vor fi judecați. Noi, astăzi, nu sesizăm foarte clar cutezanța din revendicarea lui Isus, însă, cu siguranță, marele preot a perceput-o și pentru aceasta l-a condamnat pe Isus: nu doar pentru îndrăzneața pretenție de a se considera Fiul uns al lui Dumnezeu, ci pentru că a insinuat că el va sta la judecată împotriva marelui preot ca și cum acesta din urmă ar fi un dușman al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că răspunsul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este relativ recent, începe cu epoca modernă; al doilea este la fel de vechi ca și vestirea mesajului evangheliei. Între unul și celălalt se situează paradoxul unei filosofii clasice creștine, marea încercare de a depăși contrapoziția prin distingerea domeniilor și propunerea unei îndrăznețe sinteze culturale. Atribuind filosofiei misiunea de a fixa cadrul metafizic abstract și credinței creștine, situarea acelui cadru în trăirea concretă a vieții de fiecare zi, s-a făcut posibilă depășirea paradoxului și prin asta s-a pus bazele acelui umanism
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
chimie. Lili răspândea în jurul ei ceva tulbure. Uneori le povestea fetelor cu care era bună prietenă lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii la față, zâmbind ciudat, reținut, în orice caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Știam că mai curând sau mai târziu totul avea sa eșueze, că Gina avea să mă părăsească. Dar în holul casei ei, în întunericul în care abia ne puteam desluși conturul fețelor, gesturile noastre de dragoste deveneau din ce în ce mai dezinhibate, mai îndrăznețe. Corpul mic și subțire al Ginei învăța să nu se mai crispeze la câte o mângâiere mai îndrăzneață. Eu învățam să strâng o femeie în brațe, învățam să-mi placă să mângâi, să mă amețească gura moale, gustul fad al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]