2,964 matches
-
Harul lui Dumnezeu mă ține. Mă străduiesc să mă dăruiesc lui Hristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu Hristos. Asta o doresc, dar n-am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Harul lui Dumnezeu mă ține. Mă străduiesc să mă dăruiesc lui Hristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu Hristos. Asta o doresc, dar n-am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
burghezie proletară ceuașină (funcționari de "sfat popular", "consilii" de la cele locale la cele județene, ingineri cu funcții, dăscălime universitară, miliție, alte "forțe de ordine" mai absconse), care trăiau prin scrierile ei (și poate, mai curând, prin identificare biografematică) doza de îndrăzneală/deșuchiere neîndrăznită în viața de zi cu zi. Pentru detalii, căutați pe Google. 120 AS: Dublă eroare. Este o deformare de la "jeune fille en fleurs" (de care probabil visantul auzise doar, nu citise textul lui Proust). Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
modalitate de cunoaștere care poate evolua dramatic. Se pot presupune riscuri și surprize, se comit erori, se ajunge la înfundături, fiind necesară o reluare și încercare de găsire a altor soluții. Pentru a înainta, este nevoie de inițiativă, pasiune, perseverență, îndrăzneală. Euristica implică mai multe metode: conversația euristică, problematizarea, învățarea prin descoperire, modelarea, experimentul. Conversația euristică poate avea loc la începutul studierii unei teme, cu material cunoscut, pentru precizarea și aprofundarea noțiunilor, aceasta fiind o conversație introductivă. Alteori, conversația se aplică
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
dar și nețărmurita indignare a acelei care-și vede trupul țării sfâșiat de un aliat. Iar la sfârșitul acestei ședințe a nedreptății când delegații României au fost întrebați de Bismark dacă mai au ceva de adăugat, Mihail Kogălniceanu cu o îndrăzneală puțin diplomatică, dar izvorâtă dintr-un suflet chinuit de nesocotirea dreptății a cerut voie să depună pe masa congresului convenția subscrisă de împăratul tuturor rușilor și prin care acesta garanta integritatea teritoriului României. Întors în țară Mihail Kogălniceanu, a participat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
ideilor și inițiativelor cercetătorilor. Noutatea esențială este că ea beneficiază acum, pentru prima dată, de metode care fac posibilă acea interacțiune cooperativă și evaluare critică obiectivă a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se ajunge atât de departe). Cel de-al doilea volum de poezii al Liviei Iacob, Fragmente din războiul urban (Editura Outopos, Iași, 1999), apare după o necesară clarificare a apelor poietice. Discursul liric s-a maturizat vizibil, stridențele senzoriale și îndrăznelile stilistice s-au mai estompat. Tematica rămâne însă aceeași, semn al unei vizibile conștiințe de sine: poeta și-a explorat lucid nu numai limitele, dar și atu-urile. Or, pentru o sensibilitate rafinată, ce-și trăiește atât viața reală, cât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
există un dumnezeu, acesta nu poate fi decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi religii. Renegarea divinității e însă totală în Talanga, un text de o violență rară, ce atinge culmea îndrăznelii eretice (împrumutând o frază a unui exeget al operei argheziene, am putea spune că, dacă Ioanid Romanescu ar fi trăit în Evul Mediu, cu siguranță ar fi fost ars de viu de inchiziție, și asta dacă mai înainte n-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abordarea temelor, un nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul poet este doar uneori eficientă. Dacă "îndrăzneala de lup celest" pe care și-o recunoaște, spre exemplu, în Florile sângelui, ar putea fi trecută cu vederea, accentele profetice în care este pictat tabloul nemulțumirii și chiar al începutului de nevroză colectivă dintr-un text precum Iron Maiden
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este cunoscută și suportată: "on tolérait l'excentricité de Clorinde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Extravaganța este un risc pe care Pariziana, spre deosebire de alte femei, și-l asumă cu îndrăzneala și care îi aduce succes: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur un cheval de louange pour conquérir un mari, mais la grande fille devenue femme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care se învață la Paris. Este interesant că pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt scenariu, întrecându-le pe Parizienele de origine 237. Dacă în Bel Ami bărbatul este inițiatorul înscenării delictului, multe personaje feminine ale lui Maupassant surprind prin îndrăzneala cu care își încalcă rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de soț, provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și intră cu îndrăzneala în sfera publicului. Ea are un comportament ritualizat, dar și circumstanțializat în funcție de dorințe și necesități. Datoria mondenă a femeii este de a "reprezenta": soțul, situația, bunăstarea. Viața mondenă îi cere să "reprezinte", "să se expună"; în Franța (...) femeia este cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La féminité est en pârtie une question d'apparence", constată cu justețe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dentale n, ambele fără perechi surde, precedate de vocala mijlocie posterioară o, somnul presupune și o "descătușare a cuvântului", omul putându-se exprima liber numai în somn: "În somn,/ Mi se întâmplă să țip,/ Numai în somn,/ Și-nspăimântată de-ndrăzneală/ Mă trezesc -/ În liniștea disciplinată a nopții,/ Încerc să aud/ Țipete-n somnul vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eului într-un model mai înalt, până la pierderea identității reale" (p. 61); Dubla motivare, individuală și colectivă, găsește în umorul negru și vocabula frustă, o supapă psihică pentru prea-plinul nemulțumirii, un mod de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
însăși doamna prof. Elvira Sorohan? Neputându-ne acorda un răspuns personal simultan cu întrebarea, ne-ar permite, oare, să avansăm noi vreunul? A emite opinii, oricât de favorabile, despre altcineva rămâne în ultimă instanță un act unilateral, de a cărui îndrăzneală se sfiește gândul. Același gând își cere însă, după firea tuturor gândurilor, "veșmintele vorbirii". Ilustrarea tipului uman narativ pur este o persoană pentru care interlocutorul, oricine ar fi el copil, tânăr în formare, partener egal, somitate culturală în viață sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
le-o trezească tinerețea mea, ar vrea să pedepsească prin mine și să descurajeze astfel, pentru totdeauna, categoria asta de tineri, care, născuți într-o clasă inferioară și oarecum apăsată de sărăcie, are norocul să dobîndească o educație bună și îndrăzneala să se amestece în ceea ce orgoliul bogătașilor numește societatea înaltă. Iată crima mea, domnilor, și ea va fi pedepsită cu atît mai multă asprime, cu cît, de fapt, nu sunt judecat de semenii mei. Nu văd pe băncile juraților nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însuși. Lumea modernă se prezintă ca o formidabilă mașină de produs posibile (ceea ce noi numim progres tehnic). Suntem mîndri că am pus piciorul pe Lună, că am fost în stare să prelungim viața umană grație medicinei, că am creat Internetul. Îndrăznelile tehnice sunt, în ochii oamenilor moderni, o dovadă clară că lumea lor e superioară altora. Dar ceea ce-l fascinează pe omul modern este în aceeași măsură și ceea ce-l înspăimîntă. La sfîrșitul secolului al XX-lea și la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
SJIAN, Departamentul Lucrărilor Publice Moldova, dosar 292/ 1843, f. 28. 9 25 mai 1848 Cătră Cinst<ita> Epitropie a Casei Apelor din Prințipatul Moldovei În privire că peste puține săptămâni are a se săvârși apeducul din capitala Iași, subscrisul ia îndrăzneală a supuni, prin aceasta, cinst<itei> Epitropii a sa tânguire, ce este întemeiată pe rezoane drepte, pozitive, și netăgăduite, fiind plin de încredere că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua de aproape în considerație această tânguire. În locul vechiului apeduc
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
modificat în mod radical mecanismele inflației, prin înăsprirea concurenței și infuzia noilor tehnologii, ceea ce obligă la depășirea vechilor scheme ale ortodoxiei monetare, care pot deveni o sursă de contraproductivitate. Gestiunea monedei unice europene are nevoie de rigoare, dar și de îndrăzneală, de adaptare la noile realități, de creșterea capacităților reactive ale politicii economice europene și de depășirea rigidităților Tratatului de la Maastricht. În actuala conjunctură internațională, apariția lui euro face necesară o nouă dinamică europeană, care să facă din vechiul continent un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își plimbă lumea de origine prin interiorul limbii franceze, există cei care lasă imaginarul Celuilalt să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de bariera limbajului, ceea ce, să recunoaștem, aduce o boare proaspătă de inocență în marea de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea lui Dumnezeu și ne povestește romanul lumii. Multe idei, multe informații bine digerate din diverse științe (fizică, neurobiologie, chimie, antropologie, geologie etc.) și sisteme filosofice, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceea ce Paul Ricoeur numește "identitate narativă". Ieșind din cărțile lui Roussy ești destul de derutat, căci online, nicio identitate nu e percepută ca fiind mai autentică decît alta... Dar poate că în raportul lor cu cititorul se manifestă cea mai mare îndrăzneală a celor doi scriitori, căci destinatarul, departe de a fi un element pasiv, presupus de orice text, devine un complice nu întotdeauna ideal de altfel, ba chiar adesea refractar, încăpățînat, ezitant al procesului de decodare, desigur, ci este un participant
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărui protagonist este, de data aceasta, Sfântul Spiridon. Mult-așteptatul dénouement este eliberator: "ne deterăm jos binișor cu toții din turn. Eram mai mult mort decât viu. Cum am ajuns acasă, am căzut la așternut și am zăcut trei săptămâni de gălbinare". Îndrăzneala epică a lui Ion Ghica este cu totul ieșită din comun, mai ales că prozatorul nu părea înzestrat cu o vocație a tenebrosului, ci doar cu una a moralismului desuet, pigmentat de oaze de oralitate specifice memorialisticii. Scrisorile supraviețuiesc, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]