2,204 matches
-
orice comoară, femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cele mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și-ar dori-o pe Venus de soție, nu atât pentru frumusețe cât pentru dezinteresul ei pentru modă. Dorul - acest țipăt de cocor al inimii. Necazurile înfurie talentul, nu-l generează. Memoria se cuvine să fie un pilon al justiției. Este foarte greu de condus un popor care are o singură grijă: cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alții sunt fără să aibă. Nu te obligă nimeni să cunoști legile. Ci numai să le respecți. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează urme, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. UMOR Există femei care simt lipsa bărbatului o singură zi pe an : când își cumpără lemne de foc. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-l sufoce, fiindcă, pentru prima dată în lunga sa viață, dormise sub un acoperiș de ciment și între patru pereți. Ieși în prag. La o sută de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care-l conțineau o Înfurie. Se așteptase la noutăți care să constituie un extraordinar succes, la abdicarea unui rege, o răsturnare de guvern, o cerere populară ca dr. Czinner să se-ntoarcă - ceva ce l-ar fi ridicat la poziția intervievatului condescendent. Ceea ce ce citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el cândva În oraș, lipindu-și fața de geamurile restaurantelor, urmărind fără invidie mâncarea purtată spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care să-i răspundă propriilor dorințe, vrea spirit și educație. Eu sunt evreu și n-am Învățat decât cum să fac bani. Cu toate acestea, atitudinea ei critică Îl Înfurie și făcu mai ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu se scuză pentru promisiunea călcată, ci se Îndepărtă cu repeziciune cât Încă mai Îi era ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
au mai rarefiat, sau răspândit și prin alte zone ale parcului. Treceți-o pe notă. În o săptămână să nu mai aud de ea! Înțeles! Așa, măi copii, să-mi ascultați și să-mi îndepliniți ordinele, că, altfel, dacă mă înfurii, e rău de voi! ‛nțeles? Bine. În ziua ce a urmat, au sosit la gura gropii respective specialiști, mașini încărcate cu beton gata preparat, și, în câteva ore, totul, din urmă, a rămas, neted, ca de când lumea. A treia sau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o zi, pe Schimbălău, îl bâzia un țânțar. Cum stătea și dormea cam prea pe spate, în fotoliul de la birou, dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe Groh, de după ceafă. N-a mai putut. Ceafa îi devenise de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
femeile vorbesc la fel după ce fac dragoste? E oare o formă de a-și descărca conștiința? — Nu mă compara cu Clarence! — Păi, dacă semeni cu ea... Înainte de a ne căsători era mereu așa. Mă împingea în pat, iar apoi se înfuria. Aprinse lumina și îl privi în față. Ochii ei miopi împrăștiau scântei. Insinuezi că te împing în pat? — Nu. Pur și simplu te lași dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici, o să moară. Dacă o duc la Misiune, poate fi salvată. Misionarii au un medic... Indianul nu-i dădu atenție. Ce v-au spus albii? insistă el. — Oh! se înfurie el. Ce importanță are acuma? Piá o să moară. Trebuie să facem ceva. — E doar o femeie, răspunse Kano. O să-ți dau alta. Nu vreau alta. Vreau ca Piá să trăiască. Chiar nu-ți pasă? Indigenul păru mirat. Îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de precizat că el chiar trebuie să fie calm și înțelept în asemenea momente, chiar dacă îi mai sare și țandăra adeseori). Băi, da n-aveți nici unu’ țigări? N-avem, bă, ce tot vrei! Băi Moaca, ai grijă că mă înfurii! Ia vezi, bă, că pe mine nu mă cheamă Moaca! Te cheamă, bă, dacă-ți spun eu așa! Ia dă băi pachetul ăla de țigări încoace! Băi, vezi că-ți dau și una peste mutră! Nu vezi ce mutră de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și el rîdeați împreună, rîdeați de mine... Nu rîdeam de tine. Tu ai văzut mai mult decît era de fapt. Vorbeam cu el ca și în alte zile, nimic deosebit. Nu-i adevărat... Așa m-ai supărat și m-am înfuriat... Hai că ești belea, mă faci să rîd... de-asta erai așa nervosso? Da. Mă mir că ai observat. Ai plecat cam repede. Te-am ajuns din urmă și te-am depășit. Și eu te-am ajuns din urmă și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-aveam ață ca să fixez țepușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile sînt semnate de Mircea Armașu. Cine-i jigodia asta? se înfurie marele boss. Un amărît, un coate goale. Latră și el săracul..., îi explică secretarul. Chiar așa de scîrbos poate fi? Poate fi și mai scîrbos. N-are casă, n-are nici după ce trage apa. O fi, dar chiar așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă. — Toate n-au fost decât minciuni. Cum să am acum încredere în ea, chiar dacă aș vrea? — De ce mă întrebi pe mine? — Pentru că nu am pe cine altcineva să întreb. Atunci, poate că n-ar trebui să mai întrebi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Tekisui. Unii spun că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea asta nu e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu părerea în nici o privință. Fiii lui Isamu, însă, se înfuriară, crezând că Tekisui glumise pe seama tatălui lor. Susumu spuse că-l va pedepsi pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din teacă. Susumu era un spadasin bine cunoscut și purtase multe dueluri, dar Tekisui rămase pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea calmă înclinând barca de pe-o parte pe cealaltă. Acum o să spun ceva, am zis. — Bine. O să mă facă să par un idiot. — Bine. — Și s-ar putea și să te înfurie. — Hmmm. Bine. — Așa. — Zi-i, atunci. — Bine. N-a fost doar din cauza asta, nu? Mă refer la ce s-a întâmplat între noi. Scout se desprinse de la pieptul meu și ridică privirea spre mine. — Am spus că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vino, frumosule!... lunecă pe pârtia mea și hai afară ca să fii Regele luminii!... - Nu vin!... n-am chef! - Vrei să stai aici, să ai totul de-a gata, trântorule?! - Mă faci tu pe mine trântor? Nu ți-e rușine?... se înfurie iepurașul făcându se negru. - Ha, ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
sentiment care-i apropie mult mai mult pe oameni decît dorința. Domnul Rennit era vizibil furios din pricină că nu i se dăduse răgazul să-și joace rolul, dar În același timp se vedea limpede că nu-și poate permite să se-nfurie. Prin urmare Își sacrifică furia, cu o demnitate de nobil famelic. — Oare detectivii nu se ocupă decît de divorțuri și logodne desfăcute? Îl Întrebă Rowe. — Firma noastră este o Întreprindere respectabilă, cu o anumită tradiție, răspunse domnul Rennit. Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul că putea fi spînzurat pentru o crimă pe care n-o săvîrșise continua să-l Înfurie. Dacă s-ar sinucide, ar avea cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv al justiției, căruia dorea să i se conformeze. Totdeauna dorise să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]