2,826 matches
-
le-am fabricat pentru a le ajusta la ele și am fi ispitiți să le respingem ca fiind creații ad-hoc dacă n-ar fi enunțate cu mult timp înainte. II Oamenii care aplaudau în picioare sentințele pronunțate și cei care îngenuncheau sub mărturie știau că primii erau siliți, iar ceilalți înșelați. Aprobau împreună lucruri împotriva cărora luptaseră de veacuri schingiuiri, execuții, falși judecători și false tribunale. Dar, totodată, ei premăreau laolaltă nașterea unui nou mister care devine punctul vital al istoriei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a ființelor neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce minune, ni s-a arătat Mântuitorul pe care ni-l aminteam ca prin ceață. Numai că de data asta nu am mai avut voie să îngenunchem, a trebuit să trecem pe rând prin fața lui și să-l scuipăm, să-l hulim și, acolo unde rușinea ne împie dica să ne slobozim nevoile la poalele crucii, ni s-a adus hârdăul pentru ca ura și rușinea să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tot ce găsi să-i spună. Căci nu fusese o singură lovitură, ci mai multe deodată, prea multe pentru cele două brațe cu care încerca să se apere. Singurul fel în care trupul alesese să se salveze a fost să îngenuncheze, cu mâinile strânse peste pântece. „Drogata aia în blugi !“, strigase careva, dar ea nu grăbise pasul, putea fi vorba despre altcineva, oricum, s-o iei la fugă însemna condamnare sigură, numai ei aveau dreptul să alerge, erau justițiarii, toți ceilalți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Se-ntoarse către ceilalți : Ziceți „Doamne miluiește !“. — Doamne miluiește, îngânară toți. Isaia făcu semn cu palmele spre pământ. Nu înțeleseră de la început, dar, în cele din urmă, după pilda călugărului fără schit, îngenuncheară. La fel făcură și purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci largi : — El moare pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
notabile și în cele din urmă se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul, foarte tânăr, cu barbă redusă la un vârf, ca la muschetari, slujea cu ochii tot spre ei, într-un spirit de înțelegere. Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în urma unei prinsori și sub înrîurirea romanelor și filmelor cu gangsteri. Dovadă: revolverele-jucării cu care nu puteam face nici un rău cuiva și lipsa oricărui mobil material. Ne-am strâns la sediul nostru secret, unul a spus rugăciunea și noi am îngenuncheat, apoi am cântat un cântec al Mișcării și ne-am suit în mașină, eu lângă camaradul șofer, alți trei înăuntru. După ieșirea de la barieră m-am dat jos și am învelit numărul de ordine al mașinii cu o cârpă neagră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o mitralieră sau numai cu revolver, cu un gramofon și un aparat fotografic, în epoca lui August, aș fi cucerit singur tot Imperiul roman. Toată lumea s-ar fi prosternat la pământ la coborârea și suirea mea în aeroplan. Aș fi îngenuncheat Senatul roman, inclusiv pe Cicero, cu un revolver. De fapt, cam așa ceva au făcut spaniolii în America și englezii în Indii. Îmi trec prin cap idei desperate. Să am un preparat în chip de bomboană, pe care punîndu-l în gură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un pluton de tineri în cizme îngenunche. Hangerlioaica jucase un mare rol în acest autodafé, întrucît interesul ei era de a face din biserica lui Ioanide un locaș hangerliesc. Ea veni îmbrăcată în doliu teatral, în care se drapă din cap până-n picioare, lăsând să i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în doliu teatral, în care se drapă din cap până-n picioare, lăsând să i se vadă numai crucea de aur de pe piept. Panait Suflețel și cu Aurora erau și ei de față, și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un perete al apartamentului lui Suflețel, așa cum apăru pe coridoarele internatului. De altfel, la Casa de Artă, Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Guthberleth. ("Pe dumnezeul meu, domnule Pomponescu!") În biserica lui Ioanide, care era acum mereu deschisă, se improvizase un altar, pe care era expusă numai fotografia lui Cioarec, înconjurată de sute de lumânări. Tineri de ambe sexe, studenți în toată firea, îngenuncheau în fața lui Cioarec și ședeau așa prosternați zeci de minute. Ioanide ar fi zis că a greșit construind biserica în beton armat, fiindcă acum n-o mai poate dărâma. Trăgea nădejde că se va găsi cineva să pună dinamită în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Indivizii caustici au oasele mici. Erminia asculta incredulă această teorie, apoi venea cu o coală de hârtie desfăcută și cu un creion. . - Pune piciorul aici! . - Ce vrei să faci? Ai căzut la practici magice? . - Nu te mișca! Cu creionul, Erminia, îngenunchind, descria conturul ghetei. - Într-adevăr, ai piciorul foarte mic. - Omul îndeobște, fiind un cerebral, își diminuează, caspeță, din ce în ce membrele. Numai cangurului îi cresc enorm picioarele de dindărăt și coada, în formă de trepied. Maimuța, dimpotrivă, agățîndu-se de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fiecare zi. Își oferă existența de dragul unui lucru ce nu le va aparține niciodată, dar după care vor caută toată viața. Tocmai aici greșeam eu. I-aș fi creat pe toți rezistenți în față unei boli care îi va îngenunchea pe toți, pentru că pănă și viață îngenunchează la un moment dat în fața ei. Eu aș fi dat tot ce am, iar la final, cănd nu aș fi rămas cu nimic, m-aș fi oferit lumii, cu totul. Dar cum să
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
unui lucru ce nu le va aparține niciodată, dar după care vor caută toată viața. Tocmai aici greșeam eu. I-aș fi creat pe toți rezistenți în față unei boli care îi va îngenunchea pe toți, pentru că pănă și viață îngenunchează la un moment dat în fața ei. Eu aș fi dat tot ce am, iar la final, cănd nu aș fi rămas cu nimic, m-aș fi oferit lumii, cu totul. Dar cum să dau altora ceva, cănd eu sunt nimic
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai lui Dumnezeu sau ai lui Hristos. Erau urâți numai de către cei care Îl urau pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
faceți ca poetul Péguy, care întreprindea în fiecare an un pelerinaj pe jos de la Paris la Chartres. M-am hotărât, aș îndrăzni să spun ne-am hotărât să vă îndemnăm a merge pe jos de la București la Tg. Jiu, să îngenuncheați în Biserica Eroilor și să vă rugați - nu pentru sufletul și mântuirea dumneavoastră în eternitate, ci pentru mântuirea dumneavoastră în veacul românesc și în vecii lui, care au poate mai mulți sorți să dureze, cu măsura lor, decât nemăsuratul american
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și tăceau în privința singurului lucru care îi îngenunchea și pe zei. Platon fusese singurul care gândise rămânând pe terenul vieții. Tot ce-a urmat după el nu a fost, cum s-a spus, o suită de note de subsol la filozofia lui, ci cu totul altceva, un viraj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dus în altă parte. Ioan Alexandru a intrat în schimb în casă ca într-un templu, pășind pe vârful picioarelor și cu mâinile împreunate. În Caietele lui Cioran din epocă este consemnat faptul că, ajuns în fața lui Heidegger, ar fi îngenuncheat. Niky nu confirmă, dar, oricum, faptul că lucrurile au ajuns așa la Cioran e semnificativ, și dacă ele nu sânt exacte sânt oricum adevărate. Sigur e că atunci când Heidegger s-a urcat pe un scăunel să ajungă la un raft
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nenorocire pentru el. Al doilea mod de a impune e acela de a face din principie transcendente, din credințe ale omenirei, mijloace pentru scopuri de o altă natură. Astfel preoțimea evului mediu esplica evangheliul astfel încît făcea ca popoarele să îngenunche și sub jugul unui rege rău; astfel credința cea adâncă către unitatea Austriei și către tron a fost cauza indirectă, deși principală, care i-a făcut pre români să primească tăcând, cu o rezistență mai mult pasivă, umilirea dualismului. Al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi putut căpăta sub mînile ei și abate de la ortodoxie. când Constantinopolul era încunjurat de turcii împresurători, Europa au vorbit către el mai aceleași cuvinte ca și diavolul Mîntuitorului: " Stăpânirea preste tot ce vezi să fie a ta, numai să îngenunchi înaintea mea și să te 'nchini mie ". În fața atrocităților moametane se adună soborul de la Florența pentru a-i propune Bizanțului mântuirea sub condiția renegării ortodoxiei; insultații bizantini s-au arătat însă eroi spirituali, preferând moartea politică și spaimele barbariei în locul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]