5,200 matches
-
harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa-ntunecată lin se scutură
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt.” ” Căci vântul adunat-a , de flori de tei troiene.”(!Strigoii”) ” Poet gonit de lume și înghețat de vânt”(” Întunericul și poetul”) ”Codri mângâi cu vânt de primăvară”(” Povestea magului călător prin stele”) S-a vorbit la EMINESCU despre o” trăire a departelui” , de un ”departe lăuntric”( Edgar Papu- Poezia lui Eminescu, Ed. Junimea, Iași, 1979, p.
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
noi iubirea, Azi, ne-a rămas amara si crudă, nevorbirea. Ne despărțim săraci, neputincioși în toate, Nici mâna să salute de-ar încerca, nu poate. Si grele-s ale noastre priviri ce înainte, Isi fluturau amorul, acum doar necuvinte. Am înghețat in toate si transformați in lemn, Stăm reci in nevorbire si nu ne dăm un semn. Si așternând in gânduri cuvinte ce s-au spus, Stăm muți in necuvinte cu clipe ce s-au dus. Referință Bibliografică: Necuvinte / Dorisdoria Stănescu
NECUVINTE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374607_a_375936]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VISCOL... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
din Iași, am pus memento-ul: ,,M-or troieni cu drag/Aduceri aminte!”. Mama mea, Anica Tudor, avea o voce de mezzo-soprană și ne cânta adesea, mie și fratelui meu, la școală, din scrierile lui Ion Creangă: ,, Iarna ninge și îngheață,/ Frigul crește tot mereu,/ Păsărica cea isteață,/ Nu-și mai cântă cântul său./ Când afară viscolește,/ Ea se-ascunde tremurând,/ Într-un colț, unde găsește,/ Nu ca vara ciripind” sau cealaltă poezie ,,Ninge și îngheață,/ Nu mai e verdeață,/ Peste
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
Ion Creangă: ,, Iarna ninge și îngheață,/ Frigul crește tot mereu,/ Păsărica cea isteață,/ Nu-și mai cântă cântul său./ Când afară viscolește,/ Ea se-ascunde tremurând,/ Într-un colț, unde găsește,/ Nu ca vara ciripind” sau cealaltă poezie ,,Ninge și îngheață,/ Nu mai e verdeață,/ Peste tot câmpia/ o suflă vijelia,/ Lupi s-adună hau-hau/ Ce furtună, trosc, pleosc” etc. La 17 ani când tatăl meu a suferit o fractură a bazei craniene, în chiar ziua ajunului Anului Nou 1956-1957, anul
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
aud ningând aud cerul viscolind nu-s singur și mă duce-un gând la poluri Și pacă dorm în pat de gheață iubita parcă viscolește și până mâine dimineață am să mă zbat precum un pește Și nervii iernii-au înghețat iubito iar la noi în pat Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA LUI BACOVIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1497, Anul V, 05 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate
EREZIA LUI BACOVIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374630_a_375959]
-
2016 Toate Articolele Autorului ...Iubesc, fără să știu, un pom de vise- Ce autentic zbor acum mă înconjoară! Ales-am să fiu totul, și viața îmi deschise Încă o nouă și frumoasă primăvară. Fiind copil, cu lacrimi mă-nveleam, Și înghețând de dor, nici nu știam, Că eu pe tine, primăvară, te-așteptam, Să-mi prinzi o floare roșie, c- un alb mărgean. Te-aș regăsi într-o simplă afirmare, Nu ești un moft de anotimp perfect... Nu am sperat din partea
IUBESC, FĂRĂ SĂ ȘTIU... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373369_a_374698]
-
în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
când ochii nu văd nimic întreg fără tine nor prins în joacă cu un capăt de ață sărbătoare cu gust de nucă și scorțișoară. mă va întreba mereu cineva unde sunt serile ce nu întunecă unde este iarna ce nu îngheață iarăși și iarăși le voi spune că ești doar tu cu toate chipurile tale de îngeri cu pistrui și strungăreață. Referință Bibliografică: Ca o duminică / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi
CA O DUMINICĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373453_a_374782]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DE MINE.... Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O frumoasă doamnă, îmi tot scrie, Că fără mine n-ar putea scrie poezie, Cuvintele ar îngheța, în loc să învie, Iar de dor ar plânge-n rime, pe hârtie. Dorește a fi o stea și să se arunce-n mare, Și-a ales deja locul și preferă să se omoare, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi
DOR DE MINE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373458_a_374787]
-
Articolele Autorului prezentul e izvor de timp trecut spre viitor el curge printr-o clipă și poate germina un început de gând ce-n fiecare se-nfiripă astfel se nasc iubiri într-o secundă și se-ntâlnesc în magicul sărut îngheață timpul și apoi inundă un viitor prezent dintr-un trecut nu-i ziua asta altfel decât alte la fel mi-e dor de tot ce-ai strâns în tine ne-om regăsi în lumile înalte strânși în sărut și germinând
IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373547_a_374876]
-
dorul aprins după ele. Noaptea cuprinde un spațiu ce-i timp eu te visez într-un cânt. Se spune că cerul adoarme cu mine sau eu adorm prins de tine, și lipsește doar steaua de gheață ce somnul meu îl îngheață. Te caut în visul sublim în sclipiri de rouă în cana cu vin. Referință Bibliografică: Noaptea adoarme / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile
NOAPTEA ADOARME de PETRU JIPA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373622_a_374951]
-
-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi mai zărim sub a cerului pleoapă, mai tineri ca noi, cuminți ne așteaptă. Referință Bibliografică: În satul pe care-l mai strig
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ață Și-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie. Te chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Un suflet primenit și un potir de aur Din care tu, iubite, să bei fără vreo teamă. Prin necuvinte-ți iau suspinul dintre gânduri Și-alung din pomul vieții o
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
simt sprijiniți de personajele din afișele cu zâmbete de carton și cu litere mari ascunse de câte un slogan mai mult sau mai puțin inspirat. ’’Am venit pentru a face o politică și o administrație de calitate’’. Minte de-i îngheață căcatu din gură. Haida de, cu cine neicușorule? Sunt aleși din tuș în retuș. Au fețe de Spitalul 9. A murit doctorul care să-i vindece. De aceea: toată lumea mâinile sus! Suntem un popor fericit. Avem liber la mititei și
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
Literatura > Beletristica > ADUCERI AMINTE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduceri aminte... Privirea-mi, alintată de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
meu să te consulte? E un tip priceput mi-a vindecat și o oaie la care țineam eu foarte mult... Pe când vorbeau ei așa, amical, cum se cuvine la o masă cu ștaif, prin ușile deschise larg pătrunse moartea. Atmosfera îngheță iar moartea, înfășurată în mătăsuri negre, păși elegant printre resturile de pe podea și făcu o reverență impecabilă în fața celor doi. Regele suspină ușurat! De fapt nu era chiar moartea, era doar ministrul de externe, prințul Talleyrand, vestit pentru machiaverlâcurile sale
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
har poetic dăruindu-le prin mister. * Poemul meu se va pierde în abisuri, când Luceafărul cu raza-i strălucește. Dar îmi leg vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. * Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai așteaptă înghețate flori de tei! * Pe ,,Lacul codrilor" au albit nuferii, ducând legendă în vremuri epocale de grijă că, fără ele ai suferi! Iar foșnetul pădurii cântă a
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
universale. Aiurea, ce credeți că firul de iarbă nu gândește când se usucă iarnă și reânverzește primavera? Copacul nu simte durerea când dai cu toporul în el îi rupi crengile și I le bagi pe foc? Apă nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului, dar are speranța că în primăvara iarăși va curge din munți peste vai și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște iarăși urcând până la norii din care a
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
Dumnezeu a sufletului său. Niciodată în poezia noastră, sentimentul religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te văd, brad-luminat, departe într-un burg, Zâmbindu-mi blând, cu voie de la demiurg, Și-o voce pură
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
Acasa > Literatura > Proza > ODA BUCURIEI Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cânta oda bucuriei peste dealurile înghețate de durere. Cântă, nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
Ia-mă, dragule soție acasă!/ Nu pot, căci acasă am soție!/; Ia-mă, dragule soră acasă!/ Nu pot, pentru că am soră acasă!/ Ia-mă, dragule străină acasă!/ Nu pot că acolo nu am nevoie de străini!/”, sau „Gerule, nu mă-ngheța/, Gerule nu-mi îngheța calul/”, uită se alină, visează...! În egală măsură cu farmecul cântecului, artista Tania Popa înflorește în oglinda privirii spectatorilor încă un chip agreabil, acela de actor de teatru și cinema. E radios, acest chip, spontan, vivace
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]