4,243 matches
-
m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de neobișnuita ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări de-a dreptul suprafirești am reușit să adun 12 copii. Era exact cifra necesară desființării postului și intrării în necunoscut a steluței mele călăuzitoare. Între noroiul din ce în ce mai înghețat și căldura tot mai frumoasă a sufletului oamenilor, în vacanța de Crăciun mia sosit vestea mutării la școala primară din comuna Filești, un fel de cartier sătesc al Galațiului. Aș fi rămas dar frecvența scăzută atârna neîndurătoare desupra mea. Așa că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acord. Și mulți nu vor să semneze. Preferă să doarmă, la Washington, pe grătarele unde iese căldura (iarna) de la clădirile guvernamentale. Când nu găsesc loc pe grătar și sunt beți sau drogați, se culcă pe bănci. Uneori, sunt găsiți, dimineața, înghețați. Într-o vreme, poliția, dacă îi găsea dormind pe bănci, îi aresta și îi ducea să-i țină peste noapte în arest ca să nu moară. Dar aceste "arestări" au stârnit proteste. Cu ce drept ne arestează poliția? au zis cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i mai salveze. Dreptul de a muri e și el un drept al omului. Nimeni nu te poate împiedica să-ți ruinezi sănătatea, să-ți distrugi viața, să vagabondezi, să dormi iarna pe o bancă în parc și să mori înghețat. Acum, toamna, nu sunt asemenea riscuri. Vorbim, apoi, despre specificul Washingtonului. Capitală administrativă, Washingtonul adună, practic, două categorii de americani. Prima, alcătuită din funcționarii instituțiilor federale, ai băncilor etc, care, spre seară, se urcă în mașini și se duc în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată, zace măicuța lor care e gata să-și dea ultima suflare. Copiii, plâng și își freacă mânuțele înghețate. E Sfânta Noapte a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Ei știu că în alți ani, tatăl lor le tăia cel mai frumos brăduț din pădure, pe care-l așezau în mijlocul casei și-l împodobeau cu lumânărele, nuci aurite cu bronz
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
după ce sunt despodobiți sunt aruncați pe foc. Și îmbrățișați, mama și copilul care simțea cum îi revine sănătatea, îi cântară brăduțului: „O, brad frumos!” spre bucuria acestuia, care-n semn de simpatie, își scutură crenguțele, făcând să-i sune podoabele înghețate, la fel cu clinchetul clopoțeilor. Și toți trei: băiețelul, măicuța lui și brăduțul erau fericiți, căci era Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe mama lor! S-au adunat vecinele milostive, care încercau să-i mângâie pe bieții orfani. Niculina, fetița de 2 ani a cerut să fie urcată în sicriu lângă mama ei, să o sărute. Punându-și buzișoarele ei pe fața înghețată a moartei; a zis „Ce lețe ete mămuca!(”Ce rece este mămuca”!) Înmormântarea s-a făcut prin mila sătenilor, iar copiii au rămas în grija vecinilor milostivi. Dar, imediat după război au urmat ani cumpliți de secetă. Pământul n-a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii grei pe caldarâmul umed, văzându-i cum trec gravi printre prăvăliile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cineva, care să-ți dea răspuns la întrebarea pusă. Ce-ai pățit, fu întrebat, de careva, dintre cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem cu el? Rămâne la noi, până mâine dimineață. între timp,îi facem câteva investigații. Dacă tot este aici?! Îi facem. I-au făcut. Inclusiv electrocardiograma. Bune - toate! Dimineața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a replicat amenințatul. Bine. O să vedeți. Nu vă fie o glumă. Și totul a reintrat în normal. În firescul zilelor ce au urmat, când cu mai de bine, când cu mai de nebine. Acum,în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu multă zăpadă și ger, s-a dus vestea, ca un fulger, că, subofițerul care fusese de servici, la unitatea de pompieri, din oraș, a fost găsit, pe la orele cinci, mort. Pe jumătate dezbrăcat. Fără armă. Deposedat, ziceau unii, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să simt tăcerea neagră a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care altminteri, cu siguranță, n-aș fi ajuns să le am. În adolescență, m-am "dus" la Polul Nord, cu Nansen, apoi la Polul Sud, cu Amundsen și Scott, rămânând lângă o sobă caldă. Am și plâns din cauza lui Scott, mort, înghețat, în zăpezi. N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a treia de liceu, am primit ca premiu o carte care se chema "Epopeea albă". După ce am citit-o, am început să visez aurore boreale, ceruri înghețate, banchize și deșerturi de zăpadă. Apoi, nu m-au mai interesat zăpezile. Am ajuns la concluzia că e mai bine să te bronzezi la soare, pe o plajă, decât să dârdâi într-un sac de dormit. Nu m-am vindecat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineți urâte, murdare, cu ceață și frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraș și am pornit pe jos, spre celălalt capăt al orașului, pe niște străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut-o mai întîi pe sora mea, așezată pe un scaun lângă pat. Tata a încercat să se bucure. Mi-a zâmbit chinuit și mi-a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care mi-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la spital și cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mișcările frontului mi-au fost cu desăvârșire străine. Nu-mi păsa ce se întîmpla cu Europa. Sufeream pentru moartea Annei Karenina sau pentru melodrame de duzină, umblând prin toată lumea, de la ecuator la pol, și prin toate timpurile. Revăd trenurile înghețate, cu tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea fiind că fugisem spre casă cu gura plină de sânge. "De ce bați în ușă?" m-a întrebat, răstit, bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam acest
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și-i puse pe trotuar, iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian. Maica stareță părea dusă pe altă lume, parcă nici nu-i vedea. Au stat așa cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte. Măcar de-ar fi putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]