3,183 matches
-
vedeai, și toată lumea își știa locul. Întreg parcul era verde, îngrijit și fără urmă de gunoi. Rondurile de flori, în culori vii, care ar fi oripilat-o pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plătească pentru anunțuri. — Dar dacă e gratuit, cum vom convinge distribuitorii să-l vândă? N-or să aibă nimic de câștigat din asta. — Atunci trebuie să-i convingi că Fair Exchange o să producă o asemenea senzație, încât oamenii se vor înghesui în magazinele lor vechi și prăpădite să-și ia exemplarul gratuit și vor pleca încărcați cu țigări, Fiesta și fulgi Cadbury’s pe care n-ar fi avut ocazia să le cumpere altfel. — Stevie, ești o minune! rânji Fran. Argumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
convingător de fapt. Mai luă o gură din cafeaua neagră, tare, aproape imposibil de băut, făcută de Stevie și trecu la problema locului și modului în care oamenii puteau să dea anunțurile. Singurul avantaj al birourilor lor exorbitante și supraglomerate, înghesuite între farmacia Boots și catedrală, era că le-ar fi fost la îndemână oamenilor să treacă pe-acolo cu comenzile. Chiar și așa, în această epocă a tehnologiei, aveau să aibă nevoie de un departament televânzări. Dar unde naiba aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în fața școlii. Era minunat să trăiești într-un loc unde toată lumea te cunoștea, nu într-un oraș mare și străin. Turla catedralei strălucea masivă și aurie pe fundalul cerului albastru și senin. La ora nouă dimineața, hoarde de turiști se înghesuiau deja s-o fotografieze. Mai târziu, când avea să se facă foarte cald, se vor îngrămădi înăuntru, atrași nu de divinitate, ci de dorința de a se retrage la umbră. Fran se refugie și ea înăuntrul catedralei, un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă, cabină de duș -, dar erau înghesuite toate la un loc într-un minim de spațiu. Se gândi la biroul lui primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui la pensie, ceva din aerul unui birou de redacție. Unde erau toate lucrurile care-i erau dragi? Obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șir, timp în care oamenii își aminteau de jurnalistul pe care îl cunoscuseră și îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sau ești prea cufundată în fantezii despre apartamentul nupțial ca să-ți mai pese de asta? Fran se așeză lângă ea și coborî vocea. — S-a anulat de tot, zise dintr-o suflare. — Rubrica de Matrimoniale? Stevie era uluită. Anunțurile se înghesuiseră de la primul număr. — Nu, nunta. I-am spus lui Laurence că nu pot să mă mărit cu el. Lui Stevie îi veni să aplaude, dar, măcar de data asta, avu tactul să se abțină. Era întotdeauna o greșeală să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ei controlau totul inclusiv televizorul închisorii care era dat la maxim în majuoritatea timpului. Era aproape de patul meu dar n-am îndrăznit să-l dau mai încet. Numai conducătorii aveau dreptul să o facă. Sâmbăta, aproape cincizeci de deținuți se înghesuiau lângă patul meu să vadă desene animate. Aceasta mă scotea din minți. De luni de zile n-am urmărit un meci de fotbal și ardeam de dorința de a vedea unul. Într-o sâmbătă pe când serveam prânzul mi-am adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acesta puteau să găsească ceva mai bun în altă parte, dar fiind plătiți cu ziua, ei nu aveau niciodată în mână nouă mii de yeni. Nu le rămânea decât să plătească cei trei sute de yeni pe zi și să se înghesuie cu toții - soție, soț și copii - într-o cameră goală de trei rogojini. În unele familii, soțul - cu consimțământul soției, bineînțeles - făcea pe codoșul și-și scotea soția în stradă ca să atragă clienți. Apoi îi conducea în camera lor. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un loc al nostru. Așa că m-am străduit să-mi mențin apartamentul curat ca lacrima, pentru oamenii care veneau să-l vadă (iar asta nu-i lucru ușor, vă asigur) și am tot răsfoit paginile de imobiliare, chinuindu-mă să Înghesui toate vizionările În diminețile de sîmbătă. La trei luni după ce m-am logodit, mă văd nevoită să admit că Îl Înțeleg perfect pe Tom. — De-asta angajează lumea pe cineva ca mine, s-a enervat Sally cînd i-am mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu convenea Inchiziției? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alții din plăcere și, poate, unii din milă, să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piață cum a fost. Cu toții
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Emma privi În jur. Tiburtina era acum un canal de metal, acoperit de o perdea de fum. Colegele dispăruseră deja În barul Vinicio’s. La ora asta era deja plin până la refuz cu angajații numeroaselor fabrici din Împrejurimi, care se Înghesuiau În fața chioșcului cu mâncare. Muncitorii care construiau un nou centru comercial În blocul de alături, aflați În pauză de masă, Înfulecau o pizza În fața intrării. Nu reuși să-și distingă colegele. Și oricum, ceilalți Își văd Întotdeauna de treburile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duceți la mai bine, dar se vedea că nici el nu crede ce spune, că vorbea mai așa, fără suflet, rar și cu vorbe mai alese, cum ai vorbi la un străin. Ne-am băgat de cu seară în căruțe, înghesuiți fiecare cum putea, iar eu mi-am făcut cruce în căciulă, că știam că e noaptea Sfântului Andrei și trăgeam nădejde să-mi visez ursita. Și chiar am adormit ori poate numai am căzut nițel în somn. Visam ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și hotărât brusc să tragă o fugă la fața locului, chiar înainte ca ei să fi luat decizia de a merge împreună acolo, în salonul cel mic dintre bucătărie și camera din fund. Îi așteptase chiar la intrarea în casă, înghesuit într-o babă binevoitoare și care știa totul: domnișoara Giulia, e aici o fantomă la dumneavoastră în casă, iese noaptea și cântă în grădină, am văzut-o eu; și-ar mai fi fabulat încă, ținându-se strâns de spatele Giuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aștepta cu nerăbdare momentul, până în vara aceasta, când nu i-a mai ars să plece. În fiecare colț al casei sunt lucruri, gesturi și cuvinte care continuă să-și tragă viața din timpul tinereții părinților ei și, privind spre obiectele înghesuite în sufragerie, Giulia își imagina de multe ori un film scurt despre așteptare și călătorie: În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Asher și cu servitorii Nomir, soțul lui Zibatu și Zimri, tatăl copiilor Uznei. Cei patru câini alergau și ei în jurul turmelor, cu urechile fluturând. Își ridicau ochii lor maronii de la oi și capre doar când se apropia Iacob și se înghesuiau lângă stăpânul lor în speranța că mâna i se va opri un pic pe blana lor și că îi vor auzi vocea. Iuda, care avea grijă de întreaga tabără din spate, mergea ultimul, atent la eventualii răzlețiți. Eu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mod firesc conducerea laboratoarelor, dar continuase să-și exercite meseria. Spunea mereu că nu prea avusese de ales. Era singurul medic de pe insulă, iar emulii lui Esculap, ispitiți de exilul pe care Îl reprezenta instalarea la Lands’en, nu se Înghesuiau deloc. Pentru Yves, problema nu se pusese niciodată În termenii ăștia. Se născuse acolo și avea să moară tot acolo. Iar filozofia lui de viață era relativ simplă: mai bine stăpîn În casa ta decît slugă la alții. - Îți repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient de forța lui, Își Înghesuise fiul, lipindu-l de zid și-l insulta fără nici o măsură. - Ești mai rău ca un cîine! Ce ai făcut e abject, mă scîrbești! - Dar ascultă-mă! Nu e ce crezi, Chantal și cu mine ne iubim... Furia lui Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze părul, Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am să mă străduiesc... Numai de l-am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
armă. GÎndea cu toată viteza. Cel mai simplu ar fi fost să-l lovească pe Ryan de Îndată ce avea să iasă din cockpit, apoi avea să se descurce cumva ca să ajungă la coasta cea mai apropiată. Însă mii de Întrebări se Înghesuiau În capul ei, la care putea căpăta poate niște răspunsuri dacă juca după cum voia el să conducă jocul: cum de avea Ryan certitudinea că de naufragiu erau răspunzători copiii? Nu fuseseră decît aceia patru? Cum ajunsese el la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă un pahar, Îi aud vorbind la cafenea, sînt cu toții Îngrijorați pentru soarta lor. - În ce privește hotelul, e practic aranjat, spuse sobru Jeanne. - Stai! Doar nu vrei să spui că l-ai vîndut familiei Kersaint? se răzvrăti Marie. - Cumpărătorii nu se Înghesuiau, spuse Milic, venind În ajutorul soției lui. Era cea mai bună soluție. - La fel pentru șantierul naval, completă Chistian. Îl cunoști tare puțin, draga mea, Îi spusese Arthus vorbind despre skipper. CÎtă dreptate avea! - Gildas te-ar blestema dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le demonstreze eventualul efect nociv, nimic nu putea, deocamdată, să le explice determinismul; În consecință, nimic nu permitea să li se atribuie un sens precis și utilizabil: În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de dosarele și cărțile Înghesuite pe rafturi, biroul lui Desplechin părea imens. — Ei bine, da..., făcu el cu un surâs discret. Ies la pensie la sfârșitul lunii. Djerzinski rămase cu gura căscată. Sunt oameni pe care-i Întâlnim ani În șir, uneori zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de aceeași părere. Iau o gură de cappuccino, apoi încă una. Poate că dacă am să beau destulă cafea, o să mă repun pe linia de plutire. Poate că am să încetez să mă mai simt ca într-un vis urât. Înghesuit în colțul din fața mea se află cameramanul care face documentarul pentru știri, împreună cu producătorul lui, Dominic, un tip cu ochelari trendy și jachetă denim. Simt obiectivul camerei fixat asupra mea, urmărindu-mi fiece mișcare, apropiindu-se și depărtându-se, prinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]