2,094 matches
-
mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar fi pronunțat chiar și asemenea înjurături. Îmi spunea într-adevăr: „Aleargă îndată să-l chemi pe don Luigi Pedrollo. Spune-i să vină aici imediat“. Și se spovedea. În timpul acestor ispite teribile, continua să-l invoce pe Domnul, Maica Domnului, sfinții. Și se ruga și citea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ruinat Opera, că nu s-ar fi căutat decât pe sine. Se simțea osândit. I se părea că aude o voce care îi spunea; „Ești osândit, pentru tine nu mai e nici o scăpare“. Spunea că-și simte gura plină de înjurături urâte. În timpul acestor încercări refuza să primească sfânta Împărtășanie, pentru că zicea că se simte nevrednic și numai ascultarea îl făcea să decidă. În ultimele zile, eu celebram sfânta Liturghie în birou. Don Calabria asculta din patul său, asistat îndeobște de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a devenit om politic. Talentul de a se fofila în timpul dictaturii a fost confundat cu talentul politic. Studenții și veleitarii din cenaclurile pe care le condusese ca profesor l-au făcut să creadă că are priză la public. E adevărat, înjurăturile și grosolănia nu fac parte din „arsenalul” său critic (și aici trebuie să mă abțin să nu-l numesc pe altul care scrie chiar în ziarul în care am avut onoarea să public câteva tablete). Dar nici charismă nu are
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
poreclele, nici bancurile, el doar le poartă. Parcă așa am convenit... Eu cred că Iliescu nu are porecle tocmai pentru că există libertate de expresie și poți să spui despre el tot ce-ți trece prin cap. Ziarele sunt pline de înjurături, de ironii, de comentarii răutăcioase. Vreau să spun: în afara analizelor critice serioase. Doar e atât de ușor! Nimeni nu riscă nimic... Mai greu e să nu-l batjocorești. Nici măcar eu, deși îmi propusesem să nu intru în corul de imprecatori
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la mai multe turnee finale. ianuarie 2006 Sus Patria! Jos verticalitatea! Sus delațiunea! Corneliu Vadim Tudor îl face în toate felurile pe Gigi Becali. Nu demult, însă, s-a lăsat pupat de cel pe care acum își exersează pamfletul și înjurătura. Sus Patria! Moarte Mafiei! Deviza revoluționară a tribunului e de-un patriotism tulburător, de-o moralitate tușantă și de-un fior care-l amestecă pe Burebista cu DNA-ul. Spiritul enciclopedic Vadim își irosește sinapsele pe rudimentarul patron al Stelei
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Arad puteau retrograda liniștiți și cu un antrenor domiciliat în țară, plătit cu 10 000 de dolari pe an, nu pe lună. Sau că printre tehnicienii români s-ar găsi destui pricepuți specialiști în salvări miraculoase, care, deși trag o înjurătură la fiecare două cuvinte, iau telefoanele jucătorilor proprii, le știu pe dinafară pe cele ale adversarilor și pe ale arbitrilor și scot uneori corabia la liman. Dar poți fi cinic în fața unui om ca Radu Nunweiller? Nu poți decît să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și torcând ușure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit. Unii au voit să insinueze că poezia lui Arghezi e "minoră", dar ea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici. "Craii" sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin întrucît privește pe Pașadia și Pantazi. Suntem în Bucureștii semi-balcanici, semi-occidentali, unde fineța cea mai înaintată se amestecă cu înjurătura și pofta grosolană. Limba însăși e caracteristică: "dat în Paște", "brambura", "avea cîrlig", "lapoș", "guguștiuc", "o ții așa ca gaia mațu, la gard am prins-o, la gard am legat-o. Vous devenez agaçant avec vos Arnoteanu; mai dă-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Da, uite, haide, te rog foarte frumos, că tot ați rămas două și sunteți foarte secsi... (IVLRA: 244) − invitație: A: Da mă Mariane mă, dar chiar așa în continuu, în continuu... Hai, ia loc, ia loc! B: Mulțumim. (IVLRA: 235) − înjurătură: Hai, sictir! Și-mi trîntește telefonul (G. Liiceanu, Ușa interzisă) − ofertă: Lume, lume hai la... locuri de veci!!! Home · Catalog · Vanzare · Comunități · OKazia mea ... (linkuri.2info.ro). (b) Semantica termenului hai(de) include, în esență, în afara îndemnului la acțiune, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
descătușat... Nu mai eram Încordat. Asta era Securitatea! Deci Începusem să fac parte din sistem, fără nici un fel de rezervă. La a două bătaie i-am spus maiorului că n-a Învins el, am Învins eu. Cum a reacționat? Cu Înjurături. Nu m-a lovit..., dar cu Înjurături. Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am Întrebat dacă are copii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Securitatea! Deci Începusem să fac parte din sistem, fără nici un fel de rezervă. La a două bătaie i-am spus maiorului că n-a Învins el, am Învins eu. Cum a reacționat? Cu Înjurături. Nu m-a lovit..., dar cu Înjurături. Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am Întrebat dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am Întrebat dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge acasă: că a omorât un dușman de 17 ani? Un dușman al poporului? Vă mai amintiți ce a răspuns? Înjurături. Astea erau răspunsurile. Dar ce cred că e interesant este că torturile din Securitate erau de două feluri... cel puțin așa le-am clasificat eu. Erau bătăile neprofesionale ale anchetatorului, care lovea unde putea, și bătăile meseriașilor. Atunci când chema meseriașii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un fel... În Securitate, la Cluj, a fost un ofițer... Noi așa am știut că Bărănescu Îl chema, da’ nu, de fapt, Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut să vorbească fără Înjurături și fără cuvinte murdare... No, Într-un fel l-am iertat... Dar nu-i complect, pentru că eu n-am dreptul ca să fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și scurtă a capului Într-o parte - n.n.). Și noi am nemerit În primu’ rând... Și, stând noi așa, vine Iamandi... Când să uită, Dincă făcea cu capu’ așa (aceeași mișcare a capului - n.n.). Ăsta, Iamandi..., l-a luat la Înjurături: „Ce faci, mă? Îmi faci semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
omoară”... „Ce să fac?” Io nu mor de două ori În viață. Mor o dată. Ăsta a fost deviza mea. Or’ acum, or’ mai târziu, tot trebuie să mor o dată... Și-am bătut, domne. Vine iar Ștefan. Iar ne ia la-njurături: „Ce mai vrei?”. „Domnu’ locotenent, făceți-vă o pomană definitiv.” Domne, am căpătat câte-o țigară fiecare. N-am fumat de doi ani aproape. „Dați-ne un foc, că io știu să fac foc, da’ nu vreau să vă deranjați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu le, să știu din gura cui le-am luat și, eventual, în gura cui să le pun. Sînt cuvinte de proză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dacă aș accepta acest sentiment ar însemna să-mi las, de fiecare dată, impresiile să băltească, să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă conving de contrariu: da, m-aș autosabota abandonînd forma inițială. Flori otrăvite, desigur, enervările, tristețile, „înjurăturile”, impulsurile mai accentuate ale inimii și ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiecare un vocabular cu ingredientele necesare la zilele de omagieri. Îl deschizi și iei ce ți se pare potrivit. Așa treaba merge greu („pînă-n gît sîntem prinși din efort în efort”): cuvîntul de laudă îl găsești după căutări dublate de înjurături, iar ținuta solemnă - după lungi reprize de rîs. Dumnezeu știe dacă a bine sau a rău!... *Iată niște repetiții, solecisme și nonsensuri notate la Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum le zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această metamorfoză. Uleiul laudelor îi înmuiase. Nu-și mai aminteau locurile din suflet ulcerate de „înjurături” și „mojicii”. Nici unul nu părea să se gîndească la capcana unui divide et impera. Am privit liniștit „spectacolul”, știind că asemenea „luni de miere” au mai fost, dar n-au durat. Liniștit, dar și trist, căci scenele gen „pupat piața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
constatat că dispăruseră și termometrul mașinii, și niște medicamente. De altfel, anul acesta, la plecare, am fost controlați de același ofițer. M-a întrebat dacă pot să-i dau niște mărci germane. L-am refuzat și a reacționat cu o înjurătură. La Poiana Brașov, unul din șefii hotelului teleferic, vorbind într-o germană stricată și folosind cuvinte ordinare, mi-a spus ce crede despre români. La Bistrița, unde am vizitat o familie cunoscută de medici, am întâlnit o persoană comică, un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poate repeta. De altfel, În ultima perioadă, vorbea ca un birjar. Radu! La care toate frazele erau polizate, ceremonioase. Senzațional! Am fost uluit când, În parcul Ioanid, a spus la un moment dat: «Gata, să ne cărăm». Suna ca o Înjurătură În gura lui. În ultimul an, chiar Înjura, și anume tot timpul. Moartea lui nu m-a surprins. Știam că are pancreatită, ca să nu mai vorbim de infarctul de acum câțiva ani.” Virgil Duda Îl Întâlnise, cu doar câteva zile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de demult. Peste câteva zile, a izbucnit În plâns, În fața lui Mugur, când venise vorba despre Preda. Rănit de „dezertarea” mea din țară, se dezlănțuise, am aflat, Într-o serie de furioase Înjurături telefonice, la toți cunoscuții și necunoscuții. După vreo doi ani Însă, aflând că „celălalt tărâm” devenise tocmai America și bănuind că Lumea de Apoi și de Dincolo nu mi se prea potrivește, a sunat-o pe mama soției mele. S-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
București, am căutat să mă orientez. Trecut prin purgatoriul serviciului militar nu mai aduceam cu mine credulitatea și concepția despre valoarea absolută a culturii. Multe din visele vieții de licean au dispărut. Le-au împrăștiat cazarma cu lumea ei de înjurături și brutalități. Lumea studențească nu mai aducea nici o surpriză. Realitatea crudă cu lipsa ei de perspectivă era sufocantă pentru toți care încercau o altă trăire a vieții, și care de sigur că trebuiau să caute o ieșire din această amorțire
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]