3,744 matches
-
păstrez calmul și m-aș trezi că o rog să-l părăsească pe Barney și să se întoarcă la mine. Oricum, sunt sigur că n-ar face asta. Ar trebui să-i dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după ele! — Ce drăguț. De unde îi ai? ciripește Daisy. Daisy ciripește la fel în cazul hainelor și al pisoilor drăgălași: vocea foarte feminină, pe care și-o subțiază foarte tare, fruntea încrețită în efortul de a-și arăta drăgălășenia. —Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
superbă și stau în cameră cu altă minunăție, care mai e și sălbatică, pe deasupra. Prietenii mei s-ar distra copios pe seama mea, dacă ar afla în ce situație mă aflu, oftează Finn. Numai fiindcă e Daisy aici, Vanessa parcă a înnebunit. Nu-i place deloc că nu e în centrul atenției. Și nici nu-i convine să mă vadă cu altcineva. Pot să pariez că, dacă veneam fără Daise și mă târam pe aici fără chef, n-ar fi dat nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimic nu s-ar fi întâmplat, să trântesc o formalitate de genul: „A! Bine, dacă așa simți, n-are rost să mai discutăm, nu-i așa?“ și să îngrop definitiv subiectul. Cu siguranță, un asemenea comportament din partea mea l-ar înnebuni. El ar fi cel care ar insista să mai vorbim. Dar nu sunt destul de tare să fac asta. Trebuie să întreb. Vreau să știu de ce s-a schimbat total. Ieri era deosebit de afectuos, de atent, precum și extrem de sexy, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice și să-i atace cu deodorantul de cameră. Îmi surprind dorința fierbinte ca unul dintre polițiști s-o pocnească în cap cu bastonul. Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În minte aproape prin forța lucrurilor, deoarece când lucrezi pe un text, și În mod obsedant, cum trebuie să fi lucrat Belbo În ultimele zile, nu te poți sustrage universului discursului În care trăiești. E neomenește să crezi că ar Înnebuni lucrând la Plan și i-ar trece prin cap nu știu ce, Lincoln sau Mombasa. Trebuie să fie ceva legat de Plan. Dar ce? Am Încercat să mă identific cu procesele mentale ale lui Belbo, care scrisese fumând Întruna, și bând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt cel care nu mai reușește să distingă sfatul cel bun de deriva sensului? Încerc să mă conving că recitirea mea e cea adevărată, dar nu mai departe de azi-dimineață cineva mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia soioși. Nu știam dacă mie mi se adresase, iar gândirea mea atrofiată nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o pe madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rupea crenguțe și le bătea cu o cărămidă în pământ. Construia un labirint pe săptămână. Pentru moment, Cosmin trebuia să concentreze doar asupra lui Leo. L XXXIV Întors în București, m-am închis în casă și am luat hotărârea să înnebunesc. Nu mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu atât acel ceva era mai treaz. Degeaba, nu oricui îi este dat să înnebunească, nu oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de altă parte, aveam un motiv să rămân în orașul-carnivor, acolo unde își rânjeau din umbră colții marile feline. Din expediția ei nordică, Adelina s-a înapoiat cu un pisoiaș birmanez cenușiu, cu ochi de metal albastru. Era atât de înnebunit după carnea crudă, de miel mai ales, că o mușca de degete dacă îl hrănea direct din mână. Ne-am decis să-l botezăm Tubu, dat fiind trupul lui nefiresc de lung. Peste două seri am primit un telefon de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dârză, mai dură, că trebuia să îndur sau să lupt pentru supraviețuire. Norocul a fost că oamenii peste care am dat erau de treabă, înțelegători și m-au ajutat. Dacă țiganii s-ar fi purtat urât cu mine, aș fi înnebunit. Dacă voi ați fi fost răi aș fi trăit ca o simplă servitoare. — Bine că ți-ai regăsit familia. Acum înțeleg eu de ce când am întocmit actele de înfiere, s-au ridicat niște probleme și Ismail Ciurdaru a tot fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă mai apucăm să ajungem acolo? Și ce variantă idioată o să le servim ălora? Hai, zii! Sartre spunea odată că, dintre-atâtea și-atâtea viețuitoare, numai ființele umane decid cum vor să treacă Dincolo: râzând sau nu! fandează Dănuț. Nu mă-nnebuni, coane! Când a spus Sartre așa ceva? Ești comic! Sigur, sigur. Comicii sunt cei mai buni tragedieni. Și closetarii, la fel! Aoleu, are dreptate Fratele! sare și Nae, pe derivație. Nu m-am gândit niciodată la asta, zău! Mă credeți, că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu venerație, la începutul și la sfârșitul fiecărei Vede, ca o manifestarea a Divinității pro forma. Este vibrația esențială Trinității hinduse, Trimurti: Brahma Shakti, Creația, Vishnu Shakti, Conservarea și Shiva Shakti, Distrugerea și Eliberarea! Morfologic, Cuvântul-antidot despre ne-au înnebunit afurisiții de motani, Bursucul și cu Îngerul, este cu mult mai mult decât atât. Este o expresie, o sintagmă filozofală, o mantră. Mantra supremă Aum: " Aum-Adi-Anandi! " Tu, Dumnezeule dintotdeauna și pentru totdeauna! Mă urmărești sau nu...? Mai lasă sticla-n
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l în... Meraptuchi! Shukar san! Mor după tine, frumosule! Ad-o banii! Cai sanas? So keres? So halean? Unde-ai fost, ce faci, ai mâncat? Ja kere coliba! Hai în casă! Ahh...! Cum...?! Cee...!? Mi-a murit Forzoso? Te bengav! Să-nnebunesc! Rovel mo ilo, mamo! Me merav! Mamă, mor! Mi-ai rupt inima...! San dilo! Ești un prost! zice bunișca. Ba tu ești proastă, fe! San bengaili? Ești nebună? Așa i se dă omului, o veste rea? Păi, puteam s-o-mbuligesc! Magma
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o luăm mai bine alde noi... ― Cum ies zvonurile astea așa, Grigoriță? zise Miron, acuma enervat. Mișună cumpărătorii pe moșia nevestei tale și tu parcă habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie să fie ceva, că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iarna asta... Și eu, care trebuie să merg pretutindeni, fiindcă Nadina... Se întrerupse. Iar a pomenit de Nadina. Altă gafă. Are ghinion, își pierdu însuflețirea. Adăugă ștergîndu-și fruntea, cu un suspin: ― Pe mine mă obosește, ce să spun... Parc-a înnebunit toată lumea! 5 Ion Pravilă nu se putea amesteca fățiș între oamenii care umblau pentru Babaroaga. Îi era frică de boierul Miron că va prinde de veste și nu numai că-l scoate din primărie, dar cine știe ce rău îi mai face
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii, că nu mai vor să primească învoielile vechi, ba mă și amenință! se tângui Cosma Buruiană frîngîndu-și mâinile. N-aș mai fi vrut să vă supăr cu necazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Ori au înnebunit, ori cine știe ce i-a cuprins, că nu i-am mai pomenit așa de îndîrjiți niciodată! Miron Iuga îl iertase în sfârșit pentru boroboața cu porumbul de astă-toamnă. Îi era milă de el, dar nu se putu opri să nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până una-alta, am rămas fără învoială cu boierul ș-apoi numai cu pământurile noastre... Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. Adineaori se sfătuise Filip și cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei obișnuită: ― Oamenii au înnebunit de tot și umblă după cai verzi pe pereți de o să rămână cu toții muritori de foame! Uite așa are să fie! ― Mai rău e că nu se alege nici așa, nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și alene cuvintele. Ca să știm ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
interzisese să discute la masă despre răscoale și politică. Vorbiră aproape numai despre Miron Iuga. Doamna Predeleanu observă într-un rînd: ― Numai când îmi închipuiesc că Victor ar putea fi singur la țară în zilele astea, parcă îmi vine să înnebunesc! Grigore Iuga aruncă o privire spre Olga. Tocmai atunci Prede-leanu întrebă: ― Apropo, Grigoriță... Să mă ierți dacă sunt poate indiscret sau, știu eu, nedelicat. Am auzit că nevastă-ta... ― Fosta! rectifică Grigore repede, roșind. ― Da, fosta ta nevastă ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doi cai cu trupul nemișcat al grosului armatei în coloană de marș cu bateria de tunuri în coadă. ― Ce facem, ei, ce facem? strigă prefectul nervos cu manifestul guvernului mototolit în dreapta. Domnule maior, ce facem?... Domnule prim-procuror? ― Tâlharii au înnebunit de tot, făcu maiorul, învîrtindu-și calul încoace și încolo ca la o paradă. Sunt în stare să atace trupa, aveți să vedeți, domnule prefect! ― Totuși trebuie să le comunicăm manifestul, domnilor! reluă Baloleanu, complet buimăcit, cu ochii mereu la mulțimea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul de alarmă, grupuri de țărani, cu bețe, furci și coase, ca și când s-ar fi apărat de lupi, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]