2,073 matches
-
mea. Adu‑mi un pahar de San Pellegrino și pe urmă ai grijă ca șoferul să fie la scară. Sunt gata de plecare acum. Cele două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ideile, conceptele, enunțurile abstracte s-au topit, s-au efloșat, au căpătat formă clisoasă. Profesorul e furios, se vede după culoarea palidă a feței ce i s-a Însuflețit spontan printr-un aflux brusc de circulație; obrajii i s-au Înroșit Întâi, apoi s-au Învinețit, ochii Îi strălucesc, nu mai sunt stinși. A lăsat ușa larg deschisă; Își reia lecția cu voce crispată, care trădează nervozitatea. Fără să sesizeze, repetă aceleași fraze de mai multe ori. Mecanismul perfect al dicției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă Înșele după ce mi-a declarat că eu sunt alfa și omega pentru ea; cred că e o chestiune de orgoliu stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să se răzbune? Mă Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o poziție avantajoasă, atât cât Îmi permit bunele maniere, mă Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să se aștepte la nici o milă sau cruțare, căci el va fi arătat chiar de sătenii lui drept căpetenia tuturor relelor. ― Nea Petrică, nea Petrică, noi ce facem? strigă lângă dânsul Ilie Cârlan cu fața galbenă de spaimă, cu cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate că nici eu nu sunt cel ce credeam că sunt. Apoi începe delirul. Nu-i așa că tatăl tău era un ticălos?... Nu era, răspunzi... O dată, de două ori, întrebarea îți bate în tâmplă, ca pe o nicovală. Fierul e înroșit, sar scântei. Ba da, strigi disperat dintr-odată, era un ticălos, un trădător. Și maică-ta era o curvă... Da... Și nici măcar nu ești fiul lui taică-tu, maică-ta te-a făcut cu te miri cine. Nu sunt, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ghemui genunchii la piept. Poate că aștepta ceva. Poate că el nu știa ce așteaptă. Bărbatul cerea, parcă, o răsplată pentru furia care îl cuprinsese, ea aștepta să se întâmple ceva care să-i arate că, de fapt, în ciuda fierului înroșit pe care îl simțea încă în pântece, lucrurile se petrecuseră altfel. Și atunci, în locul lor, combina muzicală începu iar să cânte, moartea săltă, când pe un picior, când pe celălalt, ca un mandarin miraculos. Fata își întinse cu greutate picioarele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să asculte. Dar Coltuc nu îi spusese niciodată Melaniei ce îi mărturisea poștașul. Poate că făcuse rău, se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu ochii ei verzi, cu părul moale și lung, strâns la spate cu un ciorap, cu rochia de casă abia acoperindu-i genunchii și umerii, era foarte frumoasă și Coltuc îi zâmbi. Ia zi, frate-miu, a ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ardeau. Mâna uriașă continua să-l strângă de gât. — Cine te-a adus aici, mă ? Coltuc încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca. Brațul porni fără el, palma căzu fulgerătoare. Fata tăcu instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înainte de a concluziona: împărăteasa Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul Hsien Feng a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tratatele și negocierile cu puterile străine, dar prințul Ch’un s-a plictisit și a început să caște. Yung Lu și cu mine stăteam față în față. L-am privit cum a băut cinci boluri de vin. Chipul i se înroșise, dar tot nu vorbea cu mine. — Yung Lu este un bărbat atrăgător chiar și în ochii bărbaților, mi-a spus An-te-hai în noaptea aceea, în timp ce mă învelea cu delicatețe în pături. Admir puterea voinței dumneavoastră, doamnă. Însă sunt nedumerit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-ai invitat. Ador locul ăsta! Ea Își reveni rapid. —O, Doamne și eu. Au cele mai bune salate din lume. Bună, sunt Elisa, a spus ea, oferindu-i mâna Penelopei. Îmi pare rău, am fost foarte nepoliticoasă. M-am Înroșit, pentru că mi-am dat seama că-i păream ridicolă Penelopei. Penelope, ea e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Da, da, absolut nici o problemă. Am Încercat să-mi ascund dezamăgirea și, În mod evident, n-am reușit, pentru că Începu să se bâlbâie la mine: —Ăă, mda, meseria și desigur... ăăă... prietenia noastră. Știi? Aproape că am simțit cum se Înroșise și nu-mi doream altceva decât să-i mângâi fața cu palma și apoi să-mi Încolăcesc tot corpul În jurul lui. — Sigur. Prietenia noastră. Situația degenera cu fiecare secundă ce trecea și am hotărât că, oricât de frumos era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să i-o pot reteza. Era loial, trebuia să recunosc asta. Mama Îmi zâmbi mai Întâi mie, apoi tatei. —Chiar așa? Credeam că a zis ceva despre o Întâlnire urgentă cu avocatul la biroul lui din New Jersey. Sammy se Înroși, gândindu-se imediat că Încurcase cumva poveștile. Era timpul să intervin. —Ei știu că Simon nu ține locul nimănui, Sammy, și știu că și tu știi. Nu-ți face probleme, n-ai dat de gol pe nimeni. A fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În taxi. —Și eu pot să mă descurc, am spus zâmbind când m-am așezat. Și am lăsat În urmă toată viermuiala aia de coșmar. 31 Pe la două și jumătate dimineața, Sammy nu dăduse Încă nici un semn. Telefonul mi se Înroșise din cauza apelurilor lui Kelly, Philip și Avery, dar le-am ignorat pe toate. Mă calmasem suficient Încât să schițez o scrisoare de scuze pentru Kelly și până la trei ajunsesem la concluzia că Elisa - spre deosebire de Abby - nu era neapărat rea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
socială prezintă multe dintre simptomele de anxietate întîlnite în cazul altor tulburări anxioase. Cu toate acestea, simptomele cele mai supărătoare sînt cele mai vizibile pentru ceilalți: conform unui studiu (Mersch et al., 1995), 77% dintre pacienți manifestă simptome asociate: se înroșesc, transpiră sau tremură. Indivizii cu fobie socială sînt îngrijorați că aceste simptome le arată celorlalți că sînt anxioși. Ei se tem că, dacă se va considera că anxietatea lor nu este justificată, vor fi evaluați negativ. Evitarea este cel mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se agravează. Se teme că va spune ceva stupid sau inadecvat, că nu va avea nimic de spus sau că va arăta atît de neliniștită și de stînjenită, încît ceilalți o vor considera ciudată. Își face griji că se va înroși și se teme că mîinile îi vor tremura în timp ce-și servește musafirii sau mănîncă, iar ceilalți o vor considera stranie sau neputincioasă. Anxietatea ei atinge punctul maxim cînd simte că se află în centrul atenției. Recent, dna B.
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să atragă atenția altora. Uneori, anxietatea este corelată cu simplul fapt de a fi împreună cu alte persoane. Persoana care suferă de fobie socială consideră că opiniile negative ale celorlalți pot fi cauzate de faptul că pare anxioasă (de exemplu, se înroșește, transpiră, tresare, tremură), afirmă sau face un lucru pe care ceilalți îl consideră jenant, pare stîngace sau comite o greșeală. De asemenea, unii cred că remarcele critice s-ar putea datora unui anumit aspect legat de înfățișarea sau comportamentul lor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mine. -Poate că ai dreptate, dar eu nu sunt "altcineva”. Eu sunt, dacă-mi dai voie, zise el glumind, sunt Marius, colegul și prietenul tău. -Îți mulțumesc pentru aceasta. -Spune-mi, dacă poți, de ce te-am găsit plânsă? Fata s-a înroșit și și-a ațintit privirea în podea. -Nu știu cum să-ți spun... Marus a prins curaj și a zis, râzând: -Românește, domnișoară, românește! Florentina a izbucnit în plâns și i-a spus toată întâmplarea cu Vali și ceea ce a
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
teatrului fiindcă i-a introdus piesa în repertoriu. Bine că nu v-a durut, cînd v-a introdus-o! face o glumă (elegant spus) prostuță, M.B., directorul teatrului (altfel, un stimabil critic literar). Toți rămînem consternați, iar regizorul Dimiu se înroșește și dispare. Seara a fost plată și fără relevanță. Ca și piesa. * 1994. Fac parte din juriul festivalului teatrelor de revistă de la Constanța. Vreau să precizez că a fost cea mai plăcută misie de jurat din viața-mi punctată, periodic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bandă, într-o limbă românească cvasi-arhaică. Evdokia socializa cu păpușile, iar copiii căscau în sală. Mă rog, 40 de minute au trecut, cu chiu, cu vai... Directorul nu-mi vorbea. Finanțista mă ironiza, impresarul mă privea cu ură... eu mă înroșisem și mă gîndeam cu neprietenie la cea care m-a pus în situația asta... Unde mai pui că, după așa-zisul spectacol, rușii au sărit la Evdokia s-o linșeze, că nu le dă diurna! Tot teatrul, ca și hotelul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]