93,058 matches
-
Te-ai întorstimp ce am fostsă-mi tulburi împăcareacu cea care suntatâția “dacă”nasc clipele trecuten-ai puterea să mă lașisă nu-mi adun risipape frântă ramurăla cap de pod spre nesfârșitmi-e drumul deschisdincolo de violetoglinda reflectătimp ce am fostam să-i întorc spatelecu inima prinsăpe margine de vaietsă mă hrănesc din totce mai amapusul neastâmpăr să-mi fiepână la ultimul respirîntr-un “sunt”.până când mă vor sădilutului rodiresă răsardincolo de violet.... IV. VĂTAFI DE HIMERE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2323
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
meu se ... XI. PODUL, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Gândurile se îmbinau cu prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
întrebărilor, regretelor sau orce aș fi ales vine un timp când te scufunzi ... Citește mai mult Gândurile se îmbinau cu prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte clipe nebune foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii ne întoarcem acasă... Arată-mi drumul, iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Citește mai mult Tot mai departe rătăcești,tot mai aprope tăcerea cade...Un gând nerostit se sparge,eres în unda de cleștar.Voit a fost că tu să fiio
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tu să fiio ultimă dezlegarecând spinii germineazăpe tălpile căutărilor.Pygmalion, imi zămislesc iubireadin mine și din tine,înainte ca soarele eternitățiisă-mi scuture cuvintele împrăștiateîntr-un ochi de timp.Câte clipe nebune foșnescla frângere de drumcând trupulîși seamănă risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat de îndoielistrăluminează-l!... XXVIII. PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de primăvară,am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită,obosită de drum și de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia cădea pe suspinele mele/ Gemeam amândoi în tăcerea ta/ Negura înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este aleasă pentru aceasta expresia determinată de justificată „Altă dimensiune”: „Ei mă cheamă/ Transformați în figuri/ Pe care abia le cunosc/ Când se
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
të ballit CALE SCURTĂ Pe ridurile frunții ți s-a scris pierderea pasul broaștei țestoase în viață Deși cheia o ții în ușă ușa ți-e închisă din interior În intersecție lumină verde în semafor când se aprinde tu te întorci înapoi căutând calea cea mai scurtă în viață Dar piatră o arunci în spate că nu cumva Domnule să ne poți lovi tocmai în frunte PARALAJMËRIMI I DIMRIT Kam frikë nga dimri nga mumiet e ngrira të borës që dalin
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
astăzi, însă, sunt închiși în ziua de ieri. Lumea îi scapă din mână, timpul se scurge prin lacrima lui. Nu există îndoială. E tristă, frumoasă și vine din Moarte. Zâmbește dincolo de timp și are pe buzele ei mireasma începutului, se întoarce să-și sărute iubitul, de dincolo de timp, în timpul ăsta bolnav... iar când apare El, oglinzile explodează. Cuvintele atârnă agățate, uscându-se în bătaia vântului. Fragila țesătură a spațiului și timpului s-a deșirat, volatilizand barierele dintre sferele visurilor și lumea
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
cuvânt / rămâne amintirea un curcubeu neșters...“ Cartea „Târziu în cuvinte”, retrezește frânturi din propria-i viață, dar și din viața fiecăruia dintre noi, cu frumuseți trecute ori neîmpliniri punându-ne în situația de a rămâne o clipă țintuiți locului, apoi întorcându-ne privirea către începuturi. Cuvinte pline de încărcătură emoțională, vin să dea la o parte vălul timpului, reamintind, așa cum spune și poezia „Mai am timp”, că vremea ne lasă să zâmbim și zilei de mâine: „mai am timp să-ngân
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
Superiorii aflând de acest Armistițiu tacit au rămas încremeniți. Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare. Inevitabil, în următoarele zile, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Dar cu ce inima mai puteau să tragă în cei pe care cu puțin timp înainte îi îmbrățișase că pe buni prieteni? „La 8:30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
înainte îi îmbrățișase că pe buni prieteni? „La 8:30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse din nou", isi amintea căpitanul britanic Charles "Buffalo Bill" Stockwell. Superiorii au ținut ascuns această întâmplare pentru a nu tulbură opinia publică, dar scrisorile și fragmente de jurnal
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
aspectelor aflate în umbra vieții, le privește cu înțelepciune, cu calm și speranță, ia viața așa cum este și tot la poezie recurge pentru a-i aduce tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că îți este bine
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
spre o metaforică pornire” scris chiar de autorul ... XVI. TU POȚI, DOAMNE!, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. Poți, Doamne, într o clipă Dintr un om să faci nimic, Dar îl lași să se întoarcă Și i dai harul câte un pic. Poți, Doamne, s aduci pace Împăcare între noi. Să l învii pe cel ce zace Ne poți scoate din nevoi! Tu poți bogății și ranguri Să dai omului de vrei, Dar poți într
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
mult, la cer și la pământ, n am lucrat în viața toată nimic bun și nimic sfânt. Am trăit în lume singur și am făcut doar voia mea, ce îmi trebuie o cruce care este mult prea grea? M am întors plin de păcate bolnav de patimi, de ură. Laude, cântări, psalmi Zilnic să îmi pui în gură. Viața mea e a Ta întreagă, și inima din piept toată, ce am fost odată, Doamne, să nu mai fiu niciodată. Căci Tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
greșit eu, păcătosul,mult, la cer și la pământ,n am lucrat în viața toatănimic bun și nimic sfânt.Am trăit în lume singurși am făcut doar voia mea,ce îmi trebuie o crucecare este mult prea grea?M am întors plin de păcatebolnav de patimi, de ură.Laude, cântări, psalmiZilnic să îmi pui în gură.Viața mea e a Ta întreagă,și inima din piept toată,ce am fost odată, Doamne,să nu mai fiu niciodată.Căci Tu dai la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
pe pământ, când ne cerșim și ne iubim plângând, când ardem în plecări și-n regăsiri, când ne-nvelim cu fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar. Ego N-am fost niciodată
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar. Ego N-am fost niciodată prea ocupată cu lumea, m-a interesat doar focul. L-am experimentat prin vâlvătăi ale propriului meu trup, prin luminile roșii pe care mi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
fost. Sunt mai captivă în uitarea ta decât în semnele propriului meu trup. Autoportret Dup-o lungă absență de-o clipă în care toată lumea a avut timp să-și strângă de gât visele și să-și frângă-o aripă, mă întorc la voi cu privirile însângerate, cu lacrimile zdrențuite și parfumate. Mi-am ascuns dorul în buzunare cu ochii închiși să uit aroma merelor ude și chipul caișilor sinuciși peste care-o să cadă mereu. sărutul nebun al trupului meu. Undeva
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
lumea e un exercițiu de a privi în noi ca și cum ai privi într-un izvor cu ceață. Căutarea imensă e zeul din mine care învie uneori și care acum te poate vedea așa cum eu nu pot, pentru că nu-mi pot întoarce ochii de la lucruri, nu pot decât să-l simt pe Zeul care învie uneori și care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
regăsesc forma trupului tău, o să scormonesc printre bătăile inimii mele, ca să descopăr ecourile pierdute ale cuvintelor rostite de tine cândva, o să devin fluidă și o să curg prin însuși sângele meu impur, mereu amestecat cu ființa ta. Alergând frenetic o să mă-ntorc prin toate clipele și prin toate îmbrățișările: poate o să te găsesc undeva acolo, privind iubirea noastră liniștit, invizibil. Clipele ne mureau Clipele ne mureau în brațe, unele zbătându-se și plângând, altele tăcute, neputincioase sau resemnate. Ne rugam de ele
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în inimă îmbrățișarea Și mirarea că timpul te-ntoarce mereu spre cer și spre mine. Chiromanție Așa te-aș cuprinde și te-aș lega între linia inimii și linia vieții din palma mea! M-aș prăvăli cu tine în harta destinului meu trecător, te-aș chema și te-aș
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
amoroase și în afara legilor scripturii propovăduite de sfinția sa, părintele Tache Teofănescu. Există în cartea lui Gheorghe Andrei Neagu și scurte secvențe, povești nostalgice cu iz de eroism și jertfe inutile, ale bătrânilor, care ajunseseră până la Cotu’ Donului, Sevastopol și Stalingrad, întorși din prizonierat și lagăre în Siberia prin anii ’50, eliberați târziu, când familiile le făcuseră toate pomenile, și când prieteni de la Răsărit făceau legea tătucului Stalin în România, care plătea grele datorii de război, deși, după actul de la 23 august
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]