49,940 matches
-
că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie ale noastre în ciuda secolelor și chiar mileniilor care ne despart. Și întotdeauna omul s-a aplecat cu precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii contemporane lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
ne induc spaime metafizice; * Pentru că șomajul nu e o jucărie, și ca să-l depășim nu e tocmai suficient să avem voință, curaj și inițiativă; * Pentru că legile sunt proaste, neclare, se schimbă tot timpul și se aplică aleatoriu sau părtinitor (adică întotdeauna în favoarea celor puternici și bogați). Nu mai credem în legi, în necesitatea și în puterea lor de a menține sistemul social în stabilitate, și mai ales nu mai credem în cei puși să vegheze la respectarea lor. Totul e brambura
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
mite zvârlite în toate direcțiile, formalități birocratice năucitoare care le fură timpul consacrat "înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite pe minciună și vicleșug. Privind la ei, semi-realizații noștri simt dorința irepresibilă să se apuce de furat; * Pentru că în preajmă sunt prea mulți oameni nejutorați și fără perspective - adică nemulțumiții cu îndreptățiri reale -, cu care se simt moralmente datori
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
și spiritual chestiuni de teorie a literaturii accesibile în mod normal numai omului de litere. O carte "grea" și cu pretenții elitiste în fond, fermecătoare și rafinată ca stil, seducătoare în idei și atent frivolă, ca o causerie. Discuția are întotdeauna un background teoretic solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
din 1977 a coincis cu premiera absolută a piesei "Răceala" căreia i se va adăuga, un an mai tîrziu, și "A treia țeapă", Marin Sorescu propunînd o insolită perspectivă metafizică. În economia cinematografiei mondiale, personajul acesta istoric a ținut afișul întotdeauna, chiar dacă a fost mistificat ori nici măcar numit ca în cazul capodoperei lui Murnau Nosferatu. În 1930 actorul de origine maghiară Bela Lugosi contribuie la propulsarea unei serii de pelicule de succes, eroul urmînd a fi resuscitat în 1958 de Christopher
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
ministrul Muncii. Mai erau prezenți în uniforma "Frontului", președintele Consiliului și miniștrii de Interne și de la Sănătatea Publică. Mi s-a părut că Tătărescu este din ce în ce mai îngrijorat. Ghelmegeanu se străduie să pară vesel și sigur pe el, dar nu reușește întotdeauna. Am admirat convingerea lui Ralea, care nu a fost stînjenit de prezența lui Ghigi, ministrul Italiei, pentru a proclama încrederea lui în victoria Aliaților și într-o civilizație umanistă. Ralea este un adevărat cartezian. Precum bietul Călinescu, el refuză să
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Memoria nu e lineară, sare de la una la alta și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc nici una din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
am tot respectul pentru scriitorii dinaintea mea și 'tehnicile' lor. Important e conținutul, tehnicile vin abia pe locul doi. Iar conținutul - natura umană - nu se prea schimbă. Îmi doresc să scriu despre ceea ce avem cu toții în comun, despre ceea ce e întotdeauna mai presus de rest pentru noi toți, despre miezul experienței de viață. Hainele noi nu schimbă trupul viu pe care îl acoperă. L.V.: Out of This World și Shuttlecock sunt experiențe intens personale, relatate, printre altele, și cu ironie. Cum
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
într-o anume etapă. Adunăm în noi multe euri vechi, chiar și atunci când credem că ne-am dezbărat de ele. Așa că în bătrân găsim încă tânărul și copilul. Straturile de experiență acumulată alcătuiesc o viață unică, diferită de altele. E întotdeauna mai mult decât se vede. Găsesc că romanul e cel mai potrivit să pună în lumină acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
notez totul și să scriu un roman. Am protestat, amintindu-i că muză mea e umoristica. Dar nu am avut încotro. Am scris cartea care s-a numit „Șarpele și cupă"...Avea cam multe îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna riscant. Mă temeam cumva prudent și... am trimis-o la Junimea. Nu lui Iacoban, care era directorul editurii, ci simplu pe adresa oficială. Nu vroiam protecție, trebuia să-mi dovedesc mie că șunt publicabil. Mai apoi am realizat că, de
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
note de Pr.Prof.Dr. Ștefan Alexe, în Col. PSB., vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 185. 23 Dumnezeu, iar în viața aceasta, frumusețea lor iradiază prin toată înfățișarea virtuților, umplându-i de lumină. În epoca primară a creștinismului, cartea fost întotdeauna auxiliarul sau suplinitorul cuvântului. Părinții Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor voia să le convertească. De asemenea, Părinții nu cultivă genurile literare în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
tocmai prietenoasă și adoptată cu mari greutăți. E o învingătoare, o amazoană, după cum spune ea însăși. Plecată aparent definitiv din țară, ea întreține legătura cu mulți dintre scriitorii români, le facilitează călătorii, îi găzduiește (Breban, Țoiu), le urmărește comportamentul nu întotdeauna elegant. Comentează cu interes evenimente și are o incredibil de bogată viață interioară. Amintirea lui Nichita Stănescu e un leit-motiv al jurnalului, moartea lui afectează serios echilibrul interior greu cîștigat. Relația cu René e analizată cu o luciditate cîteodată crudă
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
cercetătorul întreprinde un fel de arheologie a imaginarului, nu lipsită de dificultăți, având în vedere stratul programatic consistent care acoperă, în multe dintre poemele pillatiene, nivelele de profunzime. Este ceea ce face și meritul acestei interpretări deloc comode, care nu oferă întotdeauna primei vederi concretizări ale amintitului "principiu" organizator, ba chiar face totul pentru a-l oculta sub imperiul adeziunilor de ordinul ideologiei literare. Pornit, așadar, în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea neutră e simțită ca o aluzie, iar cea laudativă apare ca o parodie. în schemele citate nu intra întotdeauna nici limbajul jurnalistic: cu justificarea că are o prea mare diversitate interioară (între editorial, reportaj și cronica sportivă, de pildă, diferențele lingvistice fiind foarte mari), în realitate în primul rînd tot din motive strategice. Cea mai mare parte din textul
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
Împăratul, fostul nostru pașoptist, are o vorbă: « Eu nu cuceresc femeile; eu mă apăr de ele dar, uneori, capitulez! Ha, ha! Ce zici?... Întotdeauna am apreciat spiritul francez; ba, chiar pot spune că îl iubesc, e pe sufletul meu ! răspunse bărbatul fără sfiala de a arăta că reacționa cochetând, așa cum trebuie reacționat omenește la aprecierile pe care ți le adresează o doamnă distinsă. Și
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
măști, poetul încearcă deseori să găsească fețele ascunse sau doar întoarse ale unei lumi extrem de nesigure, dacă nu chiar paradoxale: "Nu chiar totul este imposibil atunci când/ imposibilul devine posibil/ negăsindu-se pe sine pentru a exista/ deși existența nu e întotdeauna negație" (Antitautologie). Și încă: "nimeni nu m-a recunoscut vreodată/ pentru că eu de fiecare dată sunt altul/ măștile - aceste măști care mă poartă prin lume/ ca pe o fatalitate - toate au chipul meu/ și mă fac și mai greu de
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul trebuie să curpindă cât mai mult cu putință. Dacă tema mea îmi cere să recurg la elemente non-narative, de ce nu - dar va exista întotdeauna o forță modelatoare narativă care să închege elementele non-narative. L.V.: Sunteți, cred, un desperado al narațiunii scânteietoare. Mesajul dvs., însă, este mai profund decât atât. Unde considerați că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
celulă de la interogatorii, iar "omul de la Slobozia" îi spunea, și cu ironie: să se întoarcă de unde a venit, adică la Paris. Așadar, s-a întîmplat procesul Maniu și exact în momentul procesului, a urmat demiterea lui Tătărăscu. Comuniștii își fac întotdeauna lucrurile în dublu, pentru diversiune. De 15 august, Sfînta Maria, cea mai mare sărbătoare, se face reforma monetară; în aceeași zi este arestat și Maniu. Aceste lucruri de tehnică a Fiarei de la Răsărit trebuiesc cunoscute. Pentru că sunt foarte importante, și
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
creator al unei opere foarte personale și obsesivă prin tematică, barocă și contrapunctică în structura narativă și hipnotică prin efectul asupra spectatorilor. Mai simplu, în aparență, decât alte filme ale lui Egoyan (de altfel, el mărturisea într-un interviu, că "întotdeauna mi-am dorit să captez atenția spectatorilor cu povestea a doar două personaje"), Călătoria Feliciei istorisește întâlnirea întâmplătoare dintre doi oameni cât se poate de banali: o fată irlandeză - Felicia - venită la Birmingham pentru a-și căuta iubitul și un
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
tehnică a țipătului înregistrat pe bandă, care trebuie să fragilizeze victima și să o îngenuncheze. Din fericire, majoritatea victimelor cunosc vocile celor dragi lor, prin care ar putea fi șantajate. Vocea falsificată păcălește rar. Și, totuși, țipătul acesta nu este întotdeauna fals, pentru că, în multe cazuri, el îi aparține unei victime anonime. Dar acest lucru nu neagă identitatea urletului înregistrat și catalizat de durere. De o supliciere anume are parte gura: aceasta trebuie torturată, pentru că nu vorbește și nu vrea să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
adevărul" nu vrea să iasă de la sine. Dinții sunt sparți, iar limba este electrocutată. Scoaterea dinților unul câte unul trebuie să stimuleze "limba" supliciatului. Dar, cu gura mutilată, confesiunea este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură au scopul de a sili limba să articuleze, pentru că ea este "organul adevărului". Chiar dacă ea ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum. Unul din simulacrele preferate ale
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
nervos ori chiar îl fragilizează fizic, provocându-i voma. Atunci chipul și trupul dezarticulate sunt acoperite cu ziare, pături și orice ar putea să camufleze sângele. Ceea ce rămâne în urma supliciului fizic este o movilă de carne sângerândă, din care nu întotdeauna se mai poate desluși ceva. Microcosmosul corporal a devenit o hartă stâlcită a lumii. Urletul și mimica îndurerate au pierit și doar sângele a rămas singurul indiciu că victima mai trăiește.
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
într-un loc de rugăciune, de căutare, ca într-un loc viu, palpitînd de idei, nobil și rafinat. Un loc în care am întîlnit oameni ispitiți mereu de imaginație, născocitori de mii de minuni, un loc care m-a surprins întotdeauna, un loc spre care s-au dus o parte a colegilor mei de facultate, seduși de Bernea, făcînd echipă cu Irina Nicolau. Acolo, ani și ani la rînd, am simțit cum sînt contaminată de generozitate, de toleranță, cum ritmul interior
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]