2,613 matches
-
Verificase deja dosarele cu eliberările condiționate de la McNeil: Între momentul Întîlnirii dintre Cohen și frații Englekling și data cînd a avut loc masacrul de la Nite Owl fuseseră eliberați doar negri, latinos și albi, prea scunzi sau prea solizi ca să-l Întruchipeze pe Cathcart. Dar Cohen putea să fi discutat despre afacerea cu reviste porno propusă de Cathcart, zvonul lățindu-se apoi În afară, iar sosia putea fi practic oricine. Teorii peste teorii. Teorii care dovedeau că are mintea necesară ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
remușcare. Neclintit, inflexibil, fără să șovăie, de o rectitudine imposibil de stăpînit. — Edmund, În clipa asta ești foarte tulburat. Ed trecu pe lîngă el. Un rămas-bun: — Blestemat să fii pentru toate lucrurile rele pe care m-ai obligat să le Întruchipez! În centru, la Dining Car: un loc vesel, plin de oameni drăguți. La bar Gallaudet sorbea dintr-un martini. — Vești rele despre Dudley. Nu vrei să auzi. — Nu poate fi mai rău decît alte lucruri pe care le-am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hotărâri, sânt ceea ce sânt prin hotarele primite. Distanța dintre fondul intim-străin și lotul libertății mele este distanța dintre eul primit și eul construit. Ca ființă liberă, sânt constrâns să colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libertatea umană se întruchipează din acest mănunchi de limite; ele sânt condiția exersării ei, terenul de pe care libertatea se înalță ca libertate îngrădită și condiționată. A descrie spațiul gravitațional al libertății înseamnă a trece în revistă elementele fondului intim-străin, a proceda la un inventar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vulnerabil și totodată foarte îndurerat, încearcă să se apere de tot ceea ce viața revarsă în clipa aceea peste el. Când gestul acesta e făcut de un balerin, este limpede că eroul se luptă cu ceva, cu un element potrivnic care întruchipează răul (fie el balaur, prinț negru sau altceva de genul acesta) și care îl supune pe erou unor atacuri repetate. Acesta, cu mâna întoarsă în dreptul ochilor, ca și cum s-ar apăra de o lumină prea puternică, se apleacă ritmic și grațios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este încă sclavul mecanicii în trei timpi a gândirii hegeliene, deși conținutul cu care umple schema este liber, efervescent și "literar". " Stadiile imediate ale erosului" sânt prezentate și analizate cu ajutorul a trei opere mozartiene. Primul stadiu ― Nunta lui Figaro ― este întruchipat de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și al cărei obiect nu este pe deplin precizat. Dorința este ca atare confuză și, pentru că nu cunoaște satisfacerea și nu poate deveni bucurie debordantă, ea este înconjurată în permanență de un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte efemere. Reprezentarea acestui studiu, în opoziție cu primul, este bucuria scurtă și reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obținute în grabă pe parcursul unei căutări nesistematice și febrile. În stadiul acesta erosul continuă să-și păstreze inocența, ceea ce înseamnă că dorința care caută continuă să nu se exerseze asupra obiectului ei. În sfârșit, al treilea stadiu ― Don Giovanni ― este întruchipat de Don Juan care realizează sinteza primelor două stadii și totodată scoate erosul din inocență făcând ca dorința să se exerseze din plin asupra obiectului ei. Dacă Papageno caută și descoperă fără să poată atrage ceea ce el a descoperit, Don
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
maici și care, epuizat de asiduitatea maicilor insațiabile, termină prin a ieși din convenția rolului asumat și vorbește ― Nu mai pot!" ―, nu este altceva decât un Don Juan neantrenat, un Don Juan care nu rezistă și care nu poate încă întruchipa libertinajul ca victorie a cărnii și ca eliberare de spaima păcatului. În ciuda rebound-urilor puritane periodice (care culminează cu epoca victoriană), terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparțin deopotrivă Casanova, de Sade sau faimosul Gruppensex contemporan. luni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ce În ce mai melancolici. Santiago Îl aduse pe Vicerege În grupul lui, ca să i-l prezinte prietenului său. Lester Lang al IV-lea se ridică ipso facto În picioare, ca să-i arate că și În Statele Unite există o Întreagă tradiție, foarte bine Întruchipată de John Wayne În cinematograf, care constă În Întîlnirea unor haidamaci Într-un bar și distrugerea rînd pe rînd a tuturor instalațiilor luxoase În timpul celor cîteva ore de Încăierare; acolo, pentru cucerirea vestului, iar aici, fiindcă sînt mîndru că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tronau lalele albe. Și la asta, indică el către un vas cu flori uscate care îi atrăsese privirea. Bine că nu avea cum să vadă cănile de sub pat care erau pe punctul de a mucegăi, se gândi Lisa. Casele ei întruchipau întotdeauna triumful stilului asupra igienei. Trebuia să facă rost de o menajeră... — Vrei ceva de băut? oferi ea. —Ai bere? — Păi, nu. Dar am niște vin. Lisa a simțit o plăcere ridicolă când Jack a acceptat un pahar. — Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ideea intolerabilă că, rămînÎnd fidel toată viața, aș fi trăit copia perfectă a căsătoriei părinților mei, și ca să scap, de asemenea, de cealaltă idee pe care mi-o făcusem: dacă rămîneam fidel aceleiași femei, ea va ajunge să-i Întruchipeze pe părinții mei pe care Îmi va fi teamă că-i voi trăda sau părăsi. A nu datora plăcerea sexuală decît unei singure persoane ne Înrobește Într-un mod care ne va face pînă la urmă s-o detestăm, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
porcilor, indiciu al corupției atotcuprinzătoare : Voi ați făcut combinatul ăsta, nu eu, porcăria asta !... Nu simțiți cum pute ? Mâlurile astea bălegăroase, care otrăvesc apele (III, p. 643). Se arată atentă la neregulile comise în mare parte de bărbatul ei care întruchipează istoria creșterii acestei porcării (II, p. 624). În fața membrilor răuintenționați ai familiei, proclamă pervertirea universală : Nu vezi, cerul e bolnav, raiul e mâncat de lepră, porcii sunt gloria târgului nostru ! Nimeni nu iubește pe nimeni ! (III, p. 642). Vrăjitoare sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în pofida eforturilor extraordinare ale acestor persoane de a ieși cu orice preț din făgașul banalității și rutinei, ele sfârșesc totuși prin faptul că, statornic și veșnic, rămân doar rutină, ei bine, atunci asemenea oameni capătă chiar un fel de tipicitate, întruchipează platitudinea care pentru nimic în lume nu vrea să rămână ceea ce este și, cu orice preț, ține să devină originală și independentă, neavând nici cele mai infime mijloace pentru a deveni independentă. Acestei categorii a oamenilor „obișnuiți“ sau „de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
evidentă. În această perioadă esențială, schimbările pe care le înregistrează sensurile lor reprezintă un adevărat martor pentru schimbarea generală în legătură cu viața noastră comună: în legătură cu instituțiile sociale, economice și politice; cu scopurile pe care aceste instituții au fost proiectate să le întruchipeze; cu relațiile dintre aceste instituții și obiectivele activității noastre din domeniu instruirii, educației și artelor” (Williams, 1958, xiii). Altfel spus, în viziunea lui Williams cuvintele sunt un gen de seismografe secrete ale transformărilor sociale. Nu doar ale transformărilor care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
suspiciunea că reprezintă o amenințare la adresa minorității. Supremația populară și puterea noilor mase au alimentat o asemenea raportare. După un timp, a apărut o altă temere, de data aceasta față de individualismul etic și practic, al societății capitaliste, ceea ce s-a întruchipat în ideea de comunitate, de „societate organică”. În secolul nostru, temerile primei faze au fost retematizate sub forma a ceea ce s-a numit „democrația de masă în noua lume a comunicării de masă” (Williams, 1958, 296). Succesiuni similare au avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai puțin important decât prefacerile din domeniul economic și social. Pentru că prin model se optimizează procesul de schimb de idei și experiențe, se deschide societatea către realitate. Schimbarea acestor adevărate pattern-uri este însă mai dificilă, pentru că modelele respective sunt întruchipate în anumite instituții, sunt asimilate la nivel organizațional. A lupta contra acestor modele înseamnă inclusiv a lupta împotriva instituțiilor care le întruchipează și le răspândesc din punct de vedere social. Williams oferă un exemplu edificator privind influența modelului convențional al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se deschide societatea către realitate. Schimbarea acestor adevărate pattern-uri este însă mai dificilă, pentru că modelele respective sunt întruchipate în anumite instituții, sunt asimilate la nivel organizațional. A lupta contra acestor modele înseamnă inclusiv a lupta împotriva instituțiilor care le întruchipează și le răspândesc din punct de vedere social. Williams oferă un exemplu edificator privind influența modelului convențional al structurii de clasă din Marea Britanie, model care împarte populația în grupuri: upper, middle și lower; modelul a funcționat și în domeniul educației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Critica poate fi oricât de severă, dar ea nu folosește decât dacă se conturează o alternativă. Din punctul de vedere al autorului, alternativa ar consta într-o radicală înnoire a instituțiilor cu atribuții în domeniul cultural și comunicațional. Pentru că instituțiile întruchipează modelele de care am vorbit. Procesul comunicării generale în societatea modernă are și o puternică latură instituțională. Nu vom putea înțelege coordonatele comunicării fără să avem în vedere instituțiile care întruchipează modele culturale și fără examinarea căilor de a modela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu atribuții în domeniul cultural și comunicațional. Pentru că instituțiile întruchipează modelele de care am vorbit. Procesul comunicării generale în societatea modernă are și o puternică latură instituțională. Nu vom putea înțelege coordonatele comunicării fără să avem în vedere instituțiile care întruchipează modele culturale și fără examinarea căilor de a modela și remodela asemenea instituții, care pot fi înțelese ca adevărate noduri ale comunicării, generatoare de modele atitudinale. Deși preocupat în primul rând de probleme culturale, Williams descoperă continentul comunicării, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a acestui absolut, despre contradicția esențială și organică, noi nu ne dăm seama în momentul de contemplare a frumosului, ci trăim în cea mai naivă participare un absolut care se dovedește obiectiv a fi o imposibilitate. Absolutul în formă, absolut întruchipat în expresii limitate, este posibil, în sufletul celui dominat de emoția estetică, în clipa viziunii frumosului, el este însă o contradictio in adiecto unei alte perspective decât cea a frumosului. Din acest motiv, este atâta iluzie în orice ideal de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tea au indus în sufletul oamenilor un sentiment de vinovăție și nesiguranță. Înainte, romanii se îndoiau de ei înșiși și nu mai credeau în republică. El, și numai el, a reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
severitatea de care se simte capabil. Își dă seama că nu reușește și iese furios afară. Trio ezită, apoi se ia după el. Trece dincolo de obloanele deschise și se oprește surprins. Grădina nu este deloc așa cum și-a imaginat-o. Întruchipează un cerc, de parcă arhitectul a așezat vârful compasului chiar în centru și i-a trasat circumferința. Coloanele, așezate în consolă, sunt legate între ele prin arce îngemănate, construite din bolțari de piatră. Fără să se întoarcă spre el, Augustus reia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintre cetățeni. Teoretic, cel puțin, din moment ce deține auspicii și puteri conferite pe viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau Vestei, care întruchipează focul ce nu e lăsat niciodată să se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că Augustus a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să râdă când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]