2,225 matches
-
păstor de vocație, un traducător aflat sub har, care a sfărâmat bariere lingvistice pentru atâtea scrieri patristice. Prea puțin însă, este semnalat ca model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a fost întrupat de el însuși prin toată viața sa. Paisie Velicikovski a fost, în primul rând, un om care a mizat pe iubire, pe smerenie și pe iertare. Un om care, în zbuciumatul său traseu pământesc, a căutat necontenit liniștea și comuniunea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fascismul italian la începuturile sale. Hitler însuși, dacă nu ar fi fost dornic de cuvinte demagogice menite să-și atragă masele, ar fi aparținut fundamental dreptei radicale și ultranaționaliste. De origine mic burghez, el este mai precis un declasat care întrupează în propria-i persoană toate frustrările și toate speranțele pierdute ale categoriei sociale și ale generației cărora le aparține. Acesta este motivul pentru care mulți germani vor crede că se recunosc în el. Hitler s-a născut în 1889 în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care vom reveni în ultimul capitol al cărții) în ceea ce privește schimbarea moravurilor, a mentalităților și a culturii. Europa Occidentală nu este decît unul din terenurile pe care se dezvoltă ampla mișcare de contestare a capitalismului tehnocratic și a "societății de consum" întrupate de modelul american, el însuși lovit de o gravă criză de coeziune internă provocată de războiul din Vietnam. Mai precis, apărută din reacția împotriva acestui conflict care pune față în față națiunea cea mai bogată și mai puternică de pe glob
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
înviorător. Instituțiile noastre culturale sunt repere ale comunității, ele vin în întâmpinarea oamenilor de azi, adesea debusolați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să credem că iubirea pentru educație și cunoaștere este secretul reușitei în cele mai multe cazuri, că această iubire întrupează toate convingerile din istorie, din fapte și opere îndreptate spre civilizația iubirii și spre triumful vieții de spirit. Lumina trebuie să se răsfrângă generos asupra realității, cu neajunsurile și dramele ei. Și mai credem că dialogul jovial, cultural, ecumenic trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au adunat, sub semnul nemuritor al limbii române, atâția creatori într-un dialog viu, aici, în inima culturală a Iașului. Poate că acesta-i faptul cel mai important. Razele de spirit s-au înzidit în miile de cărți, s-au întrupat în arta cuvântului, sensibilității, pasiunii, prieteniei, cordialității. Juriile (ne face plăcere să amintim numele președinților: Ioan Holban, Constantin Ciopraga, Elvira Sorohan, Mihai Ursachi, Liviu Leonte, Grigore Ilisei, Dan Mănucă) au decis premiile, s-au exprimat mulțumiri, organizatorii și-au condus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Toma de Aquino (+1274) ne spune că demnitatea Maicii lui Dumnezeu are un anumit fel de infinitate. Cine nu vede incapacitatea limbajului uman de a exprima o asemenea realitate?! În Crezul de la Sfânta Liturghie ne plecăm genunchiul spunând: «S-a întrupat de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioară, și s-a făcut Om». Aici, avem senzația indefinibilă că Preasfânta Fecioară Maria ne deschide o cale spre esența Preasfintei Treimi. Însă, în realitate, unitatea divină este și rămâne inviolabilă; dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-i la rândul Său că până și puterea statului își are rațiunea de a fi în creație, care a făcut din om o ființă sociabilă. Din ziua aceea, omul nu se mai supune omului ci autorității lui Dumnezeu, chiar și întrupat într-un Om, și, tot din ziua aceea, personalitatea umană a fost salvată de Cel care, pentru a o sustrage din sclavia satanei, și-a dat Sângele și viața dumnezeiască. Sărmane om, deschide-ți ochii, ieși din mocirla meschinăriei, a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
transformat de harul lui Dumnezeu în Apostolul neamurilor. E imposibil să-l învingi pe Domnul. Sângele martirului a rodit la maxim. Istoria primului martir se va repeta în istorie și de-a lungul veacurilor. Conflictul dintre Biserică și puterile satanice întrupate în curentele lumii, va fi aproape continuu; dar acestea, nu vor putea rezista în fața puterii minunate a Domnului. Cine știe ce pregătește Atotputernicul în zăpăceala îngrozitoare a acestui pământ nevoiaș? Cine ar putea întrevedea îmbobocirea milostivirii divine, printre atâtea perspective înspăimântătoare? Iar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
bucurie, pentru mine scrisul este o datorie. Respectând proporțiile, nici mărturisirile unor mari scriitori - de exemplu, Liviu Rebreanu, care în paginile de jurnal destăinuia truda cu care-și găsea cuvintele - nu mă consolează, mai ales că distanța dintre ceea ce se întrupa pe masa lui Rebreanu și ceea ce reușesc eu să fac este strivitoare. Mă încumet, cu toate acestea, să încredințez hârtiei câte ceva din trecutul și prezentul nostru „al bibliotecarilor”. Nu e numai un fel de a mulțumi domnului Teodor Pracsiu ci
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
pare, mult mai mult și altceva decât celorlalți... Antisemitismul s-a energetizat, în ultimul deceniu, cam peste tot. Unde sunt și unde nu mai sunt evrei. A.B.Un gând pentru cititori... Cititorul "adresantul nostru" este o virtualitate. Când se întrupează, el poate fi o prezență stenică, profund încurajatoare, pentru scriitorul care este, prin definiție, captivul solitar al mesei de lucru. Sunt recunoscător când se întâmplă. Vă și îți mulțumesc, prin urmare, pentru că s-a întâmplat. (Mai 2014, București) Constantin Abăluță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
explic fărĂ să o vulgarizez. (SĂ mai adaug că noi eram generația SF ?) Ideea centrală era că, de fapt, Dumnezeu va învia de-abia la sfârșitul zilelor și că știi sigur că Dumnezeu va învia prin faptul că s-a întrupat, asta era un fel de reflecție einsteiniană în timp. Eu interpretam asta ca o incertitudine, ca o posibilitate doar, care depinde de meritul nostru, cum am scris în roman unde perso‑ najul îl întâlnește pe Iisus în vis și își
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
iar din cel de al V-lea an, ca editor și redactor responsabil G. Tofan. Format 16x24 cm. Ca și Semănătorul de la București (1901-1910) își propunea să dezvolte „gustul pentru lucrări literare românești de valoare”, să facă astfel „ca ideile întrupate în ele să pătrundă în toate păturile sociale” pentru emanciparea de înrâuriri străine care pot înăbuși orice dezvoltare liberă a particularităților noastre naționale” (I.I. Nistor). Este un periodic ce apare lunar, nu este în mod oficial o revistă a societății
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Nistor încă de la numărul 1 a pornitei la drum: „Dorința noastră cea mai vie, de care suntem însuflețiți la editarea acestei reviste, este ca să deșteptăm în publicul român gustul pentru lucrări literare românești de valoare și ca să facem ca ideile întrupate în ele să pătrundă în toate păturile sociale românești. Căci numai astfel pot propăși orice dezvoltare literară a particularităților noastre naționale.” Privind în urmă cu mândrie, Traian Chelariu scria în Junimea Literară nr.1-9/1937: ... „În jurul Junimii noastre literare, revistă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Nyberg, care vorbea toate limbile Asiei și încă ceva în plus, mitul lui Geo Widengren care după două săptămâni de învățare a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul hegelian, când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei”, roșu sau negru, fascist. Nu discut aici cine are dreptate, Grecii, care făceau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a spus asta era atât de macabre încât a trebuit să-mi recâștig stăpânirea de sine înainte de a mă întoarce la atitudinea mea artificială și lipsită de indicii. Vocea avea solzi și era cornută. Era o voce care se întrupase din mijlocul unui foc de tabără. Teama care mi-o inspiră mă bulversa. - Stai puțin, am zis. Da, cred că te-am mai văzut. N-ai fost la noi în casă duminică noapte? - Casa „noastră“? Vocea pretindea surprindere. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-tip” în „celula” destinului unui individ nu „rezumă” ea legea universală a „veșnicei reveniri” sub incidența căreia Nietzsche vedea înaintarea istoriei? Și nici măcar o spirală, cum o înțelegeau unii comentatori ai lui Hegel, acea „aspirație spre Eroul în care se întrupează sensul istoriei”, ci un Cerc, o veșnică revenire în punctul inițial? Am folosit adineauri adjectivul „misterioasă” apropo de sentința, de ideea nietzscheniană, deoarece sugerarea, măcar, a acestei „rotiri în cerc”, pentru mințile de azi, obișnuite până la reflexul automatizat al „progresului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ține sângele și trupul christic, cheamă credincioșii la cuminecare; nu numai „a crede”, dar și forța mărturisirii se cere celor ce cred că Fiul Omului și-a dat viața pentru a ne spăla de păcatul originar. Cel venit și întrupat pentru definitiva împăcare cu Tatăl său și al nostru, pentru mântuirea noastră de „umanitatea joasă”, cu care ne naștem și care ne împiedică mereu accesul la o altă existență, purificată, ideală!... Puterea, curajul mărturisirii ce a creat atâtea legiuni de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
n-a lăsat nicio urmă în arhivele judiciare și politice ale epocii). Ne este însă imposibil să ne reprezentăm cam ce fel de om era, să-i atribuim o siluetă. Hristos nu are fizionomie, în cazul lui, Cuvântul s-a întrupat volatilizându-se. Nici copilărie, nici adolescență. Treizeci de ani de maturizare, patru cincimi dintr-o viață expediate printr-o frază de umplutură ("Și Isus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni", Luca, II
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a unui pârâiaș, sub
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste imposturi ale pioșeniei mă indispun. Da, noi suntem întrupați. Da, avem nevoie de materie pentru a ne aduce aminte. Dar ce e prea mult e prea mult. Există o dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că nu-s papă! Bigota ucraineancă pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iarăși cătră barbaria preistorică. Limba poporului nostru așa de dulce fixată de Creangă și armoniile versurilor lui Eminescu sunt realizări unice, în afară de ființile trecătoare, sunt valori care se adaogă la totalitatea cunoașterilor noastre. Personalitățile sau dacă voiți sufletele care se întrupează în ele devin nemuritoare în raport cu timpul nostru. Divinitatea lor afirmă existența noastră. Am putea spune că ființăm ca valoare, numai de la data când s-au produs asemenea realizări. Îmi fac o datorie deci să pun în fruntea pomenirii pioase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
5, 9, 4)”. Definirea inițierii drept „cale spirituală de realizare efectivă a unor stări supraindividuale (...) până la identificarea cu Principiul” unește ideea de școală cu cea de imitare a Strămoșului pentru a dobândi un nou statut ontologic. Zeul este invocat și întrupat în tânăr (aflat acum la o răscruce existențială) prin cuvânt, deci prin intelect, oferind cunoaștere și înțelepciune, ceea ce reprezintă, după cum s-a observat, cea de-a treia modalitate inițiatică: calea verticală a marilor mistere ale Ființei. Întemeierea ritualului pe arhetipuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și mărgăritare./ Și în frunte-avea/ Răsărit-o stea,/ Stea ce lumina/ Noaptea ca ziua”. Funcția declanșatoare a inițierii, clasificată de etnologul rus V. I. Propp la numărul IX, este trimiterea eroului pentru a restabili ordinea distrusă de un agresor ce întrupează haosul. Pomul cosmic devastat de Dulful mării în colinda tip III, are o reprezentare solară: „Prunduleț de Marea Neagră,/ Mărului, merișor de aur!/ Crescutu-mi-au ș-au născut,/ Crescutu-mi-au merișorul,/ Face mere în toate vere,/ Geaba face, nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de găină nu sunt nimic altceva decât o remanență a stâlpilor zoomorfici pe care se înălțau odinioară construcțiile rituale”, duplicarea lor în spațiul social conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]