5,591 matches
-
începută mai devreme? -Da, trebuie să-mi recuperez mașina care a rămas la tine. Ajunși în apartamentul lui Petruș, Olga s-a așezat într-un fotoliu, iar Petre a dispărut în bucătărie. O aromă plăcută de cafea proaspăt râșnită o învăluia plăcut. Vorbele spuse de Petre o bucurase, o făcea să spere la o viață plină de satisfacții. La un inventar făcut rapid, era mulțumită de starea ei de acum, terminase divorțul, avea un serviciu frumos și bine remunerat, copiii erau
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
în situații tulburi și grele. Când Domnul ne trimite crucea pe care trebuie să ne-o ducem, ne trimite și câte o alinare care ne iese în cale ca cea întruchipată de doamna Ligya Diaconescu. Prietenia caldă cu care te învăluie este, ea singură, o mângâiere binefăcătoare. Am simțit asta de nenumărate ori. Cunoscându-și darurile cu care a fost înzestrată și le-a perfecționat urmând cursuri de tratament Reiki, chiar de la el de acasă, in Tibet. Apropiindu-mă de pragul
RÂNDURI IEŞITE DIN ADÂNCUL INIMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340534_a_341863]
-
să numesc o singură diferență între unii români și unii vest europeni, atunci aceasta ar fi atitudinea în față de supraviețuire. Nu am știut de la început ce anume mă neliniștește într-un mod ciudat, în relația mea cu ei. Ceva mă învăluia într-un oarecare fum care mă gâdila pe nări până la irascibilitatea absolută. Apoi coboram de cealaltă parte a versantului, iar din aburii acelei furii înflăcărate, ajungeam în golul sinistru al unei tristeți vâscoase și depline. Acolo rămâneam suspendat între argumente
Nu dau neliniștile de acasă pentru liniștea din Vest () [Corola-blog/BlogPost/338380_a_339709]
-
și amintirea bisericii... din interior, cercetând pe-ntuneric fiecare detaliu, cu o ușoară temere în respirație. Îmi amintesc clar ochii sfinților din icoane, ușor luminați de ceața lăptoasă ce răzbătea prin ferestre, faptul că icoana cu Hristos Dreptul Judecător era învăluită într-o lumină ireală și părea că iese mult în fața celorlalte icoane de pe iconostas. Primul lăcaș de cult din satul Jieț a fost o bisericuță din bârne de frasin. Construită într-un zăvoi de către grănicerii nemeși (după 1750), a fost
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
Ce sunt Arsurile am întrebat-o, frământat, pe Buna. Soră mai mare-a Tușii, Buna mi-a răspuns: - On loc rău! A apăsat fiecare cuvânt. „R”-ul, mai ales, a fost atât de prelung că și simțisem Răul cum mă învăluie și mă îngheață. - Îi hăl mai rău loc de pe lume! Îi rău de gadină, îi rău de apă, îi rău de fân, îi rău de ajuns! O râpă ra; nu poți sta nici în picioare fără potcoave pe încălțări! Nu
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Bumbaru se întâlniseră cu toții într-un restaurant din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb și cu ochii înroșiți, poate de la aburii alcoolului sau, cine știe, poate de la fumul de țigară ce învăluia ca într-un nor de ceață siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea și la fel de mirat ca și prietenii săi, așteaptă ca străinul să le spună ceva: Vorbiți italiana? - a întrebat necunoscutul, care se pare că-i auzise vorbind
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea“ prin El / Lui - « Ce grațioasă mi te-ai descoperit ! / Atât de aproape acum, / m-ai învăluit cu totul în deplinătatea afectivă. / Te laud, rătăcitor buimac ce-am fost, / mulțumindu-ți cucernic că ai avut înțelepciunea / de a mă învăța să-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
îmi aduc aminte. La ora patru toți eram în picioare și ne-am “îmbarcat” în căruța unui localnic destoinic trasă de doi cai, obisnuiți cu acele poteci șerpuite prin desișul pădurii. O noapte rece umedă și...neagră ca păcura ne-nvăluia. Drumul spre Domnița era de pământ, noroios și plin de hârtoape și rădăcini. Avea și o porțiune fără pădure, dar în rest circa cinci-șase kilometri șerpuiau numai printre stejari și arboret. Nu foloseam lanternele pentru că ne-ar fi trădat prezența
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
cu multă pricepere și talent ... pe care am reprodus-o cu modestele mele mijloace în acest micuț tablou de 30/40 cm. Am schițat această lucrare pe o vreme la fel cu cea descrisa în povestire. Neguri groase și reci învăluiau minunatul lăcaș monahal, în acel timp de toamnă târzie. Anevoios, răzbăteau din pâcla deasă, luminițele lumânărilor ce se zăreau prin ușa veche și scundă de la intrare ca o speranță spre vremuri mai bune. Și de ce să ne pierdem această speranță
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
și toate timpurile să mi se clatine în ram... Voiam să fiu stânca ce se-nalță deasupra timpului cu forța-i ascunsă... Voiam să fiu lup în libertatea pădurilor din tundră... Voiam să fiu ceața gândurilor, cu care omul a învăluit cerul în roata de tortură... Voiam să rămân așa... --smulsă din toate iubirile câte puțin-- ...aș putea fi molecula spiritului... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VOIAM SĂ FIU... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1832, Anul VI, 06 ianuarie
VOIAM SĂ FIU... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340076_a_341405]
-
06 mai 2016 Toate Articolele Autorului It's, oh, șo quiet! Ce mai liniște de vraja se prelinge prin petunii, ce la geam îmi stau de straja, să nu-l spargă rază lunii. Ce mai liniște în suflet mi-l învăluie ușor, obosit de-atâta umblet printre gânduri care dor. Iar cand liniști grele-atârnă din flori de salcâm gâtițe, în parfumul cel de smirna gândurile tac smerite. Și când gândurile tac, n-am melancolii năuce, nu mă cert și nu mă
IT S, OH, SO QUIET! de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340111_a_341440]
-
culoare!” Cu sfială, atunci, mă aplec și picur un strop din bucuria mea de viață și încep să crească iarba și albul. Apoi, inima ta, pune și ea o picatură de roșu și dansul vegetal se înlănțuie, se înalță. Mă învălui în gândul tău cu trena-mi-visare, invizibilă celorlalți, și pășesc printre oameni în desfășurarea zilelor, răsf ă țat ă mereu, mereu, de grădina sufletului tău! Fiindcă, dragul meu, mă cunoști și m-ai recunoaște dacă s-ar stinge toate luminile pamântului
CONTUR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340143_a_341472]
-
cât de dulce ești,” Idealul eminescian de frumusețe feminină este Ileana Cosânzeana hărăzită a fi mireasa lui Făt Frumos, erou pe care poetul îl invocă în balade ca Făt Frumos din tei. Metaforic, fata adorată este “Mireasa sufletului meu!”, ea învăluindu-l cu farmecul seducător, ”Cu-a gurii tale calde șoapte, /Cu-mbrățișări de brațe reci.” Antiteza între cele două epitete “calde/reci” produce un efect emoțional puternic. Portretizarea culminează cu invocarea sacralizantă a Fecioarei:” Și-o să-mi răsai ca o
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
deseori sa exprimi mirat un “Daca ar fi știut Miller ce va urma...”. “Lumea din jurul meu dispare, lăsând ici și colo urme de timp. Lumea e un cancer care se mănâncă pe el însuși...Cred că, atunci când marea tăcere va învălui totul peste tot, muzica va ieși triumfătoare. Când totul se va retrage din nou în pântecele timpului, haosul va fi iar stăpân și haosul e răbojul pe care se scrie realitatea”. “Dacă sunt inuman, este pentru că lumea mea s-a
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
dragoste, pe fundalul plin de culoare și parfum al Constantinopolului din secolul al XVI-lea.“ Joanne Harris Poarta Coliviei este o poveste exotică deosebită în care se împlestesc intrigi, iubiri interzise, secrete periculoase, ritualuri orientale, imagini ale Constantinopolului de ieri învăluite în mister și perpetuate în Istanbulul de azi. Misterele de ieri se continuă azi, provocând personajele la reverie, la supozitii, la scenarii incitante. Poarta Coliviei, este un simbol, un indiciu, elementul care desparte Casa Fericirii (unde ar trebui să te
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unități. Ca și mama, pentru mulți chiar în aceeași măsură, tatăl îmbracă în lumină și căldură întreaga noastră ființă. El are un loc inconfundabil în viața noastră întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
documente. Dar oare realitatea unui popor nu e mai vorbitoare decât un zapis oarecare sau o stelă funerară? Nașterea unui popor e un miracol, negreșit, precum miracol e orice naștere, chiar a ultimei gângănii. De aceea începuturile tututor popoarelor sunt învăluite în negura legendelor. Chimia etnologică n’a ajuns și nici nu va reuși să pătrundă și să fixeze într’o formulă cu repetițje misterul formației unui popor nou din două sau mai multe vechi. Dacă s’ar fi descoperit rețeta
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
postfeței, arată că a citit și a meditat la tema metafizică a acestui volum: ,, Am citit și recitit ANTOLOGIA metafizicianului rafinat N.N.Negulescu, pentru a ne intra în suflet și în minte” (p. 297) deoarece versurille se constituie a fi învăluite în aur. Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamante scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce ne-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
o substanță neclară”, „mă cred Atlas, că pot susține realitatea pe care o vreau”... Lecturând acest roman te fură ideea comparației cu Ulise al lui James Joyce, timpul nu are valoare doar conținutul de idei ce vine în avalanșă, te învăluie și te trece prin toate stările posibile de la agonie la extaz, sau cu Kafka unde totul este posibil, nu știi ce e real și ce este imaginar. Imposibilul extaz este un roman al mileniului III, ce se impune atât prin
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea“ prin El / Lui - « Ce grațioasă mi te-ai descoperit ! / Atât de aproape acum, / m-ai învăluit cu totul în deplinătatea afectivă. / Te laud, rătăcitor buimac ce-am fost, / mulțumindu-ți cucernic că ai avut înțelepciunea / de a mă învăța să-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
mici sunt invitați la evenimentul de lansare a volumul Iarna cu Moș Crăciun, autor Aurora Georgescu, ilustrații de Șerban Andreescu. Alături de autoare, la eveniment va fi prezentă și cunoscuta actriță Bianca Brad. Volumul surprinde atmosfera mirifică a Crăciunului, când speranța învăluie totul și repară micile răutăți și neînțelegeri. Tot sâmbătă, la ora 15:30 va avea loc încă un eveniment Adenium: lansarea volumul Scrieri (1914-1926), prin care Antonio Gramsci revine în spațiul românesc cu scrieri publicate în presa socialistă italiană. Cititorul
Programul complet al evenimentelor Adenium la Gaudeamus 2015 () [Corola-blog/BlogPost/339653_a_340982]
-
a transcrierii. Un al treilea stil ce aduce cu el și un registru specific este acela de autoinvestigare religios-teologică. Pe această zonă se configurează chipuri și oameni strălucitori așezați în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanță esențială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare și purtătoare de conotații de plecăciune și smerenie. Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
de cetățean loial al Absurdistanului. Ducându-mi copilul spre școală, mă bucuram că avem de toate din abundență: mașini și pe stradă, și pe trotuare, rahați de câine pe jos, iepurași festivi spânzurați pe sus. Un aer proaspăt, optimist, tovărășesc învăluia orașul. Ajungând în dreptul ANAF sector 2, cuibușorul de nebunii al tinereților mele, am trecut preventiv pe trotuarul de vizavi. Niciodată nu poți fi prea precaut când e vorba de moarte și de Fisc. Puteam să-mi dau seama că e
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
a întâmplat ulterior, am asistat neputincios încuiat într-o casă din apropiere, supravegheat de un soldat cu carabină. Bineînțeles fără să îi fi putut avetiza pe paznici. Pe la miezul nopții a început să plouă și o lumină portocalie m-a învăluit plină de căldură. L-am întrebat pe soldat dacă o vede și acesta a negat dând din cap. O liniște sufletească așa cum nu mai cunoscusem altădată pusese stăpânire pe mine. Acum știam cu precizie ce va urma. Paznicul de la celălalt
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
ai existat! O flacără ce-a cuprins suflarea vieții! Ești aici? În gânduri, în răsăritul dimineții, în sclipirea soarelui, în sunete, în ochii nevinovați ai copiilor și-n tot ce ne înconjoară. Natura renaște. Ea este codul existenței. Ne-a învăluit în minunile și darurile ei. Tu ești bine? Camelia Constantin 2010 Referință Bibliografică: Unde ești? / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]