3,864 matches
-
și-n ea vârât sidef. S-a-ngălbenit și sidefu, s-a izinit de praf, da mai acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai păsa. Ce bine ar fi fost să-l fi găsit pe Papa acasă, ar fi intrat acum în cabinetul lui de la etaj, cu lambriuri de stejar afumat, cabinetul în care Muti adusese noile ei achiziții, fotoliile și canapeaua Club, învelite în piele. Ar fi intrat tiptil, cu aceiași pași ușori, și i-ar fi pus mâinile la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu apuci să te zbârcești pe obraz și să-ți cadă părul. Va muri așadar foarte tânără, și poate chiar fecioară sau, oricum, înainte să trebuiască să aibă un copil, pentru că detestă să se umfle ; și, oricât te-ai înveli într-un șal alb de mătase, tot are să se cunoască. Oare cine ar putea să-i aducă tuberoze la mormânt ? Ștefan este influențat de Sophie, Titi la fel, Miti Popazu a plecat la Viena, așadar nici măcar o floare ! Un mormânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ambele posturi nestându-i de fapt la fel de bine. Și, deodată, și-a desfăcut părul din spelci, la nicio femeie nu mai văzuseși un păr atât de lung și de bogat și de blond, goală chiar, ar fi putut să se învelească în el. I-ai și făcut acest compliment, dar nu atunci, ci altă dată, atunci vorbeai puțin și, ca să n-o sperii și pentru că nu mai aveai glas, îți îngropaseși fața în părul ei cu parfum amețitor, amețitor îi foșnea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desigur, nici mai târziu nu-i va reproșa în vreun fel că a ridicat glasul la ea ; cel mult o migrenă sau unul din acele răuri femeiești care o doboară la pat. Va zăcea ore întregi, cu biata ei frunte învelită într-un tulpan muiat în oțet aromatic, cu o buiotă la picioarele reci, cu obrazul alb și buzele decolorate. Atunci va regreta cel mai mult c-a jignit-o, și încă înconjurați de asistență ! Va rămâne și el tot singur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul de căldură a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu-se unii de alții. Se oprește, împinge un scaun cu spătarul învelit în piele, se așază, își aprinde o țigară și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frig... — Am ațipit ? Da, parcă... Dar știi cât ? Cinci minute ! în niciun caz nu mai mult ! Nici să visez n-am apucat ! Dar frig, într-adevăr, cred că mi-a fost, asta parcă îmi amintesc, și mulțumesc că m-ai învelit ! Sunt așa de amorțită ! Hei, ce bună o să fie cafeaua ! Dar ce tot cauți acolo ? — Ochelarii-i caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a trebuit să caute rîșnița Într-o debara, s-au minunat că mai merge, să fi trecut vreo 3 ani de cînd n-au mai folosit-o. Da, dragă, doamna Ionescu asta... și acum am găsit-o acolo În birou, Învelită Într-un șal de mohair, ceva nemaivăzut, așa, generoasă de parcă e de viță nobilă, a zis tanti Coca și a Început să rîdă. Auzi, fato, dar tu să-i scrii franțuzoaicei. Uite, Îți faci o prietenă. Nu știi ce se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Italia. Mă uit hipnotizat la cutie. Mă uit la ea cum zîmbește: La mulți ani! Mi se pare că visez, surpriza e enormă. Mă uit iar la cutia bleumarin pe care scrie cu litere de tipar gri: „PUMA“. Înăuntru, ghetele, Învelite Într-o hîrtie foarte fină. SÎnt de un albastru pastel, dunga specifică mărcii e gri Închis. SÎnt Înalte, pe gleznă. E una din puținele dăți cînd nimerește cadoul. De fapt, cred că e cel mai mișto cadou pe care a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu poate, e cîrpă și Îi vine să cînte. E Întins pe masa de operație, bustul Îi e acoperit cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-o deranjeze pe Stella. — M-am gândit la o mică atenție, spuse părintele Bernard și-i oferi un pachet lung și subțire, învelit într-un ziar, care se dovedi a conține câteva narcise abia îmbobocite, drepte și verzi și reci ca niște vergi. Stella îi mulțumi, adăugând: — Dar știi, părinte, eu nu sunt o invalidă. — Mă duc să le pun în apă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr de lână al lui Brian și se înveli într-o pătură. Își lăsase îmbrăcămintea mai groasă în mașină. Nu se apropie nici un moment de perechea care plângea. Următoarele care se retraseră din competiție au fost Hattie și Pearl, care-și dezbrăcară furourile și își îmbrăcară rapid rochiile. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop. George se întoarse în camera de baie. Bazinul era plin, ba chiar deborda, revărsându-se printr-o valvă. Își apăsă puternic pieptul cu mâna, străduindu-se să-și regleze respirația. Își descheie gulerul cămășii. Una dintre ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i se fi dat vreunui profesor un buchet de flori. Dar atunci, în clasa mixtă, fetele s-au ocupat de tot ce trebuia, noi doar am contribuit cu câțiva lei. Ele au cumpărat flori, le-au aranjat în buchet, au învelit buchetul în hârtie și i l-au dat dirigintei când a intrat în clasă. Așa că până la urmă mi-am zis că a fost totuși un noroc să mă nimeresc în clasa mixtă. Pur și simplu se crease peste noapte o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la hotarul dintre mai multe lumi, ceea ce i acordă statut de spațiu regenerator. La cules de romaniță; sfârșitul clasei a patra, cu examenul în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzoleau fără de ținte, Cele cu miez se-ndreptau spre pământ. Fata - Morgana Știu că
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Cred că era mai marele peste deal. Era parcă mai tânăr și frumos îmbrăcat, Încât înțeleg că mă aștepta. Înclin să cred că s-a bucurat Aș fi vrut să mai stau, dar se înnopta. Pe amândoi, grijulie, noaptea ne învelea, Iar eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și sănătoși Visau în
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cuvine întâi Cetatea și Crucea din zare Rămâne-vor de căpătâi. Spre sud se înalță Galata Pe Dealul cu Flori. Primăvara Salcâmii, de plecare, sunt gata Cireșii se pârguie vara. Ne-nclinăm și spre Soare Apune Cu gândul spre Botoșani; Înveliți cu datini străbune Rămas-au departe-acei ani. Revăd și amiaza de noapte Cu anii cei zgomotoși, A rămas și Copoul în spate, În anii cei mai frumoși. De mâine cu o altă privire Îmbrăca-voi scumpele zări, Vă voi da
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Doamne, polul tău a mai adus cinci poli." 19. El i-a zis și lui: Primește și tu cîrmuirea a cinci cetăți." 20. A venit un altul, și i-a zis: "Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar; 21. căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat." 22. Stăpînul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care spunea că trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]