3,096 matches
-
întâmpla aici, în țara ta, în timpul războaielor civile cu amărâții aceia care au început prin a se declara invincibili, deoarece împotriva credinței, ziceau ei, nimic nu are putere, iar apoi, văzându-se învinși, exclamau: trădare! sau susțineau că au rămas învingători moralmente. „Dacă n-ar fi fost cu...“, ziceau. Și la fel e totdeauna. Dacă n-ar fi b în loc de c și nu s-ar fi oprit în l, atunci s-ar fi oprit în z. Și stai să asculți toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te Învârți și să perorezi pe toate străzile Ierusalimului despre asta. Vezi, aproape am spus că te iubești numai pe tine, dar nici asta nu-i adevărat. Nici pe tine nu te iubești. Nu iubești nimic. Poate doar să ieși Învingător În dispute. N-are importanță. Pune-ți paltonul. Din cauza ta sunt În Întârziere. Îmi dai voie să te-aștept aici? Te aștept cu răbdare. Chiar și până diseară. În speranța că Teddy se va Întoarce Înaintea mea? Și că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
putea fi văzut mai des în ziar, la pagina sportivă, cam în aceleași fotografii ce treceau de la un pupitru la altul și pe care se nimeri să le vadă și Herr Hackler: curling-team-ul format din trei personalități cunoscute și W.: învingătorii concursului pe gheață cu fețele strălucind de mândrie. Toți cei patru jucători purtau jachete de lână împletite cu tiv din piele; Gaston D., proprietarul unei manufacturi de porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
subțire ca de fătălău. Vrei să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cer“, așa se numea acest detașament cu o cotă ridicată de pierderi, care i-a oferit însă prilejul să fugă la ruși. Atunci când, în martie ‘45, A Doua Armată Sovietică a ocupat mormanul de ruine arse care fusese Danzig, odată cu învingătorii s-a întors și tatăl prietenului meu din școală. El și-a căutat și și-a găsit copiii pentru ca apoi, după sfârșitul războiului, să părăsească Polonia cu un transport sigur, fiindcă era compus din antifasciști germani, după care a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea de la Ulbricht la Honecker. Cu vârsta, s-a bucurat chiar de onoruri și, ca director al Institutului de Științe Economice, deținea un rang atât de înalt încât, imediat ce a căzut zidul și dictatura statului muncitoresc-țărănesc a încetat să existe, învingătorii vest-germani ai istoriei au considerat că e cazul să-l „reevalueze“, cum spuneau ei, neîntârziat, cu alte cuvinte să-l reducă la zero. Așa s-a întâmplat cu mulți dintre aceia despre care se spunea că au o biografie greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pielea neagră; urmăream cu curiozitate apariția lor. Veneau fără zgomot, în ghete cu șireturi și tălpi de cauciuc. Ce contrast cu zgomotoasele noastre cizme cazone. Eram uimiți. Și se prea poate ca mie să-mi fi impus respect faptul că învingătorii mestecau gumă cu atâta stăruință. Și că abia dacă făceau un pas pe jos; mereu, până și pe distanțe scurte, se deplasau neglijent în jeep-urile lor, mi se părea ca un film care se derula într-un viitor îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pistolul automat și reprezenta un fel de ghicitoare: oare fusese pus acolo să ne supravegheze sau trebuia să ne apere de gărzile civile ale cehilor care, acum, fiindcă fuseseră umiliți atâta timp, aveau de gând să se răzbune? Mie, învinsului, învingătorul, fiindcă mi-am încercat pe el engleza învățată în școală, mi-a dăruit un pachet de gumă de mestecat. Dar oare ce anume se petrecea în capul băiatului de șaptesprezece ani care, din punct de vedere fizic, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Io mă topesc înainte de asta. Doi ani lângă Leningrad, p-ormă mlaștinile Pripjet, la urmă pe Oder, ajunge!“ Dar și acest zvon care ne arăta viitorul - căci, după numai câțiva ani, atunci când Adenauer aici, Ulbricht colea, își cumpăraseră privilegiile de la învingători, armata germană exista din nou, atât asta, cât și cealaltă - s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu totul și valoarea la bursă. Totuși, chiar și atunci când cel mai fierbinte dintre toate zvonurile de latrină își găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pieptul și copanele - care era aruncată zi de zi în pubele de gunoi. Deoarece priveam la risipa asta fără o vorbă, sentimentele amestecate nu puteau fi decât bănuite. Este oare posibil ca oglinda în care văzusem până atunci, înfrumusețată, imaginea învingătorului să fi prezentat dintr-odată o spărtură? E drept că evreilor și nouă, care eram de aceeași vârstă cu ei, ne reveneau destule resturi, dar la asta se și rezuma viața noastră în comun. Supravegheați doar neglijent, ne înfruntam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca soluție finală a problemei evreiești. Pe el a trebuit să-l cred. Pe el încă îl mai credeam. Cât timp am lucrat însă în echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-a invitat la un foxtrot, după care a rămas atașată de mine. Au fost niște vremuri în care se dansa în draci. Noi, cei învinși, eram dependenți ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în Lenzburg, ca și când ar fi trebuit încă înainte de nuntă să-mi fac provizii din care să rumeg la drum lung: Manhattan Transfer al lui Dos Passos, Gândire sedusă, de Czesław Miłosz, Memoriile lui Churchill, care-mi evocau războiul din perspectiva învingătorului și, pentru a nu știu câta oară, Heinrich cel verde al lui Gottfried Keller. Romanul acesta îl găsisem, băiat fiind, în dulapul cu cărți al mamei mele, al cărei pântece atacat de cancer era acum supus radioterapiei. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
știa că În zadar Încercai să-l grăbești pe Isidro Parodi; mirându-se singur de propria-i liniște, a dat cep unei banale discuții despre curse, care doar te trag pe sfoară, căci nimeni nu știe vreodată cine va ieși Învingător. Don Isidro nu i-a dat prea mare atenție; și-a reluat marota predilectă: a proferat tot ce i-a venit la gură Împotriva italienilor, care se băgau peste tot, neavând urmă de respect nici măcar pentru Penitenciarul Național. — Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ușă la ceasornicărie, bietu ghiuj, cu moaca ca roata dă brânză dă Olanda, râdea cu fermuaru dășchis pân-la urechi. V Modernul nostru Șahrazad, Savastano, și-a reluat cronica În felul acesta: — Cufărașu, care pân vinele lui curge lături dă Învingător, mi-a poroncit, din nou lui pat ortopedic, să cumpăr imediat un ceas dă mână, dân aur dă paișpe, ca s-o umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile dân chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care i-a trântit contelui de Jaca o vorbă Îndrăzneață remarcabil vers care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi neagă calitățile de poet! Alberuela, 25 mai 1972 INDICE ALFABETIC DE NUME ȘI TEMATIC Álvarez, José Sixto. Scriitor argentinian (1858-1903), poreclit „Fray Mocho“. A desfășurat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut. Doctorul jubilează: „-De aia rîd nebunii, că n-au ce să-i plătească!” „-Da,”-îi răspund. „-Descoperi că nebunul e singurul învingător. Și apoi te dai cu capul de pereți ca nu poți fi ca el.” Aici în spital, în creierul meu plutește un miros de iad și putreziciune printre gîndurile eșuate, înfipte în mîl. Au crăpat de căldură lăsînd să curgă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce încheia anul școlar. Sandu își furișa privirile spre banca a doua, asupra Mihaelei, țintuind-o încruntat, încă supărat că l-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
luptînd cu armamentul inamicului, a prăjit douăzeci și nouă dintre futuții ăia mici. Crucea pentru Merite Deosebite - a doua medalie ca importanță emisă de țara lui. Un tur al țării, o primire de erou, revenirea În LAPD pe postura de Învingător. Un soi de respect precaut din partea lui Preston Exley. „Citește albumul de familie. Amintește-ți de acele precedente.“ Ed puse deoparte albumul, Încă neștiind cum o să joace cartea Crăciunului Însîngerat, dar știind sigur ce voise să spună tatăl său. Ocaziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Daily News, 6 martie UN SCANDAL TRANSFORMĂ O CURSĂ ELECTORALĂ STRÎNSĂ PENTRU PROCURORUL DISTRICTUAL ÎNTR-O VICTORIE COVÎRȘITOARE Deznodămîntul era așteptat pînă-n ultima clipă În lupta dintre actualul procuror districtual al orașului, William McPherson, și adjunctul procurorului districtual, Ellis Loew, Învingătorul deținînd pentru următorii patru ani postul cel mai Înalt În lupta cu infracționalitatea din Southland. Amîndoi și-au concentrat campania pe aceleași teme: cum să se cheltuie În cel mai bun mod bugetul orașului pentru apărarea legii și cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
măcar ale 80%, 70% dintre ei. Atâta să fi făcut, să le dea de mâncare, să n-aibă atâția tuberculoși. Și de unde stima asta pentru armia română? N-a câștigat de una singură nici un război, când s-a numărat printre Învingători a avut nevoie de arbitraj ca să profite cât de cât. Cum să devii bărbat Într-o armată fără coaie? Ce țară mai e și aia care n-a găsit nici un vinovat pentru copiii infectați cu HIV? Sau pentru demolarea bisericilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în ultimă instanță ne fac ceea ce suntem. Născuți fiind din plămădeală divină, o fărâmă din înțelepciunea Lui este în fiecare și Omul poate fi capabil să vadă singur suferința imensă, inutilitatea și mai ales, dincolo de orice manifestare propagandistică, lipsa unor învingători reali într-un război. Aceasta va fi piatra de încercare a umanității în viitor. Spiritul luminat deasupra instinctelor. Eliberată de tenebre, omenirea intră în lumină. Utopie? Poate, dar cu siguranță o aspirație care de fapt nu a dispărut niciodată. Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două grupări de state beligerante. America de Nord și America de Sud au fost ocolite de traumele directe ale ultimei conflagrații militare. Dezorganizarea, pagubele și problemele cu care se confruntau țările Europei se diferențiau după cum acestea aveau statutul de învins sau pe acela de învingător, ori în funcție de măsura în care teritoriul național fusese teatru de operațiuni militare. Refacerea și reconstrucția economiei Europei indicau grave și complexe probleme la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. Rapiditatea redresării depindea de posibilitățile de început ale țărilor europene
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
după încheierea celui de-al doilea război mondial, au reprezentat unul dintre factorii care au permis polarizarea statelor, mai ales în Europa, în jurul superputerilor, fenomen concretizat aproape jumătate de secol în sistemul blocurilor politicomilitare. Blocurile militare decurg din logica marilor învingători. „Formarea unei grupări politice și militare determină - se apreciază pertinent în acest sens - în mod natural, statele împotriva cărora ea este îndreptată să riposteze, opunându-i o altă grupare capabilă, cel puțin, să restabilească echilibrul, dacă nu să facă să
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]