3,075 matches
-
cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns și la fel de bine ascunse de Iuliana, se părea că petrecerea abia atunci începe. După alt șir de felicitări și multe toasturi, cele două mame s-au retras în liniștea balconului, lăsând tinerii să se bucure. Au vorbit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vizita reciproc, mergem și pe la ei, vin și ei pe la noi... Ne obișnuim, că, vorba aceea, obișnuința este a doua natură a omului... Bucuroase, s-au ridicat simultan, cu paharele în mână, au ciocnit, au băut câte o înghițitură de șampanie, s-au îmbrățișat și s-au sărutat. Din vorbă în vorbă, au ajuns la momente mai triste. Luiza a povestit pe scurt cum s-a întâmplat cu soțul ei, apoi a venit rândul Eleonorei să povestească. - La noi este mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
profitau din plin de acel garden party, cum se mișcau frenetic, cum alergau de la o masă cu bunătăți la alta, de la specialitățile japoneze la cele magrebine, de la piramida de fructe la platourile cu dulciuri, dar mai ales cum profitau de șampania oferită fără restricții și cum schimbau între ei fraze și cuvinte codate, acompaniate de gesturi și priviri pline și ele de semnificații și mesaje subtile. eu însumi aveam un pahar cu șampanie în mînă și mă forțam să zîmbesc ori
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu dulciuri, dar mai ales cum profitau de șampania oferită fără restricții și cum schimbau între ei fraze și cuvinte codate, acompaniate de gesturi și priviri pline și ele de semnificații și mesaje subtile. eu însumi aveam un pahar cu șampanie în mînă și mă forțam să zîmbesc ori de cîte ori cineva se apropia de mine să-mi spună cît de mult meritasem să beneficiez și eu, în sfîrșit, de atenția juriului. sigur, nu era vorba de un premiu important
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut să-mi adun gîndurile într-un singur fascicol i-aș fi spus următoarele vocii lipite de timpanul meu : nu vezi că marea mea problemă, acum, este mîna dreaptă ? cu mîna stîngă s-a rezolvat, în ea țin paharul cu șampanie, dar mîna dreaptă nu-și găsește nicio utilitate, niciun sprijin, niciun sens, nu reușesc să-i imprim nicio atitudine naturală. — aș putea să vă vorbesc mai pe larg despre toate acestea, dacă ne găsim ceva timp. — sigur. timpul nu este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-a uitat evident că noi i-am furnizat începutul pentru Ulise. Intrarea în cafenea este ornată cu nesfîrșite serpentine roșii, ca și cum ar fi panglica unui cadou oferit cuiva cu ocazia unei aniversări. Max Frisch tocmai desface o sticlă de șampanie. Din păcate, cei o sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată să intrați în Cafeneaua
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să conduci un buldozer. L-ai inaugurat după toate regulile, în cadru festiv. ai tăiat tu însuți panglica roșie. S-a aplaudat, s-a băut șampanie. te-ai ocupat apoi de Justiție. ai dat jos de pe pereții palatului ducal toate tablourile care reprezentau grupuri de oameni. Le-ai judecat și le-ai condamnat la închisoare. Celulele închisorii municipale sunt acum pline de pînze reprezentînd bătălii, revoluții
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se afla o masă, chiuveta pentru șampanie, o canapea și tablouri banale. - Ei, zise Stănică, așa-i că-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Încântat, și vă rog să mai poftiți! După ce Stănică tapă cei două sute de franci, ieșiră câteșitrei din odaia separată, și Felix fu surprins să vadă că sala cea mare, sonoră de valsuri, era plină de lume bine îmbrăcată. Chiuveta cu șampanie frapată se afla mai la toate mesele. Toate privirile se-ndreptară spre Georgeta, și un bărbat îi făcu chiar un semn desperat, la care fata ridică indiferentă din umeri. Stănică chemă o trăsură și se urcară câteșitrei în ea. Cât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nebun? Cu asta se dă numaipuțin. Stănică însă voia să se bucure o dată și bine de bețiile parfumului scump. - Ce vă pasă, zise el ironic, vă jucați cu banii. Mamaei de viață! Când oi da de filon, mă scald în șampanie. Dați-mi niște bani, că mi-am cheltuit ultimele resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a metabolismului. Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stânga, în dreptul portierei și ciocăni în foaia de geam pe jumătate coborâtă cu emisfera de argint de la extremitatea îngroșată a bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se că rămăsese înfășurat în cearceaf. Și, mult mai târziu, se dumiri că era înțolit într-o cămașă de noapte, cât toate zilele. Ale cărei poale măturau, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o fiolă de șampanie pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susținând o casetă, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezită să redeclanșeze ostilitățile. - Domnule Floyd, din această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce îți revine. Acesta este testamentul lui Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă sora cea blândă, după ce-și potrivi la picior, ca pe o armă, șampania, tava și menajeria de sticlă. - Lasă asta. N-ai auzit?! Barosane... Sări direct la cel de-al doilea paragraf. - "În pierderea de perspectivă, ce caracterizează vagabondajul erotic al oricărui bărbat, vine o vreme..." - Nu-l lăsa să fie banal. Vremea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Regală Britanică... De nu mai știu eu unde și de la unul din ziare... Chiar dacă o fi el chiar și Scânteia... Numai cafea am comandat zece kilograme. - Ce să caute toți ăștia aici? - Păi, mâine, oficial, nu se cuvine să bem șampanie, când va fi să deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorială, băuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-ar fi făcut cu pacienții lor. Afirmă că au izbutit să inducă unor persoane senzația de îngheț sau de arsură. Un alt pacient a fost obligat să bea o cană cu oțet, convins fiind că soarbe o cupă cu șampanie. Un altul ia coada măturii drept o femeie superbă și așa mai departe. În timpul demonstrațiilor publice se sugera pacientului că personalitatea lui s-a transformat în cea a unui sugar, a unei femei gătindu-se pentru bal sau a unui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat că cei de la MAE, alertați de știrile transmise de mass media internaționale, întrebaseră la telefon ce se întâmplase cu adevărat în ședința inaugurală
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și faceți-o pe neașteptate. 3. Dați sens sărbătoririlor. Stabiliți obiective care necesită multe eforturi, apoi sărbătoriți atingerea lor. O companie pe care o știu a celebrat atingerea unei cifre mari de vânzări oferindu-i fiecărui angajat o sticlă de șampanie pe eticheta căreia scria numele acestuia și realizarea lui. 4. Sărbătoriți creativ. Faceți ca surpriza recompensei să facă parte din sărbătorire. Un manager a Închiriat o limuzină pentru a-și duce toți angajații la prânz la... McDonald’s. 5. Folosiți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tresălta, mai-mai să se spargă, dintr-o bărbăție adunată fără folos și scăpată din hățuri. Rada era zveltă, chiar dacă mijlocul îi era puțin îngroșat. Avea un aer adolescentin, cu șoldurile înguste, cu sânii mici, cât să umple o cupă de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde, luminoasă, umbrele genelor întoarse și nasul cârn îi dădeau înfățișarea unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ghivecele cu petunii și regina-nopții. Și ceasul cel mare pe care îl întorceau, cu cheița, în fiecare duminică. El anunța când vine primăvara, apoi Învierea sau Crăciunul. Acolo se adunau, în noaptea de Anul Nou, locuitorii orașului, cu paharele de șampanie în mână și coifuri țuguiate pe cap. Numărau de la zece la unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
calendar, azi e chiar Sfânta Polixenia. — Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]