2,545 matches
-
că o bombă exterminatoare. DSS a conceput un plan de zădărnicire a proiectelor noastre de emigrare. Plajă de opțiuni a fost Ambasada SUA În care a pătruns Indicativul a-18, alias colonelul Miroiu, asociatul În misiune a maiorului Brâncuși Doina, șefa protocolului de primire În Consulat. „Iașul” a primit ordin să mobilizeze sursele pentru furnizare de informații privind „pasiunea” mea pentru apologia mișcării legionare. Ca urmare, la una din audiențe, doamna consul Christensen ne-a avertizat ex abrupto: „America nu primește
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe clanță. Chipul doamnei Dunin, care stătea à contre-jour
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult decât oricare alta nevoie de Dumnezeu." Pince-nezul coborî iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate un sunet aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul cu baldachin, icoanele, vegheate de o candelă aprinsă, flacoanele cu dopuri de argint, bombonierele, Cupidonii și misterioasa mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de acela al fetelor de la bucătărie, aceasta ordonă în franceză: "Intră!" Și o tânără fată, împletind grația timidă cu buna cuviință, a deschis ușa ca să ceară, cu drăgălășenie și tot scuzându-se că o deranjează, un ac de cusut. Supraveghetoarea șefă strecură un semn de carte în volumul pe care tocmai îl citea și o invită să ia loc. Lipsită de prieteni și de rude în țara celui de al doilea exil al ei, unde obscure încercări ale soartei o siliseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Victor Atanasiu, (bulgarul!), Ana Fenoghen + alte cîteva femeiuști anoste. Și, desigur, Liviu Ioan Stoiciu în a cărui casă am poposit în sfîrșit. Mă întorsesem liniștit de acolo! La o săptămînă după începerea școlii, nu mai aveam post! Un mic scandal. Șefa pe județ mi-a dat numirea în scris. Alte certuri. Apoi mi s-a înscenat o mică mascaradă ca în perioada proletcultistă: cu primar, șef de post, directorașul care voia să plec pentru că nu avea post o prietenă a nevesti-si
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
tineri. A fost prea cald. Azi a plouat. Parc-am înviat. Citesc. Poate că mă voi muta la P. Neamț. Nu vreau să mă mai gîndesc. Voi vedea eu ce fac. Voi cum ați rezolvat cu repartiția (repartiția Iolandei Vasiliu, șefă de promoție a Facultății de Filologie; orașele mari fiind blocate, a optat pentru naveta Iași-Pașcani n. red.)? Ce mai e la Iași?! Aici curentul electric e întrerupt de o lună (schimbă stîlpii) și acest fapt accentuează izolarea. Dacă e cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a fi „ceva” obișnuit pentru ei. Îi privesc cu admirație, iar liniștea lor mi se transmite și mie. În sfârșit, bagajele au fost aranjate în cușete, iar după ce ne-am ocupat locurile și ne-am pus centurile de siguranță, stewardesa șefă ne-a făcut instructajul privind comportarea în timpul zborului, instructaj ce se face la fiecare zbor. Prin semne și cu ajutorul obiectelor ajutătoare ni s-a arătat cum să procedăm în caz de turbulențe și incendiu. Cât durează călătoria, însoțitorii de bord
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Instituții și ideologii ale puterii în Europa” din cadrul Facultății de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” în anul 2010. În perioada 2001-2005 am urmat cursurile acestui liceu, profilul uman, clasa filologie. Pentru rezultatele obținute pe parcursul anilor de studii am fost desemnată șefă de promoție. Am ales să scriu câteva cuvinte despre ceea ce am învățat la liceu, deoarece în acest interval de timp am descoperit o lume aparte, în care nimic nu era imposibil. Liceul a reprezentat pentru mine un mic pas spre
Anii de liceu primii paşi în viaţă. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
mulți copii. Din păcate, am rămas singurul copil în viață, eu, o fată, în timp ce băieții au murit. Am fost o elevă eminentă, mai întâi a Școlii generale nr. 1 din Suceava, apoi a Liceului "Ștefan cel Mare", tot din Suceava, șefă de promoție, olimpică. Toată copilăria am muncit performant, am învățat și am câștigat și un ban pentru cărți, am fost un camarad bun pentru mulți copii colegi și am fost dintotdeauna un suflet generos, amic de încredere. Dacă primeam o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiecare cele mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulțumim și eu și Simona și-i aducem omagiile noastre ! De altfel, Simona e studentă în anul III în Franța, la LMA, unde s-a impus ca leader, sper să iasă șefă de promoție! E o cinste și pentru Universitatea de unde a plecat: Danubius, și pentru oraș și pentru țară, la urma urmelor! Superbă rațiune de a fi... ! A.B.Felicitări pentru toate aceste reușite. În acest moment la ce lucrați? Prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
susțineau că pot face și matematică și așa mai departe. V.A. : Da, dar găseau în medicină un refugiu, o protecție pentru fata lor. Mai ales că erați capabilă să dați și să intrați la Medicină. Chiar ați terminat ca șefă de promo‑ ție. Deci era vorba de o vocație reală. Iar ca protecție gândită de părinți, un refugiu extraordinar, social vor‑ bind. A.M.P. : Vocație și capacitate nu sunt unul și același lucru. Și apoi ce înseamnă asta, un refugiu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
era a treia sau a patra zi după ce venisem. Am zis : „Cum ? Ce se întâmplă aici ?“. Am avut noroc cu Anca Toader, care mai lucra în Televiziune - și care acum a ajuns să fie o persoană de bază la BBC, șefa Departamentului de Training, ce a mai rămas din el, învățând echipele BBC din toată lumea care este standardul BBC. Atât de bună era ! A venit Anca și mi-a spus : „E un scandal aici. Toți sunt corupți. Absolut toată lumea din redacție
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pusesem pe Iliescu pe lista neagră. Și a treia chestiune, faptul că el era în neregulă în viața lui personală ; nu făcea diferența între ce este în viața personală și ce este în viața publică. El a numit-o imediat șefă de cabinet pe această doamnă avocat de la PNL, Elena Udrea, care era inadecvată pentru poziția respectivă, fapt dovedit prin testul picat de ea în emisiunea lui Robert Turcescu când nu a știut care sunt țările membre în Uniunea Europeană și că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
doamnă Stino sunt sigur, că va da, după ce se va mai mulcomi suferința, căci, dacă va pleca, așa cum intenționează, la Iași, nu va lua cu dânsa decât unele amintiri. În ceea ce privește adresele scriitorilor prieteni cu Lucreția Andriu, adresați-vă Doamnei Bădilă șefa biroului „Evidența Membrilor” Uniunii Scriitorilor din R.S.R., Șos. Kiseleff No. 10, care e foarte serviabilă. Am cerut doamnei Diaconu să-mi trimită lista de lucrările mele aflate la noul Muzeu, ca să pot trimite și cele care lipsesc din 82 câte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe tăpălige, radioși, pestriț îmbrăcați. E nemaipomenit. O, Germania, țară liberă și descătușată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost și mai sunt încă ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă din stafful local, foarte ageră și receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30 de persoane. Începe întâlnirea, cu noi, protagoniștii - trei români și suedezul Hakan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vigilența „organelor” a rămas aceeași. Chiar dacă la Biblioteca Nekrasov, în acea după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să întindă și mai tare coarda cu acest prilej, Lujkov fiind invidiat pentru performanțele sale de manager în capitala rusă și, mai ales, pentru popularitatea sa printre locuitorii Moscovei... VITALIE CIOBANU: La întâlnirea din Grădina Ermitaj, o regăsesc și pe șefa Bibliotecii Nekrasov, unde fuseserămm protagoniști, eu și colegii belaruși, cu o zi înainte. D-na Prosenkova mă salută prima și mă trage într-un colț mai ferit ca să-mi spună, c-un aer misterios-conspirativ, că apreciază stăpânirea de sine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de evrei, veniți din nordul Moldovei; cei doi bătrâni, dl și dna Ostfeld (numele lor se regăsește în Drumul la zidă, și cele două fete ale lor, Lica, mică, urâtă, nemăritată, casieriță la un magazin de fierărie, și sora ei, șefă de cadre la Institutul de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Adaug aici un mic fapt, anecdotic, care lămurește puțin psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după demisia de la Paris, o doamnă, șefa unei mici edituri din localitate, Desch-Verlag, auzind de ecoul de presă stârnit de două romane care primiseră premiul Uniunii Scriitorilor și creaseră alături de altele, interesante (precum Intrusul lui Marin Predaă, un „an al romanului” în presa literară, și anume Îngerul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
redactor-șef, mi se pare, era Dan Deșliu, urmând să fie înlocuit nu peste multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ținut să-și încheie cariera profesională în acest colț pierdut de lume. A petrecut o noapte albă gonind, cu mașina, după un puști căzut în plasa armatei israeliene și dus într-un camion nu se știe unde. Fiul unei doctorițe șefă de serviciu, dar deținătoare a unui pașaport iordanian, fără carte de identitate palestiniană și deci în pericol de a fi expulzată în orice moment. De unde și spaima. Puștiul a fost arestat în autobuzul în care un grup de copii, după ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că în ambasadă locuiau ambasadoarea singură, familia lui și cifrorul tot singur, că eu urma să locuiesc în apartamentul colegului de la M.A.E. care plecase în dimineața zilei respective. El avea cheile de la apartamentul respectiv, dar primise instrucțiuni de la șefa misiunii să mă ducă la ambasadă. I-am propus să îmi las bagajele în apartamentul respectiv și apoi să mergem la ambasadă. Intrarea în clădirea ambasadei îmi trezi amintirile de peste 15 ani și, involuntar, mi-am tras o palmă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]