2,322 matches
-
Revoluția rusă a fost o serie de evenimente care au condus în februarie 1917 la răsturnarea spontană a regimului țarist din Rusia, și apoi, în luna octombrie a aceluiași an, la preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist („comunist”). Aceasta din urmă a condus la un război civil foarte violent, în care bolșevicilor li se opunea și o
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sate, prezența gândacilor și păduchilor de pat în case era considerată semn de bogăție. După studiile efectuate cu câțiva ani înainte, un grup de muncitori a fost cucerit de ideile marxiste și de alte ideologii revoluționare. Cu toate acestea, puterea țaristă dădea dovadă de imobilitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, mișcări organizate de membri de toate categoriile de populație (studenți sau muncitori, țărani, sau nobili) au încercat, fără succes, să răstoarne guvernul, unele recurgând
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
membri de toate categoriile de populație (studenți sau muncitori, țărani, sau nobili) au încercat, fără succes, să răstoarne guvernul, unele recurgând la terorism și asasinate politice. Mișcările revoluționare au fost supuse unor represalii severe, efectuate de atotputernica Ohrana, poliția politică țaristă. Mulți revoluționari au fost închiși sau deportați, alții au reușit să fugă și să plece în exil. Din acest punct de vedere, revoluția din 1917 este doar punctul culminant al unei lungi succesiuni de mici revolte. Reformele necesare, pe care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fost înfințarea spontană de soviete (sfaturi) de muncitori, țărani, soldați sau marinari, care acopereau în câteva săptămâni aproape toată țara. Aceste adunări alese, deja încercate în 1905, compensau slăbiciunea instituțiilor obișnuite în Occident (partide, sindicate), slăbiciune cauzată de îndelungata suprimare țaristă. Acestea au fost organe de democrație directă, care intenționau să exercite o autoritate independentă și, în fața guvernului provizoriu și a posibilității unei contrarevoluții, să asigure păstrarea și extinderea cuceririlor Revoluției din Februarie. A fost înființat un Guvern Provizoriu, ales de către
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
În ciuda dorinței populare de a pune capăt războiului, implicarea în Primul Război Mondial nu a fost pusă în discuție. În luna aprilie, la publicarea unei note secrete adresată de către guvern aliaților săi, indica faptul că acesta nu va afecta tratatele țariste și va continua războiul, provocând mânia soldaților și muncitorilor. Demonstrații pentru și împotriva guvernului au produs veritabile înfruntări armate revoluționare și au forțat demisia ministrului de externe, istoricul constituțional-democrat . Socialiștii moderați au intrat atunci în guvern, susținuți de majoritatea muncitorilor
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
uniune provizorie între proletariatul urban și țărănime. Astfel, în cele câteva luni foarte grele dinainte de tratatul de la Brest-Litovsk, noua putere a reușit să evite pericolul de a-și înstrăina și mai mult masele rurale, care deja se confruntau cu ostilitatea țariștilor, liberalilor, și a unei părți importante a formațiunilor socialiste. Dar a moștenit problema catastrofală a aprovizionării orașelor, care deja dusese la răsturnarea lui Nicolae al II-lea și a lui Kerenski. Nevoia de a continua rechizițiile de cereale pentru a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sale, iar statul major general a fost obligat să fugă la 18 noiembrie. În săptămânile care au urmat, mii de "junkeri" și ofițeri, inclusiv Kornilov, evadat, s-au reunit în regiunea Donului. Armata Voluntarilor a fost organizată acolo de generalul țarist . Ea a reprimat în sânge revolta muncitorilor din Rostov-pe-Don și Taganrog, la 26 decembrie și 2 ianuarie, dar a fost nevoită să se retragă la sud în fața presiunilor gărzilor roșii venite pentru întărire din cele două capitale. Aflând de înfrângerea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
au înființat un contraguvern la Samara. În același timp, au crescut în luna mai în întreaga țară, în special pe Don în jurul cazacilor lui Krasnov aliat cu generalul Denikin, și în Siberia în jurul amiralului Kolceak, care a instalat o autoritate țaristă la Omsk. În toate teritoriile controlate, teroarea albă s-a abătut la început asupra populației țărănești răsculate, asupra evreilor, liberalilor, și asupra elementelor revoluționare. Troțki a repurtat împotriva lor primele victorii importante ale tinerei Armate Roșii în luna iulie la
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a implementa un efort uriaș de propagandă destinat soldaților și maselor. El a restabilit și disciplina de fier față de combatanți și dezertori. În ciuda reacției negative a mai multor vechi bolșevici, Troțki nu a ezitat să recicleze cu miile foști ofițeri țariști. dintre ei (30% din total), au acceptat să slujească noua putere, uneori cu forța (familiile lor răspundeau cu viața pentru loialitatea lor, conform „legii ostaticilor”), dar și în numele continuității statului și salvării țării amenințate cu anarhia și dezmembrarea. Aceștia erau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
15 august 1920, „miracolul de pe Vistula” i-a permis generalului Piłsudski să respingă invazia. Văzând Armata Roșie în primul rând ca pe o armată rusească și nu ca pe una revoluționară, muncitorii polonezi nu au sprijinit-o cu nimic. Rusia țaristă avea cea mai grea tradiție a violenței sociale și politice din Europa, agravată de „brutalizarea” societății în timpul Marelui Război. Din vara anului 1917, explozia revoluționară, până atunci cea mai puțin violentă, s-a tradus în rândurile țăranilor răsculați prin uciderea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
teoriile Proletkult — apărându-i uneori pe unii dintre membrii săi — pentru a reprima artiștii și a impune linia realismului socialist. Revoluția și instaurarea noului regim au cauzat profunde transformări sociale în țările adunate în cadrul URSS. Vechile structuri feudale ale Rusiei țariste s-au dezintegrat fără a lăsa loc unei economii de piață, generând dezvoltarea unor noi relații sociale care aveau să fie subiectul diverselor interpretări. Conform lui , 13 milioane de ruși au murit violent între 1914 și 1921: 2,5 milioane
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
refugiul privilegiat al teoretic decăzute. Această „ a Partidului” (Marc Ferro) va servi ca bază socială pentru ascensiunea viitoare a lui Iosif Stalin, numit secretar general al PCUS la 3 aprilie 1922. Primul rezultat al acestei revoluții a fost răsturnarea regimului țarist, lăsând câmp deschis pentru luarea puterii de către bolșevici. Potrivit lui , „o revoluție populară și plebeiană profund și antietatistă [a] adus la putere gruparea cel mai dictatorială și mai etatistă”. Potrivit mai multor istorici, bazele leninist ar fi fost puse mult mai
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
curs de desfășurare, și, în general, fără prea multe cunoștințe despre realitățile din Rusia. Democrațiile Antantei (în special Franța și Regatul Unit) au fost ușurate să scape de un aliat dificil, care era Nicolae al II-lea, de conservarea autocrației țariste, care le jena în propria lor propagandă a „războiului drept”. Nici presa (sub rezerva cenzurii sau ), nici opinia publică nu au reușit să ia pulsul creșterii respingerii războiului în opinia publică rusă. Revoluția a fost interpretată dimpotrivă, ca o voință
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
guvernare reprezentativă și de nemulțumire provocată de o lege de abolire a iobăgiei nefavorabilă majorității populației, unii membrii ai intelighenției au concluzionat că o reformă justă ca și o veritabilă modernizare a țării nu poate avea loc decât răsturnând regimul țarist; dintre acești blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care au urmat - Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea - au încercat să mențină intactă arhaica autocrație: după asasinarea țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
pe de cealaltă, s-a acutizat cu ocazia foametei din 1891, când guvernul s-a arătat incapabil să organizeze eficient ajutorarea țăranilor muritori de foame și când societatea civilă însăși s-a organizat pentru ajutorarea țăranilor calamitați. Faptul că guvernul țarist a pus interesul de clasă al membrilor lui (moșierimea) mai presus de supraviețuirea milioanelor de țărani victime ale foamei și holerei, atunci când a amânat în plină criză alimentară pentru o lună interdicția exporturilor de cereale (oferind astfel ocazia proprietarilor de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
reformă. Acestea cuprindeau facilitarea împrumuturilor pentru populația săracă de la sate, pentru a le permite să cumpere pământ, cu intenția de a forma o clasă socială de agricultori loiali coroanei. Deși scopul ultim al reformelor lui Stolîpin era să întărească autocrația țaristă și nu să democratizeze țara, planurile sale au fost împiedicate de conservatorii de la curte care aveau mai multă influență pe lângă împărat. În preajma momentului asasinării lui Stolîpin de către un anarhist (și informator al poliției totodată) în 1911, premierul și împăratul de-
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și nici nu presupunea măcar vreun tratament mai uman al minorităților naționale: între 1906 și 1909 mai mult de 5000 de deținuți politici vor fi condamnați la moarte, iar în Baltica, într-o campanie de teroare de șase luni, armata țaristă execută mai mult de 1200 de oameni, distrugând cu aceeași ocazie zeci de mii de clădiri. Țarul Nicolae al II-lea s-a arătat încântat de modul în care a fost dusă la îndeplinire operațiunea, lăudând ofițerii pentru modul "splendid
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Nicolae al II-lea s-a arătat încântat de modul în care a fost dusă la îndeplinire operațiunea, lăudând ofițerii pentru modul "splendid" în care au acționat. Nici populația Rusiei n-a cunoscut o ameliorare a tratamentului din partea autorităților: regimul țarist al lui Nicolae al II-lea nu va ezita să ducă un război de teroare chiar împotriva propriului popor: în zonele în care țăranii s-au revoltat, sate întregi au fost distruse de armată. În total, de la publicarea Manifestului la mijlocul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de la publicarea Manifestului la mijlocul lui Octombrie 1905 și aprilie 1906, când s-a reunit prima Dumă, regimul țarului Nicolae al II-lea a executat 15 000 de oameni, a împușcat sau rănit cel puțin alți 20 000, iar poliția politică țaristă a deportat sau exilat alți 45 000, fapt care reprezintă cu greu un debut promițător pentru un regim parlamentar. În lupta lor contra revoluției și născândului regim liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească antisemitismul drept armă de predilecție, încurajând numeroase pogromuri. De asemenea, ca și în perioada autocrației dinaintea revoluției din 1905, muncitorii au continuat să fie masacrați de regimul țarist și în noua perioadă așa-zis "constituțională", dacă aceștia protestau în mod pașnic contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu ocazia masacrării în Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230 de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și fostul ministrul al comerțului și industriei Timiriazev, fostul ministru al comerțului și industriei Timașev, directorul Băncii de stat Boianovski) ca și membrii ai familiei imperiale, cum era de exemplu chiar mama lui Nicolae al II-lea, împărăteasa-mamă Maria-Feodorovna. Forțele țariste de represiune n-au tras nici măcar foc de avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
lui Nicolae al II-lea, împărăteasa-mamă Maria-Feodorovna. Forțele țariste de represiune n-au tras nici măcar foc de avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest șir tragic de episoade din perioada așa-zis constituțională ruinând și ultimele speranțe ale populației într-o eventuală evoluție graduală a regimului. În opinia unor istorici, printre care se află și faimosul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură directă între modul de guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură directă între modul de guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor țariste (și în primul rând acela al ultimului țar, Nicolae al II-lea, care șoca în epocă observatorii din Occident) și modul asemănător în care și regimul-moștenitor, postrevoluționar, condus de bolșevici, a înțeles să guverneze țara timp de mai bine de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în caz de primejdie. Cea mai veche construcție civilă este Palatul Fațetelor (1491), unde se află tronurile imperiale, și a fost ctitorită de Ivan cel Groaznic. Următoarea clădire ca vechime este casa familiei țariste, palatul Terem. Primul palat Terem a fost construit de Ivan al III-lea al Rusiei, dar cea mai mare parte a construcției de astăzi a fost finalizată ulterior, în secolul al XVII-lea. Primele două palate sunt unite de Marele
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]