KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
înmărmurită, și ar fi vrut să se fi oprit cu adevărat timpul, să se fi creat un univers aparte, condensat într-o oră, uriaș, plin, reactiv. Acum se afla lângă ea Ovidiu, el poate o ferea de contaminare, fuma o țigară, alene, ședea pe canapea cu pântecele împins în față, plin până la refuz, în fața lui, într-o ceașcă de porțelan bun, aștepta cuminte cafeaua, aromată, aburind dens, exista acolo el și propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că e lichea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-ar plăcea să rămân însărcinată în luna iulie, e o lună luminoasă și bogată. Și apoi copilul s-ar naște în luna aprilie, în zodia taurului, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mult de o oră, două, pe durata unei escapade. Da, e frumos. M-am născut acolo și trăiesc acolo, mi-am dorit asta, altfel m-aș fi orientat către o altă meserie, aiurea. Nu mai rezista. Deschise poșeta și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț fumul până-n adâncul plămânilor, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trebuia să se lase învinsă, NU! Și totuși nu înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă una, să n-o mai aprindă? Bărbatul tăcea, era derutat. Acum câteva clipe, femeia era gata să dea în lacrimi, acum îi spunea că se simte minunat. El ce trebuia să mai creadă? Ce ciudate mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-i sărută mâna. O clipă Sidonia regretă că acceptase să se întâlnească sub acel stejar secular, cine știe, ar fi putut face asociații cu ea. Și acum să vedem unde este ceainăria dumitale. Fiți sigur, nici nu mi-am luat țigările ca să nu mă ispitească ideea. Este destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe timpul când îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de a se încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era imposibil să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind nedumerită. Ce tot spunea omul acesta? Cam prea greu de înghițit gălușca, mă, îi spuse după ce slobozi primul fum. Deci îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
totuși, spuse femeia, nu ocup decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să meargă la un restaurant unde se putea dansa. O idee excelentă, a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

zile și Prietena mea care e mai sus și care mă ajută mi-a repetat-o chiar atunci, chiar și el, îngerul cu unghii murdare și lungi, sunt cam murdărel, a zis el când a îndreptat mâna spre pachetul de țigări, a realizat repede efectul lui asupra altora, și eu am scos din pachetul lui Baby o țigară și i-am dat-o îngerului, cel puțin pentru mine, desigur părea nebun și paranoic și cu idei mistice și a zis eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
atunci, chiar și el, îngerul cu unghii murdare și lungi, sunt cam murdărel, a zis el când a îndreptat mâna spre pachetul de țigări, a realizat repede efectul lui asupra altora, și eu am scos din pachetul lui Baby o țigară și i-am dat-o îngerului, cel puțin pentru mine, desigur părea nebun și paranoic și cu idei mistice și a zis eu mă ocup cu grădinăritul. Ceara de la trandafirul roșu se topește, curge ca sângele, un trandafir ce părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
culmea, acum e posibil. Când ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc! și s-a spart un pahar undeva, el zice, s-a spart un pahar? nu cred în superstiții, spunea îngerul grădinar, îhî... Cumpăr țigări și 2 înghețate cu biscuiți de cacao, îi plac mult și Prințesei Miau-Miau, Cezar mă conduce până în fața scării, ține câinele, ia-o tu! ei?! ia-o tu, mare lucru, o înghețată, el își lăsase haina sus, dar eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
a văzut, și tata cu frate-meu în dimineața de după ziua aceea, am lăsat-o pe Miau aproape de casă, am așa... ha! mai poți să zâmbești? spune Prințesa Miau-Miau, uite, și îmi arată o bășică pe mâna ei pufoasă, de la țigară, gândesc; râd, îi arăt eu mâna, mă doare pe dinăuntru, dar nu se vede nimic, îmi vine în cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]