3,072 matches
-
muzică, și de aceea toți se mută la Pavlovsk. De altminteri, eu ocup atenansa, iar casa propriu-zisă... — Ai închiriat-o? — N-n-nu. Nu... nu întocmai. — Închiriază-mi-o mie, propuse prințul deodată. S-ar fi părut că Lebedev tocmai spre așa ceva țintea. Această idee îi trecuse prin cap acum trei minute. La drept vorbind, nu avea nevoie de chiriaș. Primise deja vizita unui doritor, care-l anunțase că, poate, va lua casa. Lebedev știa că nu „poate“, ci cu siguranță o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iertați, o să moară și fără iertarea dumneavoastră. Acum a venit de dragul copacilor. — O, în ce mă privește, îi iert totul; puteți să-i transmiteți asta. — Lucrurile nu trebuie înțelese așa, îi răspunse prințul încet și parcă fără chef, continuând să țintească un punct de pe dușumea fără să-și ridice privirea. Trebuie să fiți de acord să vă primiți iertarea de la el. — Ce legătură are asta cu mine? Cu ce-i sunt eu vinovat? — Dacă nu înțelegeți, așa-i... însă vă aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cum rareori? Doar Pușkin a fost ucis. — Poate că întâmplător. — N-a fost întâmplător deloc; duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că au ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că au ordin precis, conform regulamentului, când se desfășoară în șiruri de pușcași, să țintească „la jumătatea omului“, chiar așa li se zice: „la jumătatea omului“. Asta-i, deci nu în piept, nu în cap, ci într-adins li se ordonă să tragă „la jumătatea omului“. Mai apoi l-am întrebat pe un ofițer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev nici nu putea fi la Moscova în anul opt sute doisprezece. E prea tânăr ca să fi fost. E ridicol. — Asta în primul rând. Să presupunem, însă, că putea. Dar cum poate susține pe față că un artilerist francez l-a țintit cu tunul și a tras în piciorul lui, așa, de distracție; că și-a ridicat piciorul și l-a dus acasă, iar mai pe urmă l-a îngropat la cimitirul Vagankovskoe și zice că a ridicat pe mormânt un monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zis numai că nu trebuie s-avem frică a ucide p' un om spre a scăpa o sută. Aprobați teoria regicidului lui Felix Pyat? Defel. Acesta e un sistem întrebuințat de nihiliști. Vi se atribuie un aforism deja faimos care țintea în contra lui Gambetta. Când porcii sunt grași îi tăiem? Niciodată n-am zis asemeni grosierități. Amicii d-lui Gambetta îl insultă comparîndu-l cu un animal. Eu nu voi să se ucidă porcii și de aceea n-aș lăsa să se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reprezintă într-un grad serios sentimentele acelei majorități. Se poate admite fără discuție că aceste două individualități, din copilăria lor până astăzi, fiind două organizațiuni cu totul deosebite, s-au completat pretutindenea și totdeauna amândoi, frățește întruniți, au știut să țintească la același punct, fiecare cu mijloacele sale diferite, dar întrunite. Amândoi, cu puterile lor combinate, au izbutit a cuceri, unul, forma esterioară a unui om de stat, atribuțiunile unui om de sistem și prerogativele unui președinte de Consiliu; al doilea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acum 50 - 60 de ani, a devenit semibarbar, adică pe jumătate barbar, pe jumătate civilizat. Acest pas făcut spre civilizațiune - și aci vorbim în teza pretinșilor conservatori - în loc de a, fi un bine, căci lumea - ntreagă spre civilizare merge, la civilizare țintește și-și încoardă toate puterile spre a ajunge, e un rău mare, e nefericirea poporului român. Asemenea afirmări nu se discută. Hotărât că nu se discută ceea ce zice "Romînul", de vreme ce nici am zis, nici am putut afirma vreodată platitudinea că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este un cavaler curajos înveșmântat în mantie albă ce dorește eliberarea Ținutului Sfânt, imagine imaculată asociată cu figuri din romanele lui Walter Scott, de exemplu. În cultura arabă, conotațiile sunt foarte diferite. Dacă nu a fost o greșeală, exprimarea președintelui țintea un public important de orientare creștină fundamentalistă, dreapta creștină asociată cu zona cunoscută sub numele de The Bible Belt (vezi). În anii cincizeci și șaizeci, Cruciada creștină anti-comunistă, fondată de australianul Fred Schwarz, a avut o audiență mare în statele
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Cimino, un film ce arată aspecte dezumanizante ale războiului care tocmai se încheiase pentru americani în Vietnam, într-un mod ce a produs iritare de ambele părți ale Cortinei de fier. În 1980, De Niro apucă taurul de coarne și țintește mai sus: primește un nou Oscar, de data aceasta pentru un rol principal, în Taurul furios (Raging Bull), povestea dramatică a unui boxer, Jake LaMotta, un film regizat de același Martin Scorsese, ce anunță o lungă colaborare și prietenie între
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
radio în Miami, Florida. "Adevăratul" Larry King s-a născut în iunie 1985, atunci când produsul finit al noului său format de program de interviuri a fost transmis live, încă de la început, în întreaga lume, probabil primul talk show care a țintit o audiență globală (Halper: 141). King a adoptat o atitudine oarecum neagresivă, evitând, de obicei, întrebări foarte incomode, dând posibilitatea invitatului să se exprime și să își transmită mesajele într-un mod convenabil, arătând în același timp că, în general
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sfârșitul încercării de a face din limbaj un subiect transcendental"167. La fel vor proceda Quine și Donald Davidson. Dacă tânărul Heidegger ar fi citit Tractatus, presupune Rorty, cu siguranță l-ar fi desființat. În vreme ce Wittgenstein evolua spre pragmatism, Heidegger țintea în direcția opusă. Tractatus va deveni paradigma filosofiei analitice, "o încercare eroică de a salva filosofia de naturalism"168. Pears sublinia că " Ideea principală [a lui Wittgenstein] este că putem vedea mai departe decât putem spune. Putem vedea tot drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la o sinteză între Habermas, Foucault și Lyotard, în care vechea nevoie de religie a omului să se confunde cu preocupările concrete de zi cu zi, încât omul să se plaseze în ceea ce Lyotard numește sublim: "Cei care doresc sublimul țintesc spre o formă postmodernă de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
speculația le solicită uneori"225. În paracritică, se contopesc toate formele literare și toate tipurile de discurs critic, ținta fiind căutarea vocii auctoriale. Dacă impresionismul critic românesc (de la Eugen Lovinescu la Nicolae Manolescu) era, totuși, restrictiv la uneltele criticii și țintind spre idealul valorii estetice, paracritica postmodernistă, nemainteresându-se de valoarea ca atare, devine o formă de povestire între multe altele. Departe de orice pretenții "judecătorești" de vechi ecou maiorescian. 4. Nașterea conceptului de transmodernism. Când un cuvânt începe să prindă teren
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Iisus și, deci, răpunerea creștinismului considerat muribund. Legitimitatea dobândirii de drepturi egale în fața legilor între bărbați și femei nu poate fi pusă la îndoială. Totuși, ca ideologie, feminismul este altceva. De la o emancipare firească a femeilor, feminismul a putut ținti să devină o nouă religie împotriva creștinismului, îndeosebi. Nu altul e mesajul cărților de mare ecou ale lui Dan Brown, din seria Codul lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a fi idealul libertății și al fericirii: imaginea unor copii jucându-se, în iarbă, lipsiți de griji. Sabina e uluită, fiindcă același este idealul ideologilor comuniști din țara ei. Simbolul acestei fațade ideale este sărbătoarea zilei de 1 Mai, care țintește să exprime acordul categoric cu ființa, acordul dintre idee și realitate. Dar aceasta este esența kitsch-ului, un ideal în care "căcatul" e tăgăduit. De aici începe dramatica inserție a unei teologii a urâtului. Kundera o explică iarăși recurgând la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru popoarele islamice care se străduiesc să i se împotrivească. Dar să nu uităm de David și Goliat și de faptul că o piatră bine țintită de felul celei din 11 septembrie ar putea induce, la nivel global, o reacție în lanț, care să pună capăt noii pax romana atât de dorită de arhitecții noii lumi. Islamul continuă să lupte. Pentru cât timp, istoria ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceast] dificultate susținând c], în condițiile accept]rii anumitor „postulate”, putem înțelege și ideea unor ființe care sunt parte atât a ordinii naturale, cât și a celei morale. Dac] postul]m existența unui Dumnezeu binevoitor, atunci virtutea moral] spre care țintesc agenții liberi poate fi compatibil] și proporțional] cu fericirea dorit]. Kant vorbește despre o astfel de coordonare perfect] între virtutea moral] și fericirea că bine suprem. Realizarea binelui suprem va dura foarte mult timp: trebuie s] postul]m deci niște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este important aici? Ar fi fost mai r]u dac] Ross ar fi susținut c] discernem direct adev]rul principiilor morale, pentru c] atunci ar fi trebuit s] indice acea capacitate care ne permite s] o facem. O capacitate care țintește principiile adev]rate și le respinge în mod firesc pe cele false este într-adev]r foarte misterioas] (chiar dac] Sidgwick pare destul de mulțumit s] presupun] c] avem una). Dar Ross nu afirm] acest lucru. Cunoașterea de c]tre noi a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motiva. Astfel, atitudinea moral] trebuie s] fie sau cel puțin s] conțin] în esenț] o dorinț] - probabil, dorința general altruist] pentru bun]starea celorlalți (pe care Hume o numește „simpatie natural]”). Rezult] astfel c] nu pot exista fapte morale. Percepțiile țintesc spre fapte, dar dorințele nu. Dac] judec]țile morale ar exprimă percepții, am putea presupune c] trebuie s] existe unele fapte morale spre care s] ținteasc] aceste percepții. Dar întrucât ele exprim] dorințe, nu este deloc nevoie de fapte morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orașului, considerând c] femeile puteau s] devin] virtuoase numai în calitate de soții și mame. Dar virtutea lor se bazeaz], de asemenea, pe dependența și pe supunerea din cadrul mariajului; dup] Rousseau, o femeie independent] sau una care urm]rea scopuri ce nu ținteau bun]starea familiei sale era o femeie care își pierdea acele calit]ți pentru care era stimat] și dorit]. Mai ales noțiunea de virtute diferențiat] pe genuri a lui Rousseau a fost atacat] de Mary Wollstonecraft în lucrarea să Vindication
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și înapoi la problema justific]rii (analizat] mai sus) (vezi și capitolul 16, „Egoismul”). iv. Predicând și demonstrând În examinarea argumentelor legate de cum ar putea depinde etică de religie, ar putea fi util de reținut spre ce și spre cine țintesc aceste argumente. Aproape întreaga discuție de aici s-a referit la compatibilitatea teismului cu teoriile teiste despre etic], mai ales cu „Teoriile Poruncii Divine”. Principala preocupare a fost reconcilierea concepțiilor și intuiților despre moral] cu percepțiile și intuițiile despre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și folosirea ei nefragmentată. Astfel, în abordarea traducerilor datele statistice reieșite din cercetarea arhivelor și a periodicelor sunt corelate cu liniile generale ale politicilor de educare, cu impactul bibliotecilor literare și al colecțiilor de autor, prin care îndrumătorii de opinie ținteau nu doar formarea gustului cititorilor, ci mai ales propagarea de modele sociale, etice și estetice. Cât privește exegeza românească, V. examinează și presa literară, memoriile, însemnările, corespondența celor care au venit în contact cu literatura engleză, sesizând că receptarea critică
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
respirația este legătura-cheie dintre om și supraom, natural și supranatural, lumea muritoare și universul nemuritor. Cu alte cuvinte, prin respirația reglată corect se poate ajunge la longevitate și la nemurire. Chinezii din vechime considerau viața temporară și chiar exterioară; ei ținteau către o lume nemuritoare, În care trupul și sufletul se rotesc prin natură și durează sute de ani, dacă nu chiar mii. Pentru ei, nemurirea nu era ceva inimaginabil. Ba chiar era o țintă tangibilă pentru oameni. Atunci când respirația ne
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]