198,372 matches
-
se dă pentru racolarea celor mai buni profesori din fiecare oraș! Vă dați seama, cu cât subiectele sunt rezolvate mai repede și mai bine, cu atât sumele cresc. Partea comică e că mafioții sunt în genere proști și greșesc subiectele. Așa s-a ajuns la situații când fiul de VIP a luat opt, deși a plătit pentru o notă de zece. Să vezi atunci scandaluri și amenințări! În astfel de cazuri, banii se dau înapoi, ca la orice livrare mafiotă eșuată
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
de dosar politic. Deși se urlă pe toate drumurile că școala e apolitică, nu cunosc instituție mai politizată. Oamenii de încredere concurează ei cu ei înșiși, pentru posturi numai de ei știute, în zile și ore ținute secrete. Nu fiți așa uimit, lucrurile astea sunt arhicunoscute. Mi-au spus-o chiar prima mea serie de elevi. Am crezut că fabulează, dar după ce am văzut an de an, cred că realitatea e mult mai gravă. Dacă nu se depolitizează școala, ne ducem
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
zice, cu ceea ce se cheamă etapa postmodernistă, opunînd adică spectrul biografic, confesiunea individualizată detașării impersonale specifice modernismului (nu insistăm pe-o asemenea distincție doctrinară, mulțumindu-ne a o sugera, căci nu sîntem convinși de-o evidență a desprinderii categorice a așa-numitului postmodernism din plasmă generoasă, cîtuși de puțin "anacronică", "inerțială", "epuizată", ci, dimpotrivă, încă extrem de prezentă a modernismului matricial). Adevărul e că M. Ivănescu se caută pe sine pe mai multe căi, începînd cu cea proximă a datelor imediate, "prozaice
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
zone de interes întemeiate pe febrilitatea căutărilor, tatonărilor. Cu siguranță că Damien Charron a intuit intranzitivitatea stilului său componistic, din moment ce a acceptat interacționarea propriilor demersuri sonore cu întreprinderi alterne muzicii, venite în special din teritoriul literaturii și al artelor plastice. Așa s-au născut întâmplările cenestezice plasate în medii prin excelență urbane (: Nancy - 1986; Bar-le Duc - 1983; Paris - 1998 și 2004; Strasbourg - 2000). întoarcerea la sincretismul artelor favorizează pe de o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
ouă, ci le inventează și le aplică îndrăzneț, inspirat, ca o ștampilă pe viață. "Duelul" lor este mai curând o confruntare cu propriile limite, pe care regizoarea Agnes Boury pare să le fi încălcat în ordinea posibilului. Dar chiar și așa, cu hotarele normalului violate din interior, cei doi instrumentiști, actori, mimi, improvizatori, saltimbanci (spuneți-le cum vreți) duc în spate un spectacol total în care virtuozul pianist Paul Staicu (fericitul posesor al unui tuseu forjat și polisat la școala unor
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
farmec și acel aer plăcut ce se poate administra oricărui subiect, fie el cât de serios și de pedant. Un duel fără vărsare de sânge, dar care mustește de fantezie și discernământ. De mult râsul meu n-a mai fost așa: ca un spasm, ca un fulger al bucuriei. Ori ca un act deopotrivă de acceptare și de abandonare. Défence-ul pare a fi crescut în aerul contaminat de reziduurile radioactive consecutive unui accident nuclear. Totul este supradimensionat, macroscopat, ca și cum ar fi
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
presei despre cîțiva ziariști și cîțiva oameni de cultură că ar fi fost informatori ai fostei Securități. Zvonul circulă pe principiul martorului absent, dar indubitabil: "Mi-a spus cineva de absolută încredere că..." CNSAS, care ar trebui să știe dacă așa stau lucrurile, tace mîlc. În schimb, istoricul Stejărel Olaru a declarat recent într-o emisiune tv că a descoperit în arhivele sus-numitei instituții dovezi clare asupra colaborării cu Securitatea, ca informatori, a trei ziariști. Istoricul n-a dat nume. Declarația
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
a dat nume. Declarația sa a venit după ce în ziarul "Ziua" a apărut o listă de vreo 200 de verificabili la CNSAS, propusă de Civic Media, în numele căreia semnează Victor Roncea. Pentru a spori suspansul istoricul a precizat - dacă pot spune așa - că unul dintre ziariștii descoperiți de el nu se află pe lista apărută în "Ziua". Dacă Stejărel Olaru are dovezi clare despre trei ziariști că au făcut poliție politică sau că au fost informatori cu contract, normal ar fi să
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
tinerii își pierd orice interes pentru studiu, din moment ce diploma de trei ani nu valorează absolut nimic. Pentru a ajunge la eventualele avantaje oferite de vechea diplomă de patru ani, ei sunt obligați să-și mai frece coatele patru semestre de așa-zis "masterat" - de regulă, o însăilare de cursuri fără cap și coadă, unde profesorii își defulează obsesiile, aventurându-se pe teritorii care de care mai fanteziste, când nu de-a dreptul năuce. Când scapă și de acolo, e invitat să
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
de regulă, o însăilare de cursuri fără cap și coadă, unde profesorii își defulează obsesiile, aventurându-se pe teritorii care de care mai fanteziste, când nu de-a dreptul năuce. Când scapă și de acolo, e invitat să intre în așa-numitul "program doctoral". Adică, alți trei ani de bătut câmpii: în loc să fie lăsat să se specializeze pe un domeniu, studentul e supus unei hărțuieli jenante, constrâns să audieze profesori cu preocupări diverse și total nemotivați ei înșiși. La facultatea la
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
retras (doar Dumitru Oprea mai este în funcție) tarele sistemului au ieșit la suprafață. În ciuda faptului că ajung în funcții de conducere pe baza unor "programe manageriale", rectorii și decanii sunt total neputincioși - adică nepregătiți - în fața marilor probleme de finanțare. Așa-numita "autonomie universitară" n-a făcut decât să sporească haosul, abuzurile și clientelismul. Se vede, cu ocazia alegerilor, ce ravagii poate face o "familie" bine organizată și ciracii de rigoare. Performanța înregistrată la Universitatea din Oradea, când actualul rector a
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă ca o rață, târând după ea doi copii, spre mecanicul care face semne de pe bordul mașinii lui
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă ca o rață, târând după ea doi copii, spre mecanicul care face semne de pe bordul mașinii lui, precis că
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
bătrân, strâmb, cocârjat de atâtea aplecări de-o viață și care pare fratele geamăn al celui pictat de Van Gogh... Ardeleni amândoi... La Brașov ar fi trebuit să mă schimbe și pe mine, de oboseală. Dar nu sunt un profesionist. Așa am vrut, așa să fie! Ca să nu ațipesc, să nu cad pradă vreunei năluciri, strig în fața cuptorului încins, când îmi vine rândul să dau și eu cu lopata - strig, și Van Gogh mai întâi se miră, - strig, Liber!, - pe urmă
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
de atâtea aplecări de-o viață și care pare fratele geamăn al celui pictat de Van Gogh... Ardeleni amândoi... La Brașov ar fi trebuit să mă schimbe și pe mine, de oboseală. Dar nu sunt un profesionist. Așa am vrut, așa să fie! Ca să nu ațipesc, să nu cad pradă vreunei năluciri, strig în fața cuptorului încins, când îmi vine rândul să dau și eu cu lopata - strig, și Van Gogh mai întâi se miră, - strig, Liber!, - pe urmă, obișnuit, el tace
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
literatura care ieșea la aer în '90 s-a făcut, deja, istorie. Într-adevăr (și mă apucă altă tristețe...), să fi ajuns Levantul între "piesele" pe care mai mulți le citează decît le citesc? Preferînd să nu știu dacă-i așa, hotărăsc să-l scot, preț de-o recitanie, din manejul cu vechituri, pe calul epopeic (ai pleșuvit? ți-au căzut dinții?...) cu care postmodernismul lovea la Cartea Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
librărie, nu la vieux livres, pe Magheru, ultima bornă, cea a deceniului nouă, era timpul zero. Acum, citim în ea două istorii egale. De ce spun asta. În literatură, orice nostalgie închide o măgulire. Satisfacția (măcar filologică) a drumului știut înapoi. Așa a citit postmodernismul lui Cărtărescu secolul lui Bolintineanu și Alecsandri, la fel - sau poate exagerez... - recunoaștem azi fiecare bot de pluș din lada lui cu jucării. Fiecare intertext care scoate capul, fiecare nume, fiece tehnică. Iar detaliile de apartament cu
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
că granițele Halucinariei le taie cuvintele. Nu, vîrstele poeziei le desparte măsura. Așadar, vive le son... Cît despre canon, e evergreen ca o poveste. Ceva ce să citești cu plăcere. Și alte plăceri postmoderne, în vremea cînd nu mai sînt așa de noi. De pildă, teoria rolurilor inversate. Cititorii consumă ficțiune, dar și personajele gustă lumea noastră. Alice în țara lucrurilor obișnuite: "Și ca cel ce se deșteaptă cu clipit te uiți în jur:/ O bucătărie mică prinde-n ochiul tău
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
mult ciudată scoate: Are fila orbitoare, ca foițe de cleștar,/ Pe copertă-n literi d-aur, într-un fabulos chenar/ E încondeiat/ LEVANTUL/ O deschide spre sfîrșit/ Și citește ce urmează cu glas moale și pierit." Să zicem că urmează așa: Mahina apartamentul mi-l zobește și se-ntinde/ Pînă ce tot Bucuresciul sub carcasă îl coprinde,/ Pînă carul i se-nalță pîn-la stelele dîn ceruri,/ Literi tari dă plumb să-mbracă în eternele eteruri/ Iar în bandă să-ncrustează cochilii dă
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
La ora aceasta sunt o victimă a propriului meu succes, la ora aceasta critica literară serioasă m-a abandonat cu desăvârșire, în schimb a tăbărât pe mine media. În loc să am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și așa mai departe, cum se întâmplă în revistele literare, am început să fiu solicitat de dimineață până seara, pentru interviuri, pentru întrebări, tot felul de aiureli. Pentru mine, la ora aceasta, cea mai mare urgență este să scap de acest succes
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
când a spus cu nedisimulată convingere și conștiență de sine: - "Aș urla, Doamne, ca o vacă, nu ca un om..." Moment urmat de niște aplauze înțelegător-afectuoase, câteva secunde de reculegere și de-o discretă alunecare spre-o zonă crepusculară... Ei, așa da!, ne-am luminat noi imediat cu înțelepciunea că, într-adevăr, văzând unele (nu prea puține!) emisiuni teve, Joienele noastre, oricât ar iubi ele televiziunea, ar fi în stare să abandoneze pășunea și tradiționalul lor muget și s-o apuce
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
Sorin Lavric Sînt cărți la a căror recenzie ar trebui să-ți pui cenușă în cap pentru timpul pe care l-ai lăsat să treacă fără să scrii despre ele. Numai așa îți mai poți răscumpăra ceva din vina de a nu le fi semnalat apariția la momentul potrivit, molipsit parcă de o inerție generală a cărei întîrziere poate împinge atîtea lucrări de referință în conul de umbră al indiferenței noastre. Iar
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
interbelică a documentelor românești. Dacă acest scufundător în apele arhivelor nu s-ar fi înhămat la o asemenea muncă, gazetăria lui Vulcănescu, Noica, Cioran sau Nae Ionescu nu ar fi ajuns niciodată să fie strînsă între coperțile unor volume unitare. Așa se face că astăzi Marin Diaconu este părintele unor cărți a căror existență ar fi fost imposibilă în lipsa lui, niște cărți despre care astăzi vorbim doar pentru că domnia sa le-a stabilit structura și s-a îngrijit de editarea lor. Și
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
față nu face nici el excepție, el fiind un produs uman, deci implicit subiectiv, dar subiectiv în cea mai mică măsură, și asta pentru că, în afară de alegerea citatelor, autorii și-au reprimat înclinația de a interpreta pe cont propriu jargonul nicasian. Așa se face că autorii definesc termenii lui Noica folosindu-i propriile cuvinte și recurgînd cît mai mult posibil la citate extrase din cărțile lui. Senzația e cea a unui dicționar în care Noica este explicat prin el însuși, fiecare concept
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi privește exclusiv pe ceilalți: "accelerează încetinind și pe zi ce trece mai/ insistent revenind/ ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenței/ cu o purpură de confuzie-n jurul ochilor// ... uimirea de a
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]