5,899 matches
-
a sa Descriptio Moldaviae, fapt ce sugerează apelul la lecturile preliminare, fie ale călătorului, fie ale însoțitorului. Din surse identice va fi preluat și informațiile contrapuse aspectelor idilice din viața satului românesc, respectiv dificultățile, poverile și calamitățile ce s-au abătut asupra țăranilor, generate de invaziile și ocupațiile militare străine, de regimul turco-fanariot, ori de tirania unor domni pământeni. Repetatele ocupații rusești, bunăoară, fixaseră în credința populară - scria Noyes - convingerea că ocupanții „au adus întotdeauna cu ei ierni geroase, inundații, invazii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stârpirea lăcustelor. Debutul misiunii, având ca punct de plecare localitatea Catamori (probabil, Cotul Morii - n.ns.) de pe Prut și ca normă zilnică de parcurs aproximativ 20 de mile (cca. 30 km), a fost afectat de „ploaia irlandeză“ care s-a abătut asupra zonei, prilej numai potrivit pentru Gordon să facă o călătorie pentru aprovizionare la Chișinău și, de acolo, la Iași, utilizând tradiționala trăsură cu patru cai. Ceea ce nu izbutise, așadar, J.O. Noyes, de a vizita capitala Moldovei, reușea ofițerul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
revăzută și completată a subcapitolului I.8 din lucrarea noastră România și Ungaria în cadrul „Noii Europe“ (1919-1923), Iași, Editura Polirom, 2003. • Era vorba despre o potențială uniune „politică“, „economică“, „vamală“, „personală“ sau „dinastică“ româno-maghiară. altfel, acest verdict nici nu se abătea, credem noi, de la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. În al doilea rând, un alt obstacol, în opinia noastră mai important, era - și este încă - acela privitor la precaritatea surselor pe care se poate baza istoricul în chestiunea uniunii româno-maghiare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
măsură mai mare decât ar fi putut-o face o Ungarie redusă drastic la limitele teritoriului locuit doar de populație maghiară 91. Evreii - asimilați sau • Ibidem, f. 184. • Ibidem, vol. 151, f. 99. • Valul de teroare „albă“ ce s-a abătut asupra evreilor după venirea lui Horthy la putere avea să le confirme acestora cele mai negre dintre temerile lor. nu - simpatizau instinctiv cu o structură de stat multietnică și multiculturală. Din această categorie de persoane, a ieșit în evidență Vilmos
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-și bărbia pe capul meu. Sincer să fiu, Becky... a fost plăcut să am un loc În care să mă pot refugia, pentru a uita de tot și de toate. Îmi ridic capul și Îl privesc atent pe Luke. E abătut. Și obosit, Îmi dau seama brusc. Foarte, foarte obosit. — Ce se Întîmplă aici? mă șterg pe față. Care-i necazul? Acum trebuie să-mi spui. — Arcodas, Îmi spune simplu. Dar credeam că totul merge ca pe roate, zic, uimită. Credeam
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
imaginație și, în covârșitoare parte, chiar eseistica și filosofia cuprinse în revistă nu se identifică, totuși, cu ideologia acesteia. În ciuda orientării principale foarte precise, G. a rămas deschisă creației literare viabile, indiferent de consonanța cu principiile doctrinare și chiar dacă se abătea vădit de la unele dintre ele. Prin spiritul tolerant a izbutit să mențină în jurul ei, până la sfârșitul deceniului al patrulea, pe mulți dintre scriitorii cei mai talentați ai timpului, pe unii (Pillat, Voiculescu, Papilian) chiar până la încetarea apariției, și, în consecință
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
viață boemă. Interesant construit, romanul conține trei intervenții ale autorului, care „reevaluează cu privire critică” traiectoria personajelor de-a lungul întregii narațiuni, vrând de fapt să surprindă „ispitele” apărute în calea unui scriitor în formare, tentațiile care vor să-l abată de la adevărata sa menire. Mai reflexiv, romanul Dragoste la lumina zilei (1989) este un pretext de a studia atât relațiile complexe dintre oameni, cât și unele evenimente istorice. Subiectul pornește de la dorința de „reamintire”, de întoarcere în trecut pentru a
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
se strâng”; „Și mâinile înfrigurate / Se-nlănțuie de parcă plâng.” Uneori, modul aluziv se realizează prin liricizarea unor motive de basm, de legendă, prin adresarea către elementele naturii, ca în poezia populară, fie în metru folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină,/ Când privești atâta tină?”), fie în ritm de sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și mă cheamă-n noapte iar
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
secrete însele, operând fără știrea publicului. Așadar, dezvăluirea anumitor informații despre un serviciu secret „nereformat” nu constituia o problemă - deși s-ar fi găsit voci care să afirme că, departe de privirile opiniei publice, orice astfel de organizație se poate abate de la scopurile ei inițiale. În ultima perioadă, majoritatea studiilor și cercetărilor în domeniu s-au axat pe relatări istorice privind activitățile specifice de culegere a informațiilor 4. Dezbaterile pe marginea mai multor aspecte curente au fost dominate de relatarea unor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Augustin, Prosperus susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărârile sale în privința mântuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămân de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. Scris la puțină vreme după aceea (433-434) este tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru contra celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv asupra nevinovaților și a sfinților. În asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a construit-o el însuși pe pământurile sale și pe care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curând foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși mereu în mănăstire unde probabil n-a fost nici monah și nici abate: Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întâmpla frecvent în Italia secolului al șaselea. Dată fiind originea sa, acest așezământ avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele pe care le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a aceluia care, începând cu 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în acele vremuri îngrozitoare în care trăia Cassiodor și pe care el le-a resimțit mai ales ca o răspândire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii care se găsea în situația în care trebuia să-și asume rolul de unică societate organizată aflată într-o lume în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfârșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decât patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa în îndeplinirea datoriei sale, până la moarte, survenită la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ispitiți să se îndepărteze de El și pedepsește în mod exemplar pe cei care păcătuiesc. Intenția sa declarată este aceea de a compara succesele pe care le-au avut creștinii care credeau în Sfânta Treime cu nenorocirile care s-au abătut asupra ereticilor care o contestau. Grigorie pune accent pe teologia istoriei și crede într-o justiție divină imanentă în raport cu faptele oamenilor, concepție pe care o împrumută de la Horosius, autor menționat de mai multe ori; potrivit lui Grigorie, manifestarea cea mai semnificativă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oriental. Lumea bizantină, solidă încă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, ține să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, în mod voit închide ochii în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun doar puține lucruri, atunci când nu tac cu desăvârșire, în privința jafului la care a fost supusă Roma în 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spectaculoase și furnizează o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă probabil între 512 și 518. A mai scris și Viața lui Isaia, un călugăr originar din Egipt care, în căutarea solitudinii de la care îl făceau să se abată faima lui și solicitările creștinilor care i se adresau tot timpul, se refugiase în Palestina, în pustia de lângă Gaza. Aici l-a cunoscut Zaharia care i-a povestit viața bazându-se pe propriile amintiri, iar această biografie l-a ajutat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentențe. Ar putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reușesc să o evite. Este cazul tânărului profesor Ion Ulma, mutat disciplinar ca învățător la Valea Seacă, când urmările războiului, tifosul și seceta făceau ravagii în Moldova. Acțiunea romanului începe în primăvara lui 1946, an în care avea să se abată asupra „răzeșimii” și noua ordine socială, căreia îi va cădea victimă Ilarion Ulma, tatăl profesorului. Perspectiva diferită a celor doi, tatăl și fiul, asupra evoluției societății românești le marchează destinul. Tânărul, cu vederi comuniste, susținut moral de figura exemplară a
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
în Răscoala, conștiința lui Apostol Bologa - împăcată în Pădurea spânzuraților. Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul dezlănțuirii, când nici un semn nu pare încă a prevesti tăria cu care se va abate asupra destinelor. Tema generală o constituie precipitarea plină de dramatism a timpului, revelarea momentelor când timpul iese din tiparele sale constante și se dezlănțuie, pentru a reintra în tiparul constant sau într-o nouă epocă de așteptare, când criza s-
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
un anumit grad de necoordonare, conflict (pe care l-am detaliat în capitolul anterior) și hazard ale situațiilor; - apar fenomene de neparticipare plenară a tuturor elevilor/studenților, de chiul social, de dezindividualizare (pierderea individualității și abilităților de evaluare, când anonimatul abate atenția de la individ, centrând-o pe grup) etc., pe de o parte; fenomenele de monopolizare a discuției de către anumite persoane din grup, pe de alta; - relativa limitare a soluțiilor de care este capabil grupul în sine fără un sprijin extern
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și zile, poetul se dă drept vocea lui Hristos, consternat că nu e înțeles de cei pentru care s-a crucificat, în a doua, Imperiul, dezvoltă sensurile cuvintelor din Tatăl nostru, iar în a treia, Istru, încifrează în simboluri năpastele istorice abătute peste lume, văzută ca un „istm” între „Continentul de sus”, al lui Dumnezeu, și „Continentul de Jos”, al Satanei. Devenită, în exil, stare permanentă de conștiință, religiozitatea lui S. s-a exprimat și în traducerea și comentarea poeziilor lui San
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]