3,115 matches
-
ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese înmânat un cornet zdravăn cu ciocolată de către băiatul de la Hungry Hop, alergă cu el în mână - nu că ar fi contat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Gorful se relaxă și se pregăti să se delecteze cu încercările lui Vultur-în-Zbor de a o rezolva. Iată elementele ghicitorii: Un loc numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască, din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată. Era ca și cum s-ar fi aplecat peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apărea În orice moment” și alte aberații... În privința atacurilor de panică, Noimann nu avea dubii. Ele puteau apărea, o știa din propria experiență, oriunde și oricând. Nu trebuia să fii nici măcar mahmur sau amețit ca să simți că luneci Într-un abis dubitativ, din care greu puteai ieși. Acum În memorie Îi venea o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele se retrăsese undeva dincolo de blocuri. Umbrele turlelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
agenda sa: „Sensul femeii este acela de a fi nonsens. Ea reprezintă polul opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de tufișuri de păr de culoare arămie, cinicul Își aduse aminte de o știre pe care o citise cu ani În urmă În Evenimentul serii, care relata următorul fapt: pe 13 iunie a.c., chiar de Ziua Națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
absolută era imposibil de atins de o ființă umană, chiar și de una care migrase Într-un alt regn, așa că se mulțumi, stând proțăpit pe scaunul lui, cu starea de mișcare relativă care-i conferea posibilitatea de a-și scurta abisul din lăuntrul său, pentru a-l transla apoi, trăgându-l de un fir, afară... Din când În când, În ciuda concentrării sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza...
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
Cufundat în abisul de mâine prăfuit, încalc absențele din album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
din explorarea astrală deoarece mai devreme sau mai târziu nivelul său moral se va prăbuși și vor apare din ce în ce mai multe atașamente. „În plan moral nu putem stagna pe un anumit nivel. Ori creștem și ne înălțăm, ori ne prăbușim în abis!” Autorul SUGESTII POZITIVE : “ Reușesc din ce în ce mai ușor să identific toate calitățile mele, toate virtuțile!”, “Zilnic urmăresc să îmi îmbunătățesc toate calitățile mele interioare!”. TEHNICI PENTRU DEZVOLTAREA STRUCTURII ENERGETICE A FIINȚEI UMANE CENTRII ENERGETICI AI FIINȚEI UMANE PREZENTARE GENERALĂ: Centrii energetici reprezintă
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
practice și tehnici pentru a obține faimă, avantaje politice și economice, controlul asupra maselor de oameni sau asupra unor personaje cheie din anumite domenii. Toate aceste căutări impure îi aruncă pe cei nesăbuiți în cele mai adânci și fără întoarcere abisuri. Aceste societăți au fost periodic asociate pe bună dreptate cu practicile și grupările din cadrul Francmasoneriei, însă fără a se face o distincție între diferitele grupări francmasonice. Dorim să evidențiem faptul că adevărata Francmasonerie, cea de care vorbește Samael Aum Weor
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
A toate și, ades întâmplător, Mai ne-nțeles, ori înțelegător, Până ce cade somnolentă ceața; Și vis, și dor, și umbră, și lumină, Schițează-un țel orientat precis Ce din suișul lui, mereu se-nclină Atras de taine-n funduri de abis; Lumini și umbre fi-vom încurând, Dar pe moment, ne ocrotește viața Și-i mulțumim cu glasul tremurând, Când ne așteaptă-n praguri, dimineața...
LUMINI ?I UMBRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83822_a_85147]
-
27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să cadă În genunchi, dar cu cele două brațe șiroind de sânge continua să se sprijine În spadă. O tristețe aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care Îi traversă pieptul. I se păru că o bătaie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pot până când ordinele mele nu sunt duse la Îndeplinire. Fă totul cât mai repede, Anda. E deja foarte târziu. - Am Înțeles, spuse Amir, ridicându-se. - Și lucrul cel mai important. Află unde se află acum tatăl și fratele meu. 11. ABISUL 5 ianuarie 1476, Valea Moravei, Serbia Cosmin Oană deschise ochii Într-un univers alb. Privea În sus, iar crengile arborilor se aplecau asupra lui Încărcate de zăpadă. Apoi dispăreau. Apăreau iarăși, la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
largă. Oană fu dus, pe targă, Într-una din camerele de la etaj. Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea ochii. 9 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul Știrile pe care le adusese Amir nu erau nici clare, nici liniștitoare. Căpitanul Oană nu era nicăieri În Moldova. Voievodul se afla În continuare sub protecția ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte și peste obraji. Apoi se făcu brusc răcoare și abisul din somn Îl chemă jos, mai jos, Într-o nesfârșită alunecare. Își pierdu cunoștința. Fu trezit după clipe sau minute. - Poți alege, spuse din nou Ogodai. Poți sfârși durerea care abia Începe. O poți Întrerupe. Măcar pentru azi. Mâine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina... șopti. Buzele se mișcau greu. Era real? Era altă halucinație? - Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aprinseră, unele după altele, pe culmi. Veneau dinspre valea Bârladului, unde ajunseseră dinspre Vaslui, și acolo veniseră dinspre cetatea Tighina, sau dinspre cetatea Orhei, sau și mai de la miazănoapte, dinspre cetatea Soroca. Ștefan privi focurile simțind că alunecă Într-un abis. Cei aproape treizeci de mii de oșteni ai Moldovei abia intraseră În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei, fie și pentru câteva zile, pe un aliniament strategic desfășurat Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe malul răcoros la Bârladului. - Ce s-a Întâmplat? - Tatăl tău a căzut, cu sabia În mână, apărând retragerea voievodului. O liniște adâncă acoperi, parcă, Întreaga câmpie a Nistrului. O liniște neagră, ca un abis. Erina Închise ochii și Încercă să nu se clatine. Trăia cu această spaimă de ani Întregi. De la Început, de când era doar o fetiță zvăpăiată care Învăța să călărească și să lupte cu sabia de lemn sub privirile bucuroase ale tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
părți din el în toate direcțiile, bucăți mici de carne care curg în râuri sângerii. Este sfâșiat, lumea este sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de armura lor magică. Ridică brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]