9,827 matches
-
și talent moral“ și exclude simultan „cerebralitatea speculativă“ a filozofilor și „emotivitatea decerebrată a unor religii atinse de degenerescență“. Este o etică a opțiunii, a „luminii calde“, a raționalității care nu desparte violent gândirea de sensibilitate, căutând nu un adevăr abstract și gol, ci „adevărul trăit“: „... o morala nu este posibilă decât dedusă dintr-o experiență a iubirii, dintr-o angajare, din aderența la un crez, la o doctrină, la un om, la un zeu“ (p. 106). În altă ordine de
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
har în artele plastice. Daca începuturile au fost timide sub semnul influenței surorii Elena Bissinger - absolvent a Facultății de Arte Plastice, pe parcursul timpului Mariana Oros și-a găsit segmentul propriu de exprimare. Caracterizată de o sensibilitate specială, pictura ei, fie abstractă, decorativă sau naturistă, are un ,,ce” special, dat atât de tușa viguroasă și sigură, cât și de cromatica feminină. Lucrările se evidențiază prin spectaculozitatea alăturărilor de forme îndrăznețe și prin originalitatea contrastelor coloristice. Pitorești, ele sugerează atmosfera dorită de autoare
MARIANA OROS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354899_a_356228]
-
frânturi de viață în tușe de penel.” Dan Costinaș ,, Am început să pictez încă din copilărie... Mai târziu, în facultate fiind, am descoperit un adevăr fundamental: doar pornind de la clasic îți poți defini stilul. Am descoperit ceva mai târziu expresionismul abstract și m-am lăsat angrenată în stilul degajat, gestual și spontan. Deoarece consider că încă mai am multe de învățat, aștept să mă surprind căutând în subconștient acel licăr unic, sursa unei creații revoluționare, ceva ce nu a fost descoperit
ELENA BISSINGER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354931_a_356260]
-
informatizată puterea este înscrisă de acum în codurile culturale și simbolice impuse prin mass-media. Politica a devenit un spectacol și un joc al mass-mediei în care cetățeanul, la modul concret are prea puțină implicare. Odată cu fluidizarea relațiilor, cu creșterea caracterului abstract al economiei (din cauza tranzacțiilor financiare informatizate) asistăm și la o imaterializare a puterii politice. Cum putem caracteriza cultura care exprimă spiritul informatizării? „Este o cultură a efemerului, a imediatului, o cultură a strategiilor decizionale. Este o multifață, o cultură virtuală
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
făcând un alt rău semenilor mei, iar și iar... Am înțeles, la un moment dat, că-s îndeajuns primii, cei unsprezece, și gata!”Înțelepciunea și omul1. Eu sunt Înțelepciunea care a existat, există și va exista în vecii vecilor în Abstract și care am întocmit Realitatea, convertindu-Mă, astfel, și Eu, în Creator, nu în „Zeu”, nici în „Domn-zeu” și nici în „Dumnezeu”.... II. ALEXANDRU TOMÁS-CERVESY - CRONICA PENTAGONULUI, de Alexandru Toma, publicat în Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012. Pe
ALEXANDRU TOMA [Corola-blog/BlogPost/355050_a_356379]
-
le traduc într-un limbaj propriu și estetic. Aș asemănă scriitorul cu un copac care își are rădăcinile în solul experiențelor umane și a realitățiilor cotidiene, iar coroană de gânduri o are îndreptată spre cer ... spre vis, fantezie, acea lume abstractă, ce nu poate fi palpata ci doar imaginata. El rezista tuturor intemperiilor și nu îngenunchează în fața convențiilor sociale. Un poet sau un scriitor trebuie să aibe acel univers propriu, numit originalitate. Cineva spunea: ”Originalitatea nu constă în a spune ce
ARTA DE A IUBI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355279_a_356608]
-
cu care erau obligați să se mândrească înghițind în sec după ele și înjurându-i de mama focului pe cei care, nu numai că nu-i lăsau să le aibă, ci le făceau și poftă dându-le cu raportarea lor abstractă pe la nas. „Minți ca o gazetă de perete!... Ticălosule, javră care mă torni la partid și la securitate dacă îndrăznesc să spun că nu-s adevărate cifrele pe care tu pretinzi că-s realizate de mine sau consumate în folosul
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]
-
Îl mai păstrează-n amintire Versul Magiei fiecărui anotimp... Au împietrit și ură și iubire În iposteze stranii și cochete Le-a prins înghețul într-o-nlânțuire În pași de dans , astrale menuete... S-a scurs lacrima vremii lângă noi Acum, ceva abstract, atemporal Au înghețat fără de timp atâtea ploi Într-un repaos necesar și ideal... Referință Bibliografică: Călător în timp / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate
CĂLĂTOR ÎN TIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355382_a_356711]
-
CEL MAI MARE ROMÂN, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului O idee de import cu efect de râsul lumii cere răspuns de gând și suflet pentru frumosul abstract cântărit de o diversitate de creiere și inimi. Temă fără limită de timp și reguli așteaptă aprecieri potrivite sau în dorul lelii dela oricine are chef, interes, timp sau aparatură modernă - prieten sau dușman al ideii, școlit ori teleleu ... Întreb
CEL MAI MARE ROMÂN, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355422_a_356751]
-
nor negru, doliu, Și vântul mă întreabă. Cât iubești? Vai, totul se închide într-o urna Și timpul condensează în picuri sidefi, Mă uit la cer și norul de pe urma Îmi desenează umbră cu norulete mii. Și mă înalt peste tăceri abstracte Visez iubirile ce s-au pierdut peste iubiri, Tristan, Isolda se întrec în șoapte Iar julieta este acoperită cu priviri. Scot inima, o smulg, iar vântul geme Tot speră ca renaște, Prometeu, Dar focul arde-n mine, nu în dogme
,, RA de PETRU JIPA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355444_a_356773]
-
semnalizare - care ne ajută la comunicare și chiar la comuniune. Gramatică poetică, gramatică distractivă, gramatică didactică și toate la un loc, noua carte a lui Stan M. Andrei „Sărbători gramaticale”, este un suport minunat pentru predarea noțiunilor de limbă, uneori abstracte și greu de învățat. Ca un veritabil slujitor pe altarul Limbii Române, învățătorul Stan M- Andrei strecoară - în această carte, pentru toate vârstele, pe lângă noțiunile gramaticale necesare, picături din sufletul său de dascăl sensibil, care și-a închinat toată viața
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
de aceea critica făcută de un creator față de un alt creator este echilibrată,de bun gust și la obiect, față de critica aceluia care nu a creat niciodată o operă de artă,care este făcută fără obiecții pertinente,care este filozofardă,abstractă,mai concret criticul de această factură este precum musca la arat,din bine cunoscuta fabulă.Limbajul critic trebuie să fie bivalent,bastard,straniu și baroc, care pe lângă faptul că are propria-i utilitate, trebuie să aibă frumusețea lui.Va venii
6-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356792_a_358121]
-
rost după o singură lectură, numai în matematică încă nu descoperise nimic interesant, care s-o fascineze, sigur că avem cinci degete la o mînă și masa are patru picioare, ca și capra, și că o mulțime este o noțiune abstractă, dar Caesar strunea mulțimi de armate numai cu privirea și le ordona și le cerceta cu mintea lui pătrunzătoare ca tăișul sabiei și uneori își zicea că e nedrept pentru ea că se născuse fată, pentru că, dacă ar fi fost
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
lene, totul era cuprins într-o sclipire și risipit în același timp în toți atomii Universului, ce rost ar mai fi avut să se gîndească la acele informații și, cînd asupra ei se cernea ploaia de foc imaterial a cunoașterii abstracte, el asista mirat la realele ei evoluții întru luarea în posesie a adevărului pînă în cele mai mici detalii ale conținutului fără formă și ale formei fără conținut, subtilități greu de înțeles în materialitatea conștientă imediată. Zilele treceau, lunile treceau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
încă trează se ucide în confuzii. Printre umbre așternute peste pajiști ce nu sunt Călătorul - un străin ce venea din amăgire Barba sa - povara vieții, părul său, - demult cărunt Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire. Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare Glasul nopților îngână setea de necunoscut Și străinul nu-l pricepe obosit de căutare Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput. Undeva, copiii nopții-mbrățișați la poarta firii Plâng cu lacrimi de-ntuneric, nechemați de
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce domnește liniștită Susur cerului ce plânge infinitului obscur Nu mai caută
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort Călătorului ce ochii țintuiește în eter Însă cerul nu mai naște, norii au făcut avort, Și din vina ce-au purtat-o nu au mai pășit pe cer. Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut, Închegate pe o cracă ce foșnea a lâncezeală Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și morminte
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și morminte Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi Înlesnesc frumoase clipe de-a pătrunde în cuvinte Umbra nervilor albaștri prefăcută în tăciuni. Și s-a stins în amintire călătorul ce pribeag Însemna abstracte linii ne-nțelese în mărime Era când un tânăr trist, când un fericit moșneag Ori iubit cu ochiul morții, ori sorbit de înălțime. Doar cărarea colbuită suflă-n urmă-i amintirea Ponegrindu-l înc-o dată mort în marile ruine Cufundat
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
imaginat pentru mine, o lume a libertății- spuneau ei. Se vorbea acolo despre cortina de fier, despre putere și dictatură, despre a putea și nu se poate, despre adevăr și libertate. De fapt libertatea era pentru mine o noțiune extrem de abstractă. Eu eram și mă simțeam foarte liber. Pentru că tocmai coborâsem din nucul de lângă casă sau din cireșul din grădină și de acolo de sus, din vârfurile lor, cu mâinile înverzite de nuci încă necoapte, sau cu gura plină de cireșe
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi și probabil că fac dansul clișeului continuu deliciul viului rămâne în coaste sunt idiotul din Panteonul meu sunt naivul ce-și caută viața murind sunt pur și simplu un abstract repetat în versuri o adiere de gol și contur de iubiri sunt fuga blestemată și un recul al sorții atinge cuiul morții adâncul din pământ Referință Bibliografică: idiot în Panteonul meu / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299
IDIOT ÎN PANTEONUL MEU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356620_a_357949]
-
închine la ceva, nu doar omul primitiv. E adevărat, spunea Eliade, că astăzi, în lumea modernă, sacrul este camuflat în profan, dar, cu adevărat omul are nevoie să se închine la ceva. Eu m-am închinat multă vreme unor idei abstracte, lipsite de fundament, dar m-am închinat la ceva și eram plin de entuziasm pentru acele idei. Reporter: Este ateismul o religie? Ioan Bugnăruc: Luând ateismul în sens etimologic, adică „fără Dumnezeu” sau „lipsă de Dumnezeu”, la prima vedere aș
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
așezi în groapă,să ardă că o torța, în mitul vieții mele, remanent.... XIII. ELOGIU BĂLȚILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011. ELOGIU BĂLȚILOR Lui Grigore Hagiu Îmi voi dori, noapte de noapte, visul abstract, din cel viu voi rupe vreascuri bogate pentru rugul aprins de Sậnziene - nu știu cậtă neghină-oi mai cerne, de-oi mai iubi și alte Elene, dar m-oi înfrupta cu nesaț din mireasma vậntului străveziu - și-i voi pretinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
pentru o fereastră - își va afla liniște dulce într-un cuib nou, de pasăre măiastra, sub flamura de curcubeu, ori într-o doina a lui Barbu lăutar- ... Citește mai mult ELOGIU BĂLȚILORLui Grigore HagiuImi voi dori, noapte de noapte, visul abstract, din cel viuvoi rupe vreascuri bogate pentru rugul aprins de Sậnziene -nu știu cậtă neghină-oi mai cerne, de-oi mai iubi și alte Elene,dar m-oi înfrupta cu nesaț din mireasma vậntului străveziu -și-i voi pretinde prea-milostivului vis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
spală în rouă, / cu faldurii moi dimineții se-nchină”... al frumuseții artistice. Aceasta se agață de întreaga “rețea de semne” pentru a transcede dincolo de real, căutând contururile celor “nevăzute”, ca mai apoi să le dea formă “poetică”, expresivitate... Pe cerul abstract al gândurilor apar necontenit imagini mai mult sau mai puțin incifrate. Forțele creatoare ale poetei forțează invizibilul, aducând în fața cititorului ( într-un moment revelator) - fructul misterios al creației. “ Petale de flori au căzut secerate, / în ochii-mi luceferi izvoare-au
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
nu lipsite de legătură cu activitățile omului, ceea ce a făcut ca în faza industrială a societății să influențeze puternic viața omului. Natura sa se exprimă prin însușiri specifice și funcționează în mod continuu, nou și viu. Acest timp nu este abstract, fără chip și monoton ca timpul matematic, ci dimpotrivă, este concret, cu înfățișări variate și muzical. Aici îl regăsesc pe Marin Trașcă. Timpul nu rămâne numai un fenomen cu caracter practic, ci merge mai departe. Omul simte interior că făptura
PRIN MOARTE, AŞTEPTÂND VIAŢA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355083_a_356412]