66,867 matches
-
Dacă subiectul nu se conformează acestui ordin, el va continua, bineînțeles, să facă parte (În calitate de particula) din universul natural și va fi, Într-un anume sens, „copt” de către acest univers a cărui acțiune el o va suporta, dar nu va acționa În realitate el Însuși, el nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se fugiet, cuvântul admirabil al lui Cicero (De Republica, III, 17, C22). Aceasta ne determină
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nevoie de organe speciale pentru enunțarea și aplicarea normelor sale și astfel de organe nu ar putea, propriu vorbind, să existe decât, probabil, Într-o formă vagă și atenuată, datorită tocmai caracterului subiectiv al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care le stabilește și le conferă o validitate are și trebuie să aibă un caracter
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sumă de reflecții condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept În opinia fiecăruia. Vis-à-vis de acest fapt s-a ajuns la concepția că, În cazul lucrurilor istorice, acționează pretutindeni ceva imanent ca un fel de „rațiune obiectivă”, ca principiu formator. Rațiunea aceasta care nu-și are originea În gândirea subiectivă a individului, ci o precede și o face posibilă, care are În vedere și crearea limbii, care are
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei obiective și a relației sale interne cu ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile propriei voințe. Și aceasta potrivit formei Datoriei. Legat de conținutul ei, datoria este o „sinteză logică a ceea ce este valabil și recunoscut În societate ca fiind obiceiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deosebite, a unei misiuni individuale constând tocmai În propovăduirea unei „noi dreptăți” și În anunțarea sfârșitului valabilității celei dominante În prezent. Însă curajul și puterea de a realiza o atât de uriașă Întreprindere Își are originea În certitudinea de a acționa nu În numele unui eu mic, subiectiv, Întâmplător, ci În numele și din Însărcinarea unei puteri mai mari, de a vesti dreptatea lui Dumnezeu contra dreptății și reglementării omului. Predica de pe Munte este exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teleologică a moralei admite o legătură internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moralei admite o legătură internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legăturii genealogice, a statului cu normele lor moral-juridice sunt condiții pentru conservarea și potențarea vieții acestei asociații și a membrilor ei. În al treilea rând, că valabilitatea obiectivă a acestor reglementări și norme se fundează tocmai pe faptul că ele acționează ca menținătoare ale vieții sau, mai bine-zis, fac posibilă viața umană, istorică, spirituală În general. „Caracterul sacru” al Dreptului și al Obiceiului, care În trăirea subiectivă apare ca fiind absolut și lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al Obiceiului, care În trăirea subiectivă apare ca fiind absolut și lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea obiectivă, ca fiind condiționat și motivat. Aceste idei pot fi exprimate și prin formula: virtuțile sunt bune sau valoroase, pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că Înjosesc și distrug viața individuală, iar apoi au influențe nefaste În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că Înjosesc și distrug viața individuală, iar apoi au influențe nefaste În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea voinței considerată obiectiv sunt bune sau rele după cum efectul pe care Îl au asupra propriei vieți și asupra mediului de viață a celui ce acționează. Dacă viața și acțiunea umană nu ar avea nici un fel de efecte nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea voinței considerată obiectiv sunt bune sau rele după cum efectul pe care Îl au asupra propriei vieți și asupra mediului de viață a celui ce acționează. Dacă viața și acțiunea umană nu ar avea nici un fel de efecte nu ar fi vorba despre nici o apreciere, iar dacă bunăvoința și onestitatea ar avea, potrivit naturii lor, un efect tulburător sau distrugător asupra vieții, și dacă În schimb
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
umană nu ar avea nici un fel de efecte nu ar fi vorba despre nici o apreciere, iar dacă bunăvoința și onestitatea ar avea, potrivit naturii lor, un efect tulburător sau distrugător asupra vieții, și dacă În schimb, egoismul și falsitatea ar acționa În sensul conservării și al potențării, aprecierea ar fi inversă. Considerațiile obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și dacă În schimb, egoismul și falsitatea ar acționa În sensul conservării și al potențării, aprecierea ar fi inversă. Considerațiile obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl Întâlnește, acționează „moral”, indiferent care ar fi judecata noastră asupra acestui obicei și asupra valorii lui. Sau asasinatul politic. Dacă cineva Împins de dragoste fierbinte pentru poporul său și resimțind necesitatea morală ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
resimțind necesitatea morală ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității poporului său, el este justificat În modul său de a gândi: cine face ce-i ordonă conștiința, fără să pregete, acela acționează moral În esență, oricum ar judeca alții acest lucru: din acest punct de vedere propria sa conștiință este ultima instanță. Un alt lucru este Însă judecata asupra valorii obiective a unei asemenea acțiuni În genere. Asupra acestui lucru se decide
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este obiectiv condamnabil, din cauza efectului aflat În Însăși natura sa: să desființeze starea de drept și să distrugă pacea publică; În ceea ce-1 privește, el aruncă Înapoi toate lucrurile umane În starea luptei tuturora Împotriva tuturora. Modul de a acționa al asasinatului politic nu depinde de buna intenție a făptuitorului de a vrea să creeze o stare de drept mai bună; starea de drept existent poate fi oricât de defectuoasă, totuși Îi este Îngăduit să pretindă respectul ca un Început
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că, În timp ce valutările morale sunt subiective și unilaterale, valutările juridice sunt obiective și bilaterale, scrie Giorgio del Vecchio. Norma etică, În primul sens, este normă numai pentru subiect, adică perceptul moral indică o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea acelei norme, referitor la propria lor comportare. Din contră, În sens juridic, determinările acțiunii sunt Întotdeauna bilaterale și Înlănțuite, posibilitatea subzistă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constă diferența Între drept și morală, spun Giorgio Del Vecchio și Mircea Djuvara. Este evident, totuși, că În drept nu e vorba numai de materialitatea unui act, căci acest act trebuie să fie al unui subiect despre care presupunem că acționează În mod rațional și deci el trebuie să fie judecat prin prisma intențiilor, scopurilor și a sentimentelor care l-au provocat. O acțiune absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi absurd să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să constrângem pe cineva prin forță să-și schimbe convingerile ultime sau sentimentele; aceasta este o imposibilitate de principiu din cauza Însăși naturii vieții noastre interioare imediate. Totuși, cineva poate fi constrâns la o acțiune exterioară. O forță materială nu poate acționa decât asupra altei forțe materiale și niciodată asupra convingerilor morale ale unei persoane. Trebuie remarcat faptul că În aceste considerații poate fi găsită sursa diferenței dintre sancțiunea morală și sancțiunea juridică. Judecățile morale și juridice exprimă În general o valoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o datorie, la acest scop suprem. Pentru acțiunile exteriorizate se pot găsi totuși aceste mijloace, În funcție de caz, În constrângerea materială sau chiar În presiunea socială care se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință, În el se naște remușcarea; cât despre alte persoane, acestea nu pot acționa decât prin convingere, ceea ce exclude ideea unei forțe materiale sau chiar pe aceea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință, În el se naște remușcarea; cât despre alte persoane, acestea nu pot acționa decât prin convingere, ceea ce exclude ideea unei forțe materiale sau chiar pe aceea a unei presiuni sociale violente. Este deci imposibilă aplicarea regulilor juridice asupra forului interior, căci ele sunt concepute pentru actele exteriorizate. Intoleranța În raport cu convingerile, cu sentimentele intime
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evident contrar obișnuințelor noastre. Dar logica ne-a Învățat de mult timp observa Mircea Djuvara să cunoaștem această operație căci știm că pentru această știință, se poate concepe drept subiect logic al propriei gândiri un subiect diferit de cel care acționează, ca și În limbajul comun. Chiar s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]