21,363 matches
-
minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te bagi? Asta le-ntrece pe toate. Întâi o băgăcioasă, apoi altul. Herbert, fă ceva! Dr. Czinner Începu să vorbească. Cu accentul lui puternic, cuvintele câștigau o anume greutate, care o reduseră la tăcere pe doamna Peters, chiar dacă n-o convinseră. — Sunt doctor. Le spuse cât de inutil ar fi fost să se aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sărutat-o prietenește pe Sophie, În ciuda a ceea ce spusese cu câteva secunde mai devreme. —Sophie, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Marci, Întorcându-se către mine. Nu cred. Bună. Sunt Sophia D’Arlan, spuse ea, Întinzând mâna. Vorbea cu un ușor accent francez. —Marci, nu-mi mai spune „Sophie“. —Sylvie este căsătorită cu Hunter, adăugă Marci, exagerând cuvântul „căsătorită“ Într-un fel deloc necesar, m-am gândit eu. La această veste, Sophia păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aș fi renunțat la rolul de domnișoară de onoare. —Scumpo, pot să te sun eu mai târziu? Sunt Încă la masă, mi-a spus el când l-am sunat pe mobil. Auzeam În fundal zgomote vesele și câteva feluri de accent american și britanic. Părea că Hunter se distra din plin. Da, desigur. Mi-e dor de tine, iubitule, i-am răspuns, și am Închis telefonul. Pentru seara aceea nu aveam planuri de ieșit În oraș, așa că am hotărât să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră cartonașe cu numele tuturor barurilor din Atherstone scrise pe o coloană, iar pe cealaltă o lăsaseră goală pentru a trece numele băuturilor, cantitatea de alcool și așa mai departe. Dar acum renunțaseră să-și mai compare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
seama de snobismul caracterizărilor pe care le făcuse, nu trebuia să fii un geniu ca să-ți dai seama de asta. Și nici nu era nevoie de o înzestrare specială în domeniul observației sociologice pentru a distinge, dincolo de meandrele complicate ale accentului său fluctuant, scheletul pe care acesta se construise. Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și apucă delicat, între degetul mare și arătătorul mâinii sale uriașe și presărate cu pistrui, brațul delicat al lui Carol. Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci cu el. Carol se strădui să nu ridice din umeri. Nu voia să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine cu o privire sinceră și îndatoritoare, apoi continuase. Trenul s-a oprit doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost introdusă și pornită. Glasul îi devenise dulceag și grețos, plin de siropul dezgustător al apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu ar fi consecințele medicale ale unei asemenea acțiuni. Și uite cum era tandru cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o mai văzuse. Chiar privirea pe care o avea înainte de a-i spune lui Bull, cu un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se ghemui și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
modelul construcțiilor tip palat și nișele cu statui budiste apărute în cea de-a doua perioadă au fost asimilate ulterior pe scară largă în toate regiunile. Repartiția și ornamentarea grotelor de la Yungang realizate în ultima perioadă demonstrează punerea unui pronunțat accent pe stilul arhitectonic și ornamental chinezesc și extinderea artei budiste în China. Dintre grotele de la Yungang, cea mai mare este cea de la nr. 5, în fața căreia este construit un pavilion din lemn cu patru etaje. În partea centrală a pavilionului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dimensiuni mai mici. Arhitecți talentați au combinat armonios formele de relief cu spațiile construite, precum pavilioane, poduri, porticuri. Tipurile de grădini chinezești reflectă trei filosofii distincte, axate respectiv pe realitate, divinitate și natură. Filosofia divinității, regăsită în amenajările peisagistice, pune accentul pe romantism și ilustrează starea spirituală urmărită de taoism prin importanța acordată naturii și liniștii. Exemplificări evidente ale acestui stil de grădini sunt: Pengdao Yaotai (Locuința nemuritorilor de pe Insula Penglai) din Palatul Yuanmingyuan, Templul taoist Guchang de pe Muntele Qingcheng din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de litere, ale cărturarilor oficiali, precum Grădina Canglangting a lui Su Shunqin din dinastia Song sau Grădina Dule a lui Sima Guang, care au menirea de a provoca emoții prin crearea unui mic paradis al lumii naturale. Grădinile chinezești pun accentul pe frumusețea naturii și pe sentimentele pe care le vor trăi vizitatorii, pe armonia perfectă dintre om și natură. O grădină este ca o poezie, plină de un farmec nesfârșit, o grădină este ca o lume fără margini. Grădinile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
debitul Alinei Mungiu e comparabil cu al lui Pruteanu. În vreme ce viermele mecanic o agresa verbal continuu și o amenința cu citate despre condiția de prostituată a „doamnei Mungiu”, intelighenta rozalie și bucălată, scăpând și o lacrimă, îl numea, cu suav accent moldav, „George...”. Ceea ce m-a făcut să mai înțeleg un lucru: Pruteanu, în fine încopciat cu C.V. Tudor, nu e o creație a acestuia din urmă. Cei care au oploșit, moșit, nășit, vopsit de-a lungul anilor această creatură sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ai domnului prezident, că tot n-are copii. Nici n-are nevoie: băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda: „Și când se spunea «organele noastre de Securitate», vocea avea parcă accente lirice, erau «ale noastre» aceste organe, ca și când ar fi fost rude apropiate, copiii noștri dragi, sânge din sângele nostru. A te îndoi de justețea acțiunilor lor era ca și când te-ai fi îndoit de tine însuți”. Și Ion Iliescu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
anume caută, Norman remarca imediat și știa de fiecare dată să-i ghideze În direcția corectă. Era un adevărat Sherlock Holmes cînd era vorba să ghicească exact caracterul cuiva după cum arată. Își dădea seama, dintr-o singură privire - după Îmbrăcăminte, accent, tunsoare, chiar și după mers - ce fel de cărți Îi plac unuia sau altuia și n-a greșit niciodată, n-a oferit niciodată Peyton Place cuiva care ar fi fost mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmbrăcat Într-una dintre rochiile vaporoase de mătase ale lui Ginger Rogers, iar el purta la rever trandafirul galben de la mine. În timp ce dansam, Îmi dădea să mănînc, băgîndu-mi delicat În gură cîte o bobiță de Normans, cîte una la fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii. Alte asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică autentică. Ba nu! Nu era verosimil: parcă auzea cuvintele rostite cu atîta stoicism de către croitor: „În ceea ce mă privește, nu mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da, accentul căzuse pe primele cuvinte: În ceea ce mă privește, ceea ce Însemna că pentru el, numai pentru el, bătălia se terminase. Mai mult decît atît nu cutezase să spună, dar era destul de clar. Rowe vîrÎ mai departe fise În aparat; deși rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chestionarele completate, am observat cum subiecții aleși de Vaughan imaginaseră diferite feluri de accidente. Alegerile Verei Seagrave fuseseră făcute la întâmplare, ca și când mintea ei abia dacă ar fi făcut diferența dintre expulzarea prin parbriz, capotarea și coliziunile frontale. Gabrielle pusese accentul pe rănile faciale. Cele mai tulburătoare dintre toate răspunsurile erau ale lui Seagrave - în accidentele imaginate de el, singurele răni pe care le sufereau victimele sale ipotetice erau cele de tip genital, și erau răni grave. Singur printre subiecții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atenției publice de la gravele probleme ale României. Electoratului i se oferă «spectacole» în loc de soluții la aceste probleme, determinându-ne să rememorăm străvechea epocă sclavagistă, când luptele sângeroase ale gladiatorilor asigurau deliciul total al spectatorilor. Cu alte cuvinte, în loc să se pună accent pe munca susținută a tuturor pentru a determina schimbarea în bine a nivelului de trai al românilor, mulți politicieni încearcă îmbătarea electoratului și aducerea lui într-o realitate virtuală departe de realitatea însăși. La noi se merge pe «principiul»: cât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de cultură autentice și valoroase. Televiziunea, care are acum atât de mulți telespectatori nu face nici ea excepție. Este mult prea mult aspect și conținut comercial în cadrul emisiunilor TV. Prea mult sex (vulgaritate), violență pe micul ecran și în ziare, accentul fiind pus mereu pe evenimentele neplăcute, grave și negative (jafuri, omoruri etc) inducând românului în cazul de față că trăim într-o societate bolnavă, alienată (și uneori chiar incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea e chiar așa dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]