4,780 matches
-
repede de urmă. În casa din Calea Victoriei trăia în continuare Vencica. Acum era o femeie de patruzeci de ani, măritată și cu copii. După război, profitase de ocupația și mai ales de experiența sovietică, își făcuse loc printre rândurile de activiști recrutați și se autodeclarase victimă a regimului capitalist și în special a lui Achile Vintilescu, exploatatorul ei, în casa căruia continua să locuiască, în compensație pentru cele suferite. După naționalizarea casei, în mod firesc, Vencica, măritată și cu copii, tovarășă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
niciodată, și atunci i-am spus lui Szabi să nu-și facă griji că, oricum, tot n-am fi câștigat noi concursul, ci una dintre clasele de la școala trei, că pe toate le câștigă școala trei, pentru că acolo sunt copiii activiștilor de partid, iar în ceea ce privește clasa noastră, să nu-mi pară rău, că nu se poate ca vreo clasă să nu participe la concurs sau la defilare, astea fiind obligatorii, dirigintele precis o să facă rost de undeva de materiale, nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa că am mulțumit și eu, iar cei doi au dat din cap, continuându-și drumul spre capelă, acolo se adunase un puhoi de lume, pe marginea aleii principale, largi, erau înșirate mașini negre, lucioase, demodate și cu numere mici, de activiști de partid, cred că am văzut și câteva Pobede, și Ceaika, și Moskvici, și bineînțeles Renault și Citroën, sprijinit de o mașină neagră și cu țigara în gură, era acolo și ambasadorul la care ne dusesem odată să-l rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luat identitatea lui Ryan a ales pe cineva născut, ca și el În 1944, cineva care nu mai avea familie - aceasta pierind În totalitate Într-un incendiu -, deci fără să mai existe martori În viață. - O metodă bine cunoscută a activiștilor IRA, comentase Fersen, parcurgînd la rîndul lui faxul. Marie Încercase pe dată sentimentul că fusese manipulată. - Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să‑i oblige pe ceilalți s‑o admire, nu doar s‑o accepte indiferent și s‑o evite prin segregare rezidențială și ocupațională (atitudine pe care unii activiști civici români o iau drept toleranță). Marginalii trebuie neapărat să se grupeze În asociații activiste, să‑și promoveze (deci să‑și politizeze) „diferența”; nu există marginalitate solitară ori În cerc restrâns; marginalul are În consecință o intimitate... publică, asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu Însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv În interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); În lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la alte grupuri și mișcări constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e În mare parte determinată de intoleranța foarte reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e În mare parte determinată de intoleranța foarte reală a societăților umane, oricât de postmoderne ar fi ele. Tocmai de aceea, refuzul de a deveni activistul propriei diferențe este aspru sancționat În grupurile de marginali și minoritari. E mult mai ușor să trădezi când faci parte dintr‑un grup majoritar, În care fragmentarea, eterogenitatea și conflictele interne sunt mai evidente. Michel Foucault, refuzând să devină simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu cât refuzul falsului „liberalism” al stângii nu l‑a dus pe Bloom În dreapta conservatoare, „liberală” În sensul a ceea ce George Soros a numit „fundamentalismul pieței” (market fundamentalism). Stânga și Dreapta sunt adesea la fel de privilegiate: mulți purtători de cuvânt și activiști ai „liberalismului” american (așa‑numiții liberals, de la universitari la staruri ale culturii populare implicate În politică de partea lor) sunt un fel de gauche caviar, destul de indiferenți la enormele probleme sociale din Lumea Nouă, deși foarte atenți la suferințele Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l-au promovat în munci mai de răspundere și deprinsese alte gusturi. Intrase în altă lume, mai cu ștaif, cu alte lozinci, cu prelucrări mai deștepte, dar care, s-a convins repede, respecta aceleași legi: halitul întruna de savarine la activiști și îndoparea cu lebăr la activiste, oriunde, oricând, cu oricine și oricum. Devenise specialist în vânarea de bâzdâc, cu atât mai mult cu cât se convinsese că democrația de partid funcționa perfect în astfel de situații. Când simțeau în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al lui Băcănel, pe care îl purtau două pensionare îmbrăcate în costume populare, deschizătoarele coloanei care de-acum se îngroșase în urma lui Obănceanu. De fapt, pictorul recondiționase un mai vechi portret al lui Tudorache S. Teodorescu, din anii 50, un activist de frunte al partidului, vechi ilegalist, care condusese înainte de război regionala comunistă din zonă. Începuse să-l picteze cu gândul să-l expună la Anuala artelor plastice din toamna lui 1952. Se împlineau atunci 15 ani de când Tudorache S. Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în noaptea sfântă a Învierii. Încuiase ușile să nu poată pleca tinerii aceia la slujbă. Ca slujitor al Bisericii, nu putea să aprobe așa ceva. Dar să mai și vină la spectacol. Primarul s-a enervat. L-a chemat și pe activistul de partid, unul venit de câteva luni în sat. Om nervos acela. Era și băut la ceasul amiezii. I-a explicat și lui de ce nu poate să vină la cenaclu. Și atunci ăla l-a scuipat, că asta merită el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar despre care toți vorbeau, vroiau să facă acolo un Muzeu al Rezistenței Anticomuniste din Baltă și din pădurea de la Obancea. Erau interesați și ai lui Brandaburlea, de când aproape se adeverise că Limonadă, băiatul Bulibașei din Șoptireanca, îl omorse pe activistul acela de la raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe rândul de la fereastră, Burtăncureanu mai zăbovea câteva lungi clipe în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene, adică familia comandă cuvântarea, tocmește câte apreciază că e durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul în mână, altul atârnat de gât. - Cincizeci și opt, șaizeci, pe-atunci parcă a fost cu armele. Când a dat Dej decretul ăla cu internarea în colonii la muncă forțată. A fost și ruperea cereilor. Cred că povestea cu activistul a fost chiar atunci când s-a cerut ruperea cererilor de intrare în colectivă. Se răsculase lumea, care mai de care că fuseseră siliți să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la Ghimpătura, unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Acel Polileu îi zâmbi larg, cu gura larg desfăcută. Dinții deși, puzderie, cărbuni încinși, sclipeau jucăuș în înserare. Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apolitici) Îmi păreau niște pigmei. Dar Goma, ca membru al Partidului Comunist Român (intrase În P.C.R., În august 1968, odată cu Alexandru Ivasiuc, Mariana Costescu, Aurel-Dragoș Munteanu și Adrian Păunescu), nu putea să nu-și Însușească și limbajul de lemn, specific activiștilor, cadriștilor și securiștilor. Putea foarte bine să spună „Derdena gândește ca un bou” (chiar dacă acest animal domestic nu raționează), care Îi tot un enunț lemnos, pe care nici porcii nu l-ar Înghiți, Însă scriind și determinantul negramatical „Legionar”, limba
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a măgarului pentru orice literat de la noi. Pe de altă parte, mă-ntristează enorm faptul că, În două locuri, n-ai rămas consecvent cu tine Însuți, ci ai recurs la vicleșugul concesiilor cu scopul vădit de a face pe placul activiștilor culturali, care, oricum, nu vor publica aceastăți carte excelentă și-aceasta din simplul motiv că tu, creștin autentic, Îl afirmi pe Dumnezeu Încontinuu, În vreme ce politrucii din editurile actuale Îl neagă cu diabolică perseverență ca foarte devotați discipoli ai lui Satan
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-o șteargă în străinătate, a trimis activiștii sarcină, la aceiași caralii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-o șteargă în străinătate, a trimis activiștii sarcină, la aceiași caralii, să dinamiteze tot județul... Noroc că, prin dinamita aia, cu puțin timp înainte, artificierii primise și ei sarcină de amestecase și niște îngrășămînt chimic (cu aceiași încărcătură să arunce în aer, dar să-și sădească). Așa că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcut o percheziție în patru cartiere, n-ai fi găsit nici măcar picior de două discuri originale. Prin dulăpioarele bucureștenilor, cele mai răsărite discuri erau compilațiile bulgărești. Din adevărata străinătate, cine altcineva se putea întoarce cu muzică bestială decât ștabii, activiștii și doi, trei securiști?! Ori ei, toți cei care dădeau pe la domicilii concerte își stabiliseră deja o regulă: să nu cânte niciodată după vreun disc oferit de vreun client. Fiecare artist trebuia să cânte numai după propria sa discografie. Apăruseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisem a fi niște naturi exagerat de sensibile... 301 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pentru că, "dușman al poporului" consecvent, IF-ul o dezlegase și pe Otilia-Fiola din supravegherea de maniac a părintelui său activist Rîmniceanu, o transferase în căsoiul consulului și n-o prea lăsa să-și scoată capul de la cutie. Nu numai pentru fleacul că era dată în U.G.T. (urmărire generală pe țară). Nu numai pentru că, tunsă chilug, de-abia avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perfect îndreptățit în ordinea curiozității umane. - Ba e chiar probă a unei selectivități sănătoase și... ăă... a bunului gust. - Mare a fost surpriza când, întorcîndu-se dintr-un birou alăturat, unde se confruntase în liste de producție marfă cu un alt activist, tovarășul de la municipiu a auzit clănțănind, încă de pe hol, telexul său branșat direct la Comitetul Central al Partidului. S-a repezit înăuntru către tamburul pus în mișcare. Și-a citit pe ruloul de hârtie, desfășurat de o palmă: "Confirmați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părul de pe spinare și sări direct la gâtul "celor ce continuau să încurajeze manifestările superstițioase, înapoiate, obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toți secretarii cu propaganda, mici și mari, ai Bucureștiului, începînd să-i salte, chiar din acea clipă, în funcțiile lor, pe alții, cu mult mai înfometați și mai îndîrjiți. Nici nu apucaseră bine pistolarii Partidului să debaraseze Sala Palatului de activiștii decedați, înjugîndu-li-se la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]