220,173 matches
-
variate, o sticlă cu lapte, cafea columbiană (de preferință marca Juan Varez) sau ceai de tei, să ai o trusă de manichiură, cămașă și o pereche de șosete la schimb, să fii neapărat fumător și tolerant cu basarabenii. Să presupunem acum că ai supraviețuit cozilor în forma unui motiv textil tradițional peruvian, nu te-ai intoxicat datorită combinației emanațiilor sudoripare a celor două sute de semeni încăpățânați să-ți fie cât mai alături în sala de 4/5 m, ai dibuit ghișeul
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
și că orizontul clasico-renascentist trebuie, dacă nu înlocuit, măcar completat, cu un altul. Că Teoria gravitației universale trebuie contrapunctată cu ceva; însă în acest moment el încă nu știe că acel ceva se numește Teoria relativității restrînse. Sculptorul se găsește acum în faza în care înlocuiește gravitația universală a tridimensionalului cu diverse variante de gravitații particulare, dar nu a descoperit încă puterea levitației, vertijul imponderabilității și nașterea formei în chiar locul în care o dizolvă lumina. Iar acest Brâncuși în continuare
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
îndrăgostit, în traducerea Oanei Cristescu) are 34 de ani, este romancier, eseist și jurnalist cu faimă mondială și predă filosofia la Universitatea din Londra. Cea mai nouă carte a sa, The Art of Travel, apărută anul trecut, a fost tradusă acum și la Ed. Mercure de France și are cronici amestecate în presa culturală franceză. Eseurile estete ale lui Alain de Botton amestecă impresii personale cu povestiri ce pun în scenă scriitori și artiști celebri (Wordsworth, Baudelaire, Ruskin ș.a.), ansamblul remarcîndu-se
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
a adus mai multe premii. Melania Mazzucco e și critic și autor dramatic (piesa Una palida felicità - Un anno nella vita di Giovanni Pascoli, scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce frapează în Vita - scrie „Corriere della Sera” - este amploarea documentării nu doar asupra celor zece ani petrecuți de Diamante la
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
ale literaturii olandeze contemporane. A debutat în 1978, cu o culegere de nuvele, sub pseudonimul Patrizio Canaponi, și a obținut primele sale cinci premii literare. Apoi a publicat sub propriul nume 15 romane și volume de nuvele, în majoritate autobiografice. Acum și-a propus un proiect ambițios: un ciclu romanesc în 9 tonuri, intitulat Homo duplex, din care a apărut la Ed. Querido din Amsterdam volumul-pilot (tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
peremptoriu. În răstimpuri, scriitorul nostru resimte nevoia unei claustrări purificatoare: „șederea pentru o vreme la o mănăstire nu era pentru mine o noutate; stătusem și în alte rînduri la Căldărușani și locuisem în aceeași odaie, în toate anotimpurile. Însă abia acum trăiam senzația definită abia ulterior, după ce am găsit expresia la Noica: sentimentul că timpul îmi aparținea. Mai ales după ce renunțasem la radio și la telefon”. Să fie o contradicție? Un simulacru? N-am putea lua în serios atari ipoteze întrucît
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori fetișiste, dă acum să se coacă. Fixat bine pe grătarele istoriei, prăjit la jarul întreținut gospodărește al tuturor crizelor sociale și morale de ieri și de astăzi, el a început să se întrebe obsesiv dacă nu cumva îi este mai aproape RATB-ul
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că această mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
cu zeci de ani în urmă, pe cele vechi de ieri, le uit. Nu de mult, un critic m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Eminescu. I-am răspuns fără să mint: „L-am văzut.” „Când?” a sărit criticul. „Acum optzeci de ani.” Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru, mai mult decât de învățătură. Într-o seară (n-aveam bilet), stam la pândă lângă ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
atelierele lui Rodin. Evocând acest moment, N. Iorga scria despre “îndrăznețele încercări în ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
internetului. „Imaginea trebuie înțeleasă la plural” M. C. - Domnule Profesor, sînteți autorul a numeroase cărți despre imaginație, imagine și imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a cărei fericită traducătoare sînt, este acum în curs de apariție la editura Polirom, constituind capul de serie al unei colecții dedicate imaginii. Pentru dumneavoastră, autorul volumelor Viața imaginilor și Filozofia imaginilor, imaginea trebuie înțeleasă la plural. De ce așadar, imaginile și nu imaginea, după cum o tradiție îndelungată
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
igienă care se apropie, la urma urmei, de ceea ce s-a numit iconoclasm, adică o dispariție, o distrugere de imagini, fiindcă acesta va fi singurul mod, mai întîi de a restaura o temporalitate reflexivă, o temporalitate a vieții interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezențe de imagini și apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții de împărtășire pe care acest consum individual poluat
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
în lucru din domeniul imaginii și al imaginarului? J. J. W. - În luna mai a apărut la P. U. F. un volum cu titlul Imaginarul, simetric cu volumul mai vechi Imaginația, în care clarific problemele pe care le-am evocat acum și în care acord un anume loc și imaginarului românesc. Apoi, în anii următori, mă voi ocupa de imaginarul medical, și, în special, de cel al medicinilor paralele și alternative pe care încerc să le abordez prin prisma unor dimensiuni
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Gheorghe Grigurcu Să poposim acum asupra subiectului reîndoctrinării, adică a acelei contrareforme ideologice pornite de Ceaușescu în 1971, pe care am menționat-o. Bineînțeles a fost vorba de o ,,rebarbarizare” asemănătoare celor inițiate în Coreea de Nord și în China, care a produs ,,o bulversare socială și
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Cronicar „A început într-o dimineață senină...” Nr. 22, iulie 2003, al revistei ARGEȘ e de speriat. Publicația piteșteană cu bun renume în anii ’70, mai ales pe vremea suplimentului Biblioteca Argeș, îngrijit de Gh. Tomozei, a ajuns acum, în seria nouă de sub directoratul lui Mihail Diaconescu (an III), organul unei grupări intitulate Argeș. Tradiție și spiritualitate ce „își propune să continue în condiții istorice noi orientările doctrinare promovate de «Semănătorul» și «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
Călin-Andrei Mihăilescu Acum, la vreme de pericol de sublim, cînd un Ciucius simplex se face, prin vuiet manelin (la fel de repetitiv ca Bach - cum mai bine ar fi putut-o spune les O Șerban?), vîrful de limbă de lemn al viitoarelor aduceri la zi
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
pot șade la taifas fără jenă, preț sau arrière-pensée, și nu doar de aceea: - cu buza-n Doi Mai, cu meduza la Vamă, crăcănați într-un rai, unde poame ne cheamă - să ne amintim de-alcool, alcov, nisip și iarăși. Acum un sfert de veac și încă, ieșit, cum îi era felul negru, dintre alcooluri pe care doar duhul său știa să le deosebească de altele, Dan Laurențiu a imnizat așa, ușor: „Un meduz și o meduză / Merg ținîndu-se de buză
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
unde ne așteaptă sosirea văratecă a trupurilor. Și trupurile ne lasă în leneșă extază s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu acum și Bizi Cantacuzino jadis) a cărei siluetă îi dădea trestiei pascaliene stilul unui trup - tanti Aneta care, cu o vorbă, îți ghicea și impunea viitorul depărtat? Unde, Vania, zis „Stînca de la mal” (citez trunchiat, cum Nina Cassian n-ar merita
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
mici fiind, mă smotoceam la toate cele, la ring si pétanque, ba chiar și la mersul pe jos? Unii sînt, alții revin mai rar, ori mai organizat (Tudor Brătescu a montat o reîntîlnire a doivamaioților occidentalizați într-un iunie de-acum cîțiva ani, deși de mulți mai ușor dau de ei la Toronto sau New York decît la Doi Mai). Dar aici sînt, sigur și neclintit, Dana și Liviu Papadima, negri în august și zvelți mereu, și Rodica Zafiu, deși ea s-
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
evit cacofonia. Carte care, la fel ca și Coryndon a lui Andre Gide, scandaloasă și ea în epocă, pune problema homosexualități și a luptei inutile contra unei înclinări naturale socotită de mulți veritabilă. Nu asta mă interesează însă pe mine acum... Pe mine mă interesează starea unei scrieri asupra căreia vrei să revii cu gândul de a o perfecționa, eventual, de a o aduce la zi... Romanciera franceză constată că micul ei roman epistolar nu numai că nu și-a schimbat
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
să apară o nouă proză, o altfel de proză în literatura română. Ce am recoltat între timp? Paginile inerțiale ale tehnologismului narativ de școală optzecistă.” da, așa e, vai de capul și de recolta noastră! „Suntem ca niște nou-născuți. Iată, acum, o nou-născută care vine de la Bistrița”, mai zice dl I.B. făcându-ne părtași la acest eveniment literar-demografic cu repercusiuni atât de faste pentru literatura și, implicit cultura română. Între noi fie vorba, după limbajul pe care îl folosește autoarea în
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
țară, Frații Jderi, Ion, Vocile nopții, Cel mai iubit dintre pământeni, Galeria cu viță sălbatică etc.? Ne facem de toată minunea dacă nu vom avea pe listă și acest debut care va fi schimbat deja „fața romanului românesc”, reprezentat până acum de câțiva inși care, încă, n-au reușit să convingă Europa și lumea de valoarea creației lor literare. Camil Petrescu? G. Călinescu? Marin Preda? Gabriela Adameșteanu? Eugen Uricaru? Nici o șansă! Bieți producători de texte delicioase pentru puritani plus optzeciștii cu
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
cale din două-trei cuvinte, cum ar fi: „O, daaa! deja mă simt în noaptea asta ca-ntr-o p... să mor io.” sau, pentru ca dl I.B. să nu mă acuze de puritanism, iată un citat mai lung și mai consistent: „Acum te mângâi oleacă adânc cu perișorul de pe burta mea pe burticica ta și facem băgarea limbii mele la tine, vai!” am niște halucinații când dau acuma drumu’ la spermă. Fabrica de fete de lângă mine (...) Fabrica de fete face concurență cu
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]