KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

mele vor învinge și mi-l vor aduce înapoi, am nevoie de el, o să te vând pe un pumn de cuvinte, îi spunea Tina, odată, uite că am ajuns în halul ăla, să îl vând eu pe ceva, nu știu acuma pe ce îl vând, toți vindem, ne vindem unul pe altul, calmi și senini. O să vă povestesc, de fapt, despre actori, despre noi doi, mai știți dumneavoastră, mai știu eu, să vă zic o poveste care sper să vă farmece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează, nu pricep acuma și nici nu prea mă interesează, nu contează de unde a venit actrița celebră de astăzi, probabil din fetița ambițioasă care am fost, totdeauna am avut o ambiție devoratoare, orgoliu mai bine spus, nu știu ce se potrivește cel mai bine, ambiție sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură, Tara!, amândouă, femeie și cățel, formează un tablou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
așa?, mamaaaaaaaaaaa!!!!! Doar la sfârșitul lecției mi-a zis: să mai aud că te pupi cu băieții pe munți, data viitoare te și omor, să știi că telefoanele merg în orașul ăsta și eu știu tot. Da, mama asta care acuma vine la teatru ca o pensionară cuminte și zice că nu găsește invitația prin poșetă, dar că ea este mama actriței Loredana Buzescu. Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire, că atunci mă așezasem în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în tine ceva... îți respect libertatea... aici e problema noastră, în alegerea greșită, de-aia spun că ți-ai ales greșit Magistrul... sau eu te-am ales greșit pe tine, nu mai contează. Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul și Discipolul și la alții!, ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
recitabile. Pe ăștia îi știam și eu în liceu, am să-ți povestec mai târziu, când o fi vremea. Era mai mare ca mine cu 20 ani și-l ascultam topită, mă făceam mică, arătam, probabil, ca o inocentă, doar acuma, când deschid gura sunt o florăreasă, atunci aveam o voceee... olecuță mai subțire, însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de 100.000 de ducați, cu stema României, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Apoi, m-am măritat cu Maestrul, vă povestesc în amănunt și de asta, în facultate am avut colegi simpatici, dar nici unul nu era bun ca mine, acolo m-am împrietenit cu Cezarina, ne știm de când am început facultatea, e și acuma cea mai bună prietenă a mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe care o reamenajează, sunt chiar lângă noi, gard în gard, le-a aranjat bărbatul meu, el e cu afacerile de case, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ai speriat așa? Loredana, care se așezase între timp, se ridică și își ia ajutoarea în brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta s-o spui la teatrul tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii i se fac negri din albaștri, își amintește că Loredana o dăduse afară pe maică-sa odată, mama aia despre care el îi spusese atâtea povești înaintea căsătoriei lor, și uite că acuma, peste ani, nevasta căutase un motiv simplu, nu se spală vasele așa, nici vasele nu știi să le speli, parcă n-ai văzut detergent, ia mai du-te acasă la tine, în vârf de munte!... scăpase de bătrână, o dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă, cum să uit?, e Oltenia mea, când mai vii pe la noi?, nu mai vin, mamă, pe la tine niciodată!, tu nu te supăra pe Loredana acuma, ești la a treia nevastă, mamă, îți ajunge!!!, n-o supăra și nu vă certați din cauza mea, las-o în plata Domnului!!! Nu e o actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-o în plata Domnului!!! Nu e o actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție, faci și cu astea ceva, dar... băiete, ei, mai ții tu minte că era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam noi, aaa, nu, n-ai cum să-l știi, dar îți spun eu, ăsta avea umor, ne tot zicea, „cu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci acuma, la a treia căsătorie, înțelepțirea soțului, cine să meargă cu jalba la mitropolit ? Și din nou, tare, nu mai vin la tine, mamă!!! Până acum, se ținuse de cuvânt, adică nici de Paște nu venise pe la ei. — Mama-i singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Și din nou, tare, nu mai vin la tine, mamă!!! Până acum, se ținuse de cuvânt, adică nici de Paște nu venise pe la ei. — Mama-i singură acasă, la țară, la ea, cu cine-o fi ciocnind ea un ou acuma? — Să-și dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
venise pe la ei. — Mama-i singură acasă, la țară, la ea, cu cine-o fi ciocnind ea un ou acuma? — Să-și dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă în gol, stingherit, deschide o discuție despre ultimul spectacol pus în scenă de prietenul său Laszlo, o dramatizare după un prozator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
temă, am văzut în istorie că tentația românilor e să dea vina pe alții, avem prea multe frustrări, avem complexul de țară mică, vă e teamă vouă - regizorul se uită cam cu reproș la ceilalți - că ungurii vă iau Ardealul, acuma, în secolul XXI?, e depășită faza, nu ungurii sunt problema, asta o spun eu, și Laszlo Gabor surâde complice, și în ’56, în timpul revoltei din Ungaria, după ce începuseră mișcările studenților și la noi, la Timișoara întâi, Securitatea Română le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
dreptate și el, românii au schimbat cam des alianțele, din mers, când cu germanii, când împotriva lor, din punctul de vedere al interesului național a fost bine, dar impresia generală e destul de tulbure, dar n-o să deschid eu subiectul ăsta acuma, ar fi putut ca 1990 să fie fără mineriade și „nu ne vindem țara”, fără rezistența asta la democrație, comunismul ne-a schimbat atât de mult, ne-a înghesuit istoria într-un colț, suntem într-o țară în care doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
apropo la mine și la Tina, i-am povestit de fată, am fost cu el în vizită la ea, e singurul care știe de apartamentul ăla al meu, sper să-și țină gura. Și Tina, ce-o fi făcând ea acuma, o fi spărgând ea vreun ou roșu cu cineva?, n-am putut deloc s-o conving pe Loredana s-o invite de Paște aici... dar gândurile nu i se văd, dacă ar fi proiectate pe un ecran, ar fi nenorocire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fost așa... — Da, te cred. Și, înainte de ’89, suspinai după libertate? — Pe noi, ’89 ne-a prins cu garda jos, suntem vulnerabili, fetele noastre nu-și dau seama ce artă a fost înainte, Teatrul era un fel de disidență colectivă, acuma, după decembrie ăla, după 21 decembrie ’89, specifică apăsat, s-a trecut de la arta inhibată la una exhibiționistă, astăzi se confundă libertatea cu libertinajul, nu există o piață a teatrului, e un haos, televiziunea e invadată de kitsch-uri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vă spun eu, îi zăpăcește pe toți, și mie mi-a cântat din prima, m-a cucerit cu glasul lui, parcă m-a fermecat, a început cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece populare, romanțe și imnuri, pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face, că îi farmecă. Ăsta e cuvântul: „far-me-că”. — Are pasiunea lui Joaquin Cortes în dansul de flamenco, mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face, că îi farmecă. Ăsta e cuvântul: „far-me-că”. — Are pasiunea lui Joaquin Cortes în dansul de flamenco, mori și învii cu el, punctează doct Laszlo. — Păi... acuma zi-ne cine e ăla. — Cel mai mare dansator al momentului, născut în Cordoba, dintr-o familie de țigani, solist al Baletului Național Spaniol, să știți, fetelor, că e, probabil, cel mai frumos bărbat în viață, mare-mare dansator, îi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]