4,644 matches
-
am dori efectiv dacă am fi corect informați”. Nu trebuie să subestimăm puterea de convingere a unei analize care atribuie ideii de autonomie individuală un loc determinant. Într-adevăr, pentru Rawls (Rawls, 1987), binele nu poate rezulta decât din libera adeziune, iar aceasta nu poate fi concepută decât după ce a fost ridicat „vălul ignoranței”. Să ne imaginăm următoarea situație ipotetică („poziția originară”): niște reprezentanți artificiali ai cetățenilor (aceștia nu există nici În timp, nici În spațiu) sunt plasați În spatele unui văl
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ne vom pune Întrebări cu privire la extinderea lor (nelimitată?), chestiune care are o strânsă legătură cu eventuala existență a unei ierarhii Între ele, altfel spus, cu primatul libertății sau al egalității. Cât sunt de naturale drepturile omului? Așa cum remarcă Jean-François Kervégan, „adeziunea actuală la tematica drepturilor omului ne face să credem că aceasta este, ca să spunem așa, naturală pentru spiritul uman” (Kervégan, 1995, p. 643). Avem astfel tendința de a considera drept semne ale caracterului natural al drepturilor omului fapte sau evenimente
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor pragmatică. Pentru a rezuma, teza lui Burke afirmă că trăim Într-o lume a contingenței, În care organizarea guvernării este o simplă chestiune de conveniență. Astfel că, Întrucât libertățile și restricțiile variază o dată cu circumstanțele, nu se poate pune problema adeziunii la o declarație care, În Însuși principiul său, neagă această relativitate. Așadar, „este recuzat Însuși proiectul unei Declarații a drepturilor omului ca proiect metafizic, ca o imposibilă punere Între paranteze a realului În diversitatea sa contingentă” (Binoche, 1989, p. 15
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mizerie, marcate de anomie și de Închiderea Într-o underclass ale cărei caracteristici sunt bine cunoscute: resurse insuficiente, nivel foarte scăzut de educație, asistență socială etc. Lucrările sau monografiile de care dispunem merg În același sens și vorbesc de o „adeziune intermitentă”. În funcție de loc, de moment și de interlocutori, „zona” este percepută fie ca o patrie care trebuie apărată cu unghiile și cu dinții Împotriva celor care vor să se aventureze pe teritoriul ei, fie ca o sinistră izolare simbolizată de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
calea deschisă de raportul Alphandéry, s-au ridicat o mulțime de voci pentru: ă susținerea și organizarea creșterii În importanță a inițiativelor care, În Întreaga Franță, caută Încă moduri de exprimare; ă sprijinirea eforturilor care au nevoie de recunoaștere și adeziune. Acesta este contextul În care au loc principalele dezbateri legate de venitul minim garantat. În vreme ce partizanii opțiunii „substitutive” se pronunță pentru instituirea unei „alocații universale” menite să Înlocuiască ansamblul ajutoarelor existente, alții ă susținători ai unei optici „completive” ă vor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
face să se caleze pe apartenența obiectivă la națiune. Relațiile sociale existente pot totuși să acționeze ca niște tampoane Îmbibate În cloroform, menținând-o Într-o stare de letargie. Este necesar atunci un efort mult mai important pentru a obține adeziunea tuturor claselor (Hroch, 1985). În prelungirea modelului elaborat de Hroch, Eric Hobsbawm se consacră tocmai studiului asupra masificării mișcărilor naționaliste. Naționalismul nu capătă importanță reală pentru el decât din momentul În care atrage „sprijinul maselor”. Acesta poate fi obținut cu ajutorul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
omenirea” (D’Ans, 2003, p. 24). Dar cum se Împacă această poziție universalistă cu relativismul și cu refuzul său corelativ opus oricărei teorii generale a culturii? Răspunsul lui Boas, despre al cărui temei se poate, bineînțeles, discuta, este dictat de adeziunea sa la empirismul descriptivist: deși atracția pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare asemănătoare. Și tocmai această exprimare trebuie studiată În interiorul fiecărei societăți. Această demnitate redată „artelor primare” se situează la antipozii atitudinii celor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu ar putea scăpa mult timp perspicacității alegătorilor dacă n-ar fi susținut de un edificiu simbolic adecvat. Principiul suveranității populare, care servește drept soclu sufragiului universal, are un caracter extrem de abstract: pentru a-l legitima și pentru a obține adeziunea alegătorilor, este necesară o „muncă de lămurire”. „Poporul” trebuie să capete formă În ochii tuturor; este necesară „delimitarea empirică a acestui suveran inedit, constituirea lui În corp politic tangibil”. Nu mai este suficientă Întreținerea unui sistem de supunere politică exclusiv
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
CHOMSKY 1972; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO CREDIBILITATE (strategie de -). În vorbirea curentă, credibilitatea este însușirea de a putea fi crezut, ceea ce face ca ceva să fie crezut, să fie considerat verosimil. Din perspectiva subiectului avizat însă, ea reprezintă adeziunea în legătură cu un enunț despre o stare de lucruri, încît aceasta devine un act cognitiv raportabil la categoria certitudinii. Prin urmare, credibilitatea trebuie privită din două perspective, una care ține de situație (care este credibilă) și alta care ține de caracterul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel mai surprinzător însă nu este acela că opt dintre statele nou sosite fac parte din fostele democrații populare, dintre care trei sunt foste republici sovietice, cucerite de URSS în urma pactului germano sovietic. Și mai surprinzător este faptul că, așteptând adeziunea Bulgariei și a României, Uniunea Europeană își deschide porțile pentru opt state care, timp de patruzeci de ani, au fost conduse de un sistem politic nu doar străin celui al celor șase țări fondatoare (faptul în sine nu este deloc nou
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
putere sunt, desigur, de un folos mai mare, însă constrângerile care apasă asupra gestiunii politice a țărilor din vechiul spațiu comunist, sunt atât de puternice încât nici acestea nu ne ajută prea mult. Cel mai înșelător dintre aceste criterii e adeziunea la o federație europeană de partide pe care mulți analiști politici le confundă cu "partidele europene", chiar dacă nu prezintă nici unul dintre caracterele distinctive ale unui partid. La originea amintitelor federații, regăsim internaționalele istorice. Inițial, acestea pornesc de la dinamica istorică a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
începând cu partidul comunist rus, ca un organism de epurare al mișcării muncitorești pătate de prezența formațiunilor reformiste sau burgheze, iar Cominternul va constitui un veritabil partid internațional ale cărui partide membre păreau niște secții. Cele douăzeci și una de condiții puse adeziunii unui partid rămân cele mai precise și mai restrictive. Cu toate acestea, Internaționala socialistă reconstituită regrupează, în funcție de afinități și pornind de la o anchetă serioasă, partide născute din mișcarea muncitorească, acțiunea internațională rămânând un element constitutiv pentru social democrați. După modelul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
țărilor baltice de către URSS a avut ca efect crearea unei minorități rusești, "picioarele roșii", care este importantă mai ales în Livonia. În schimb, pretențiile creștin democrate proclamate de numeroase partide par mult mai suspecte, datorând multe activismului Fundației Konrad Adenauer: adeziunea la Partidul Popular European nu înseamnă mare lucru din punct de vedere științific. Singurele criterii care permit identificarea unui partid creștin democrat sunt legăturile cu Bisericile, recrutarea de membri din zona cercurilor religioase și dorința de a apăra conceptele etice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ale Parlamentului european. Vom face o ultimă observație: sistemele de partide din țările fostului "lagăr socialist" care se supun modelului de analiză promovat de paradigma lui Rokkan se dovedesc a fi cele care au aderat la Uniunea Europeană și chiar calendarul adeziunii Bulgaria și România fiind eligibile pentru anul 2007 corespunde fazelor pe care le-am putut identifica potrivit modelului clivajelor. Este o constatare pe care nu o putem considera drept o legitimare ex post a deciziilor Consiliului European: o formulaseră încă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
special aripa sa stângă, a manifestat în mod decisiv o atitudine proeuropeană. Încă de la căderea sistemului comunist, această parte a elitei a ales rolul de experți ca actori principali în procesul de tranziție spre o economie de piață sau de adeziune la Uniunea Europeană. Această opoziție corespunde strategiei intelectualității tradiționale de a juca un rol de mediator între populație și Europa Occidentală sau, cu alte cuvinte, între centru și periferie. Un asemenea rol este considerat a garanta o poziție privilegiată în domeniile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fiind în vizită în capitala bosniacă în toamna 1997, criza legată de scandalul finanțării ODS. Sub aspect pragmatic găsim foarte puține diferențe între aceste două formațiuni, în afara faptului că US-DeU s-a prezentat încă de la începuturile sale ca fiind favorabil adeziunii Cehiei la Uniunea Europeană. Principala lui slăbiciune e aceea că opoziția față de ODS a fost fondată doar pe niște antagoniste personale vizavi de Václav Klaus (J. Ruml, I. Pilip). Eșecul încercării de a prelua controlul ODS i-a determinat pe câțiva
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
leton și populația în general au considerat PVCTL ca o structură care apăra doar pentru ca electoratul rus să se îndrepte rapid către această mișcare. Cele trei partide din PCTVL sunt destul de diferite și au existat divergențe asupra unor subiecte precum adeziunea Letoniei la Uniunea Europeană și la NATO. Înainte de referendumul asupra adeziunii la UE, în septembrie 2003, președintele Partidului Armoniei Populare, Jănis Jurkans, a lansat un apel în favoarea creării unui nou partid social-democrat în calitate de component esențial al noului context politic-Letonia membră a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
structură care apăra doar pentru ca electoratul rus să se îndrepte rapid către această mișcare. Cele trei partide din PCTVL sunt destul de diferite și au existat divergențe asupra unor subiecte precum adeziunea Letoniei la Uniunea Europeană și la NATO. Înainte de referendumul asupra adeziunii la UE, în septembrie 2003, președintele Partidului Armoniei Populare, Jănis Jurkans, a lansat un apel în favoarea creării unui nou partid social-democrat în calitate de component esențial al noului context politic-Letonia membră a UE. Pornind de la alegerile parlamentare din 1993, partide politice care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
unde exista un număr mare de rezidenți aparținând minorităților etnice. PCTVL reunea partide politice foarte diverse, dar elementul lor comun era că ele reprezentau rusofonii și grupurile etnice slave. Totuși, euforia politică n-a durat. Partidele aveau opinii diferite privind adeziunea la UE și la NATO și curând după alegerile parlamentare din 2002, mișcarea s-a dezmembrat. Unii politicieni din PCTVL au creat noi partide și e posibil ca ele să fuzioneze înaintea apropiatelor alegeri. Partidele care susțin politicile minorităților etnice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
H. Johnston, "Religion and Nationalist Subcultures in the Baltics", Journal of Baltic Studies, 2, 1992, p. 140; J. Anderson, Religion, state and politics in the Soviet Union and successor states, Cambridge University Press, Cambridge, 1994, p. 90. Sub regimul sovietic, adeziunea la catolicism era considerată drept un simbol al identității naționale în Lituania. (R. Misiunas și R. Taagepera, The Baltic States, Years of Dependence 1940-1990. Expanded and Updated edition, C. Hurst& Co, London, 1993, p. 254). 10 La sfârșitul secolului XIX
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mai puțin adevărat că atât mobilizarea cât și integrarea puse în practică de către partidul comunist au rămas fără răspuns din partea societății românești. Într-adevăr, făcând comparația cu țările Europei Centrale și Orientale, România a cunoscut procentajul cel mai ridicat al adeziunii la partidul comunist, așa cum rezultă din cifrele din 198347. Partide Număr de membri % din populație Partidul Muncii din Albania 122 000 4,3% Partidul Comunist Bulgar 826 000 9,2% Partidul Comunist al Cehoslovaciei 1 600 000 10,4% Partidul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
militanți proveniți din zona rurală pentru care marxismul și internaționalismul nu constituiau referințe intelectuale spontane. Administratorii monopolului au produs modificarea liniei ideologice sub presiunea difuză a unei luări de poziție în cadrul partidului care căpătase un aspect național. Deviza valorilor de adeziuni din 1968, mai ales în rândul intelectualilor era, aproape explicit, aceea de a susține partidul, de a deveni membru pentru a-l putea schimba din interior. Evoluția partidului comunist român oferă o dovadă incontestabilă a manierei în care, prin ritualizarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și conștiinței. 79 Gerald Maurice Edelman (1929-2014), neurobiolog american, împarte Premiul Nobel cu Rodney Robert Porter pentru descoperirea structurii moleculelor de anticorpi în procesul imunitar. Cercetează procesul de creștere a celulei nervoase, în special al influenței intercelulare. Descoperă procesul de adeziune moleculară, important pentru stabilirea formei oragnelor, precum și gena "neuradeziunii". Dezvăluie secretele structurii moleculei imunoglobulinei G. Se dedică filosofiei minții și elaborează (în patru volume) lucrarea privitoare la o teorie asupra conștiinței, la care colaborează cu Giulio Tononi: Bright Air, Brilliant
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
să se impună din cauza unor rivalități personale. Istoria științelor sociale a înregistrat un lung șir de conflicte declarate între autori notorii, conflicte care au provocat fisuri în interiorul fiecărei discipline. Atunci când comunitatea științifică nu este unită, nicio teorie nu poate dobândi adeziunea majorității membrilor săi. Cei care admit coexistența mai multor paradigme se joacă cu cuvintele, contrazicând definiția pe care a dat-o Kuhn conceptului de paradigmă. Or pământul se rotește în jurul soarelui, or invers. Dar cele două paradigme nu pot fi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de o "susținere difuză". A treia varietate include anumite regimuri dictatoriale, tiranice sau totalitare, respinse sau tolerate în chip pasiv de majoritatea populației, chiar dacă poporul nu are posibilitatea de a-și manifesta nemulțumirea. Absența revoltelor nu implică în mod necesar adeziunea la regim, întrucât o revoltă e posibilă doar în anumite împrejurări, atunci când regimul este obligat să înceapă un proces de liberalizare. În regimurile totalitare, o tentativă de revoltă poate fi sinucigașă. Cu toate acestea, o succesiune de revolte este un
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]