3,053 matches
-
de nuanțe în discutarea războiului din Irak. Nuanțele cu pricina ar fi constat în discriminarea dintre pacifiști și comuniști ori între dictatorii de ieri și de azi, de dreapta ori de stînga. Lunga scrisoare a doamnei doctor Ologeanu ne aduce adieri ideologice bine știute: dinspre gauchismul francez dintotdeauna, simpatizant al URSS și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită ș.a.m.d.ť De acord, sună mai oficial, adică fără adieri sentimentale, fără emoții. Sună ca într-o proză de calitate. Anume așa am să încerc să scriu de aici încolo. Așadar, aici părăsesc definitiv stilul epistolar". (p. 41) Nici raportul dintre narator și autor, atât de discutat în studiile de
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei/ o adiere caldă care răsucește roata somnului/ linia care atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza// Din ce spaimă s-a născut această unică nespaimă?” (p. 11). Nu numai versul final trimite la autorul Necuvintelor. Înaintea
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
nemulțumea, generic? Ce soluții găsea pentru aceste nemulțumiri. La p. 21, de exemplu, avem o rescriere a textului (deja citat de mine) de la p. 11. Diferențele sunt minimale. Dar trădează un radicalism: „aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul în mână, cu ochii
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Dacă tata a trăncănit, adică a exagerat, îl iert, desigur, dar atunci înseamnă că nu știe ce a făcut. El spune că ,R. vorbește despre mine cu entuziasm". Eu am tradus din limba de la Bayreuth în limba mea, sckriabinistă. O adiere a apropierii și a dragostei, platonism, egalitatea sufletescului cu dumnezeiescul. Dar dacă e vorba de o născocire, să-l ierte șsoarta pe tataț. Te îmbrățișez. Boria. Boris și-a dat seama de inexactitatea conținută în transmiterea, de către tatăl său, a
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
verii/ a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Averea mea/ este/ conștiința” - Clipă), intrînd ea însăși în componența lirismului. Rolul său nu e doar unul constatativ, ci și consolator. Veghea se dizolvă cum o pastilă într-un lichid emoțional, devenind una cu acesta: „Atingem celulele îndurate/ cum atinge adierea/ oglinda încrețită a unui lac;/ nu te mai teme de nimic,/ anii periculoși au trecut de mult;// mîngîie-mi celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
apoi că o sursă de noi bucurii, mai mari, a căror natură nu este însă cunoscută. Reprezentativ pentru dilemele lui Ioan Pintea este poemul Psalm: "cum va fi Doamne/ de vreme ce eu nu cunosc întristarea deplină/ și nu am atins deloc adierea durerii/ și nu voi simți niciodată descompunerea ultima?/ cum va fi Doamne/ de vreme ce încă bucuria este Stăpâna/ și sănătatea stă fixată/ că o excrescența orgolioasa de-a pururi/ în corpul acesta?/ cum va fi Doamne/ de vreme ce tânăr am cunoscut fericirea
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de "chei dostoievskiene", despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea forțelor malefice - "adierea altor lumi", cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovschi descoperă "paralele contrastive" în tema dragostei, în "comportamentismul" lui Preda față de "realismul" lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
este aceasta cea mai mare, cea mai anevoioasă datorie a omului? Nu asta înseamnă fericire? Simți că i se ușurează inima; nici cârlige de-acum, nici lupte și strigăte; cu prea multă milostivire veni Dumnezeu la revărsatul zorilor, ca o adiere ușoară, răcoroasă, și-i spuse: să mergem! Și deschise ușa; iar acum, ce împăcare este aceasta, ce fericire! „Nu rabd”, spuse el, „voi înălța capul să cânt psalmul izbăvirii: Tu, acoperiș și scăpare a mea, Doamne...” Bucuria nu încăpea în
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
imitațiilor este nelimitat. Precum T.S. Eliot, mentorul Sburătorului e de părere că raportul creatorului cu un text precedent constituie „felul cel mai obișnuit de a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor la dezbaterile din țara noastră, caracteristice ultimilor
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
domnul Mircea Geoană, în fruntea unei armate sub acoperire de vestimentație roșie, atacă reduta guvernamentală, în scop de dărâmare, cu unghiul-berbec al unui stol de cocori gata-gata să plece spre țări mai calde, fiindcă pe meleagurile mioritice, se simte o adiere de "austru" siberian ofilind trandafirii care, oricum, începuseră să aibă iz de mucegai. Publicitate! ...Iar în această vânzoleală cu imagini televizate din cele mai neașteptate unghiuri, un singur român nu-și pierde cumpătul - Dan Negru - care, uitând pentru câteva momente
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
la Paris. Unsprezece povestiri, Editura Compania, București, 2001, 112 pagini, 33.000 lei. "Cerul de nepătruns estompa totul de jur împrejur. Coborîse atît de jos încît părea totuna cu întinderea prăfoasă de zăpadă, care se răsturna la cea mai slabă adiere a vreunui gînd, căci vîntul nu dădea nici un semn. Se crea astfel o tensiune vizuală nefirească. Nu exista nici un fel de conflict între forme, datorită lipsei reperelor. Mai multe imagini și mai multe aspecte ale unei singure imagini, iar vocile
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
indiană de Ludmila Volna (Universitatea Carolina, Praga); Imageria florala în „Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde, de Rebeca Cordero Sanchez (Universitatea Complutense, Madrid); Politică etalării: Josip Broz Tito și florile de Nenad Rădic (Universitatea Belgrad); Apă reginei Ungariei - o adiere de rozmarin de Istvan Rakoczi (Universitatea ELTE, Budapesta); Text, context, subtext în „There Is a Garden în Her Face” al lui Thomas Campion de Charles Moseley (Universitatea Cambridge) etc. Cele trei zile intense de congres, desfășurate în paralel în trei
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
nu poate scăpa de urîtul vieții decît refugiindu-se în cîteva oaze de spirit. Oazele acestea sunt fie mînăstiri ascunse de lume (precum Sihăstria), fie figuri duhovnicești atinse de har, precum Cleopa sau Teofil Părăian. Numai în preajma lor autorul simte adierea spiritului, restul lumii copleșindu-l cu sminteala ei. De aceea, dispoziția lui fundamentală nu e bucuria, pe care el însuși o descrie ca fiind starea cea mai cuvenită sufletelor creștine („dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului“, după vorba lui
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
această parte a țării, avea un tâlc, pe care Perpessicius îl descifra printr-o interogație retorică în recenzia publicată în „Cuvântul” din septembrie 1940: „Nu este aceasta însăși harta Ardealului, o hartă diversă și completă, în care se încrucișează toate adierile sufletești de dincolo de munți, o hartă cu atât mai emoționantă, cu cât suplinește, cu hrisovul ei ideal, pe aceea din care oamenii justiției europene au sfâșiat cu brutalitate”. Sensul acesta este mai pronunțat în următoarea antologie, apărută cu trei ani
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
97 ori n-aveau experiență guvernării ori nu se puteau laudă cu o experiență specifică prea consistentă au izbutit să traverseze laolaltă o situație de criză care ar fi putut să le despartă. Problemele premierului încep, se pare, o dată cu primele adieri ale viitoarelor alegeri. Adieri pe care partidele din coaliție le gîndesc tot mai electoralist și ca si cum România ar fi ieșit din criză, deși e greu de crezut că pentru omul obișnuit s-a produs vreo schimbare pozitivă. Din contră, pentru
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
experiență guvernării ori nu se puteau laudă cu o experiență specifică prea consistentă au izbutit să traverseze laolaltă o situație de criză care ar fi putut să le despartă. Problemele premierului încep, se pare, o dată cu primele adieri ale viitoarelor alegeri. Adieri pe care partidele din coaliție le gîndesc tot mai electoralist și ca si cum România ar fi ieșit din criză, deși e greu de crezut că pentru omul obișnuit s-a produs vreo schimbare pozitivă. Din contră, pentru omul obișnuit, criza e
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
locuri de muncă, când în 2011 inflația anuală a fost cea mai mică după Revoluție. În opinia deputatului democrat-liberal, în curând, "întreg eșafodajul politico-mediatic construit în jurul actualei puteri se va prăbuși ca un castel de cărți de joc la o adiere de vânt", pentru că românii vor înțelege "impostura și incompetența USL". De aceea, Elena Udrea, candidat la funcția de președinte al PDL, notează că partidul său nu trebuie să spere că va crește în preferințele românilor doar pentru că USL se va
Elena Udrea vrea ca PDL să fructifice prăbușirea USL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38879_a_40204]
-
Nici nu bănuiam / că suferința crescuse în mine ca un alt făt, / ca un copil de pedeapsă, agresiv, revanșard, așa / cum mi se pare și cum devine iar și iar, / împotriva cumințeniei și ascultării ..." (ibidem). E drept că o răscumpărătoare adiere angelică vine, la un moment dat, dinspre cărți, ca un efect al Logosului. Textul nu mai vorbește în numele eului estetic, prezumțios, ci al unei consubstanțieri cu revelatorul text al Scripturilor. Bun conducător de energie divină, "sămînță și literă dublă, fără
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
„De pe timpul de când îl am pe Zarathustra pe conștiință, sunt ca un animal încontinuu rănit. Rana rezidă în aceea că n-am primit nici un răspuns, nici cea mai mică adiere a vreunuia”, îi scrie Nietzsche lui Franz Overbeck, cu șase luni înainte de a-și pierde mințile. E una dintre ultimele lui scrisori, dacă exceptăm bilețelele semnate Dionisos sau Crucificatul de după 3 ianuarie 1889 și care sunt lipsite de orice sens
Ultimul Nietzsche () [Corola-journal/Journalistic/5588_a_6913]
-
culturii se salvează în RPR prin această carte"). Că, marginalizat, spre sfârșit de an 1953 hotărăște să-și scrie opera ,numai pentru sertar. N-am ce căuta în concertul dezolant al literaturii noastre de azi". Hotărâre vremelnică, spulberată la prima adiere de succes literar (tipărirea volumelor, premii, sejur la Pelișor - căci ,e înviorător să vezi în cuibul Hohenzollernilor, fiii poporului instalați ca la ei acasă"). Că jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu este chiar romanul pe care și l-a dorit, romanul
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]