3,667 matches
-
mecanic prin păr și se înfășură strâns în blană. Urmărea absentă manevrele Melaniei Lupu care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și nu mă supăra. Te-ai purtat bine toată seara, ai lăsat o impresie admirabilă și tocmai acum... Ce vrei să-și închipuie dumnealor despre tine? Dascălu se încruntă. ― Ai de gând să-l iei și pe el? ― De ce nu? Mirciulică participă la toate evenimentele importante din viața mea. Nu-l pot părăsi acum. ― Ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații: ― A fost campion pe vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul clătină capul. Tot Șerbănică explică: ― Nu. De unde să scoți așa, șaptezeci-optzeci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu. Ionescu îl măsură năuc și în clipa următoare maiorul își zise că inginerului i se va face rău de atâta râs. Se înfășurase în capotul alb din lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faptul că am reușit să descopăr misterul expedierii scrisorii de către necunoscuta care se afla în casă, printre victime, ipostază firește ignorată in corpore. Curentul a împins biletul în vestibul. Curent amplificat de vântul puternic din noaptea aceea. Un calcul psihologic admirabil. O scrisoare prin firea lucrurilor vine de afară. Raționament mecanic, mai ales când misiva e găsită lângă ușă. Dar asta încă nu dovedește nimic. Autorul putea fi oricare dintre cei aflați în încăpere. De ce tocmai Melania Lupu? Judecând ceva mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne vom simți admirabil împreună. Maiorul o examină câteva clipe apoi scoase din buzunar un pachețel negru și-l puse pe masă. ― Ce-i asta? Un dar pentru Mirciulică? ― Ați vrut o probă, spuse Cristescu clătinând capul. O aveți! Bătrâna desfăcu hârtia încet. Rămase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuie să fiu atent... ― Aveți dreptate. Glasul lui Cristescu era limpede, lipsit de orice nuanță: Trebuie să fiți atent. Foarte atent... * Se întîlni în hol cu Azimioară. Locotenentul admira scrinul, mângâind cu buricul degetelor florile sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi pariat pe orice că femeia supraveghează holul. Privirea îi alunecă spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai delicată. Se îmbujoră: Literele par niște ghiocei... A fost o singură dată în București. Am petrecut admirabil. Tricotam împreună după-amieze întregi. Ceasuri cu adevărat fermecătoare... Din nefericire, vecinii mei n-au fost suficient de amabili cu ea. Surîse: nici cu mine... ― În consecință, ați renunțat la orice tentativă de apropiere? Formula întrebările sec, convențional. Definise în sfârșit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Personal însă, după un astfel de spectacol îmi trebuie o săptămână ca să-mi revin. Lăsă brațul locotenentului și-și îmbrăcă mănușile. Nu țin minte exact unde am citit. Un individ teribil de cumsecade, grozav de săritor, în fine un prieten admirabil... Refuza hotărât amicilor doar două hatîruri: să-i viziteze la spital și să-i asiste la înmormîntare... A, uite-i! Melania Lupu, Grigore Popa și Matei, înconjurați de câțiva vecini, așteptau în fața capelei. Maiorul îl trase pe Azimioară în spatele unui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a întins un pic, iar domnul Matei cred că lucrează. ― La cimitir mi s-a părut că era bolnav. ― Într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândesc mereu: cum rezistă Marin? ― De ce... Cristescu ezită imperceptibil. De ce nu s-a mutat... Doina Popovici râse amuzată. ― Aici vreți să spuneți? De fapt întrebarea sună altfel: De ce nu ne căsătorim? Copilării! Trăim de zece ani împreună și ne simțim admirabil. ― Cu atât mai mult... ― Eu am fost măritată. O experiență tristă, de mult, foarte de mult... M-am obișnuit să trăiesc singură, ca și Marin. Când ne-am cunoscut, nici unul dintre noi nu mai era prea tânăr, nu se mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie să-mi imaginez ceva care-mi face plăcere, gândi Melania Lupii, scotocind în fundul pungii după o fondantă. Am să-mi schimb toată garderoba. Lucruri sobre, distinse, nu prea multe. Vizavi de Leonida se lucrează admirabil... Am să plec întîi la Nisa și-o să-mi închipui tot timpul că sânt tânără. Extrem de tânără... Nu vreau să mi se pară că e prea târziu... Nu, draga mea, n-am să-ți îngădui să nu te bucuri din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă decât ai fi fost tentat să crezi acum. Fără îndoială, avusese totdeauna o siluetă admirabilă și trăsături regulate, dar vârsta poleise totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut pe acasă? ― Nu. Ca să fiu sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă mut. ― O idee admirabilă, interveni Melania Lupu. E atât de trist acum la noi... Te lovești mereu de câte o amintire: Uite, aici, croșeta biata Valerica... sau în fotoliul acesta citea gazeta domnul Popa... Își șterse o lacrimă. Cu siguranță va trebui să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sânt la ea. ― Oh! exclamă bătrâna. Cum a ghicit-o? Le-am adus, într-adevăr. Cumnata verișoarei mele e custode la Muzeul de Artă. Vroiam să ne sfătuim împreună, să-mi spună unde să mă adresez. Nu cunosc forul competent... ― Admirabil! Cristescu râse din toată inima: nu știați deci cum să procedați pentru ca pânzele să parvină mai repede statului. ― Dar bineînțeles. Aș fi putut oare proceda altfel? ― Vă vizitez de-o săptămână. De ce nu mi-ați pomenit niciodată nimic despre ele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două bazilici de secol V (una mare trinavată și alta mică uninavată), situate în perimetrul așezării, având altare și baptisterii în formă de cruce. Deși ruinele celor două bazilici nu prezintă cripte decât într-un singur caz, datorită conservării lor admirabile oferă, arheologiei creștine, o contribuție de neimaginat. Ideea este împărtășită și de G. Simion. Acesta din urmă considera că, deși săpăturile arheologice de la Argamum nu au cunoscut amploarea celor de la Histria, Adamclisi sau Dinogeția, descoperirea ruinelor celor trei bazilici creștine
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. "Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neânțelegere. Dumneavoastră sînteți încă tânăr. Dar administratorul e un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și nu îngenuncheat, toată problema era să împiedici un număr cât mai mare de oameni să moară și să cunoască despărțirea definitivă. Nu exista pentru asta decât un singur mijloc, care consta în a combate ciuma. Acest adevăr nu era admirabil, era doar consecvent. Iată de ce era firesc ca bătrânul Castel să-și depună întreaga încredere și energie în fabricarea pe loc a unor seruri din substanțe improvizate. Rieux și cu el sperau că un ser fabricat din culturi ale însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și ea o biată pasăre, poate pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de sus”. (p. 79) De altfel, personalitatea concitadinului nostru stabilit la Paris este un laitmotiv al cărții care începe cu dedicația: „închin acest volum admirabilului prieten și om de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cel puțin... —Douăzeci, Henry. Fix douăzeci. Da, douăzeci sunt. Chiar așa. Și, prietene, brățările sunt deosebit de încântătoare, nu crezi? Nu-ți aduc aminte, poate, de frunzele din copaci primăvara? Henry nu putea decât să se minuneze în fața ingeniozității acestora. Erau admirabil executate. Jaafar se autodepășise. Înțelesese oportunitatea din 2003, așteptase momentul și apoi găsise o ascuzătoare impecabilă. Henry se simți onorat să ia parte la asta. În ziua următoare stabili o întâlnire cu prietenul său, Ernest Freundel, la Muzeul Britanic. Conduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se gândi mulțumit că pe paginile gălbui, liniate larg, erau germenii unui admirabil studiu de istorie comparată. Încă în foarte mare dezordine, bineînțeles. Dar într-o zi își va lua sarcina de a transforma aceste fragmente ale concepțiilor sale în piese ale unui puzzle magnific. Odată completat, va arăta literaților cursul dezastruos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Puteți alege oricare dintre cele două slujbe. Vreau să spun că nu dau importanță sexului. — Vă rog. Să nu mai vorbim despre asta, spuse Ignatius. Observă cu interes că bătrâna începuse să moțăie la biroul ei. Condițiile de muncă păreau admirabile. Vino și stai jos, te rog. Domnișoara Trixie îți va lua haina și pălăria ca să le pună în garderoba angajaților. Vrem să te simți ca acasă aici, la Levy Pants. — Dar nici măcar nu am stat încă de vorbă. — N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hărțuit. Domnul Gonzalez, „șeful“ meu, deși cam cretin, este totuși destul de amabil. Pare tot timpul îngrijorat, mult prea îngrijorat ca să mai critice felul cum își fac datoria ceilalți. De fapt, e gata să accepte aproape orice și, în consecință, este admirabil de democrat în felul său înapoiat. De exemplu, domnișoara Trixie, mama noastră pământească din lumea comerțului, vrând să aprindă un radiator, a dat foc din neatenție unei comenzi importante. Domnul Gonzalez s-a arătat destul de tolerant față de această gaffe, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mulțumesc pentru încredere. — Cât o să te plătească Levy Pants, drăguțule? — Șaizeci de dolari americani pe săptămână. — Vai, asta-i tot? Poate c-ar fi fost bine să mai cați și-n altă parte. — Sunt posibilități excelente de avansare, au planuri admirabile pentru un tânăr ambițios. E posibil ca salariul să se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este de o calitate mult superioară. Inovația mea în legătură cu sistemul de înregistrare trebuie să rămână secretă pentru moment, deoarece este ceva revoluționar și vreau să văd cum îmi reușește. In teorie, inovația este admirabilă. Dar trebuie totuși să spun că hârtia friabilă și îngălbenită din dosare constituie un pericol de incendiu. Un aspect mai special care poate nu se aplică în toate cazurile este că registrele mele par să fie lăcaș pentru tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]