3,791 matches
-
când eram la No Man’s Creek, cu vreo doi ani înainte să trimit după Helena. Eram la vânătoare, pușca era pregătită. Când, de la vreo cincizeci de metri, am auzit ceva. Una dintre melodiile alea pe care uitasem că le ador. Genul ăla de cântec care-l face pe om să rămână acolo unde sunt radio-uri. I-am auzit vocea de parc-ar fi stat chiar lângă mine, de parcă mi-ar fi cântat la ureche. La început, mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice lăsase mașina pornită în garaj. Când femeia i-a răspuns, în șoaptă, că se simte bine, John a zâmbit. Fiindcă voia să se lase amăgit. Se însurase cu o femeie pe care crezuse că putea s-o facă fericită. Adora scriitura lui Alice și era convins că soția lui avea să aibă succes. Spiritul lui de loialitate era aproape de nesuportat. Și totuși, până la urmă, John a avut dreptate. Într-o marți dimineață, agentul din Ohio, singurul care o acceptase, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai văzuse lumina prinzând astfel de nuanțe - un albastru pur, deasupra vârfurilor copacilor, care se topea în chihlimbariul din lungul pereților canionului. Irene nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John a gustat din berea cu hamei pe care Ellis o prepara în subsolul casei, iar Mary s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dea seama că asta era ceea ce bea la micul dejun. Ellis lega barca la mal, iar Danny țopăia pe pământ ca un pește eșuat. Soarele se pitise în spatele munților, iar apa căpătase întunecimea vinurilor pe care Naji ajunsese să le adore. Merlot-urile și pinot noir-urile delicioase de Napa Valley. Ellis s-a dus cu pași apăsați către cabană și și-a luat pușca de pe verandă. Cu puțină imaginație, Naji ar fi inventat un murmur vesel care să însoțească dispariția bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pin căzut ziua pe pământ, noaptea se transformă într-un vampir. Lui Alice îi era frică de ceea ce ascundea noaptea, dar, în clipa asta, și mai frică îi era să rămână pe loc. Își iubise soțul, dar nu destul. Își adora copiii, dar aceștia erau niște creaturi minunate, separate și deseori indiferente. Copiii ei nu erau responsabili de fericirea lui Alice. Gândul că doar ea era singura responsabilă era înfricoșător, mai terifiant decât noaptea. Alice a așteptat s-audă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tine. Îmi dau seama acum. Ben ar fi fost furios pe mine să mă vadă retras în spatele unui birou. Probabil că și tu ai fost furioasă atunci când n-am fost în stare să-ți dau un semn sigur că te ador. Dar eu chiar te ador, Jina. Un singur lucru mă sperie mai mult ca moartea: gândul că v-aș putea pierde pe tine și pe Danny. Mike nu se așteptase ca Jina să-i cadă în brațe, dar sperase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ben ar fi fost furios pe mine să mă vadă retras în spatele unui birou. Probabil că și tu ai fost furioasă atunci când n-am fost în stare să-ți dau un semn sigur că te ador. Dar eu chiar te ador, Jina. Un singur lucru mă sperie mai mult ca moartea: gândul că v-aș putea pierde pe tine și pe Danny. Mike nu se așteptase ca Jina să-i cadă în brațe, dar sperase într-un gest prin care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea avea să se facă ghem pe pământ și să-nceapă să plângă. Dar Zach n-a spus decât: Oare băiatul o să mă urască ? Jina l-a luat imediat de mână. Sigur că n-o să te urască. Danny te-a adorat mereu. Habar n-am cum, dar întotdeauna a știut cine ești. Jina, a zis bărbatul. Ochii i se umpluseră cu lacrimi. Contează că te iubesc ? Contează asta măcar puțin ? Jina a auzit o voce dinspre cabană - poate se trezise Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să mintă un chip cioplit dorul ăsta mă știe îndrăgostit de cine nu vreau să mă-ntrebe când o să-mi treacă și uite ce valuri să spargem nocturnă mi-e teamă că mor ca și cum aș dormi mi-e teamă să adorm ca și cum aș muri nu vreau să-mi lipsească ceva de care să uit că mi-e greu ca și cum nu mi-ar fi străină ploaia încărunțeste munți cu mâinile-ntinse spre mine toamna ce-ar fi nu mai știu să-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mâinile-ntinse spre mine toamna ce-ar fi nu mai știu să-mi păstrez veșnicia și zborul de fluture verde când floarea de măr de copil nu se pierde femeie aproape de mine iubită de moarte de toate îmi vine să adorm ca și cum n-aș muri să știu că mor ca și cum aș dormi Dana ȘTEFAN <biography> Născută în Mediaș - Jud. Sibiu Absolventă a Facultății de Arte plastice și decorative „Ion Andreescu“ - Cluj Napoca, specialitatea Arte Textile - Design vestimentar Activitate literar artistică: “Despre Dedin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în centrul atenției. Sini nu era așa construită și poate de aceea o judeca. Îmi tot repeta că e falsă, că se joacă cu mine și că-i e gândul la alții. O plăceam pentru asta și realizam că o ador pentru modestia de care dădea dovadă, pentru felul deschis prin care-mi descria lumea din jur, creionându-mă și pe mine cu luptele mele mărunte; era o persoană care nu urmărea nimic altceva decât să te facă să te simți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în casă, unde m-am uitat la Home and Away, am luat prânzul (o jumătate de gogoașă cu brânză, cinci felii de mandarină, două bomboane cu ciocolată și malț și opt pastile), apoi mama mi-a schimbat bandajele înainte de plimbare. Adora să-și facă de lucru cu foarfecele chirurgical, tăind din fașa sterilă și din leucoplast, după cum îi arătase doctorul. „Infirmiera Walsh“ îngrijindu-i pe cei suferinzi. „Asistenta-șefă“ Walsh, chiar. Am închis ochii. Atingerea degetelor ei pe fața mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt deloc atât de bizară - mă rog, nu mai mult decât alții, doar că eu nu sunt la fel ca restul lumii. Toate cele patru surori ale mele sunt gălăgioase și efervescente și - ar fi primele care ar recunoaște-o - adoră o ceartă bună. Sau una rea. Orice fel de ceartă, de fapt - întotdeauna au considerat ciondănitul un mijloc perfect legitim de comunicare. Mi-am petrecut viața privindu-le așa cum privește șoarecele o pisică, stând ghemuită, mică și tăcută, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie bine. (Mi-a strâns degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să spui. Are o slujbă? — Da. —Vreo dependență chimică? — Nu. —Drace, asta e o încălcare a tradiției. Cum îl cheamă? —Aidan Maddox. —E irlandez? —American de origine irlandeză. E din Boston. —Ca JFK? Ca JFK, am confirmat. Ai ei îl adorau pe JFK, era la loc de cinste, lângă Papă. —Ei bine, uite ce-a pățit el. Ca un plod răsfățat i-am spus lui Aidan: — Mama nu mă lasă să mă mărit cu tine de teamă să nu-ți zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oricum ați vrea să-i spuneți, nu se poate să se fi stins și pace. El însemna prea multe lucruri pentru a dispărea pur și simplu; faptul că nu îi plăcea De veghe în lanul de secară cu toate că toată lumea o adora; mersul lui puțin caraghios pentru că avea un picior puțintel mai lung decât celălalt; felul în care cânta ca ștrumfii din desene animate în timp ce se bărbierea. Era atât de vivace și de plin de - da, de viață - că trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu grătar pe terasă și cu focuri de artificii luni și m-am simțit destul de bine, stând sub adierile de aer condiționat și uitându-mă la episoade în reluare din The Dukes of Hazzard, Quantum Leap și MASH. Îmi plăcea - adoram - să stau în apartamentul nostru. Acolo mă simțeam cel mai aproape de el. Dumnezeu știe că trecusem prin infern spre a-l obține. Știu că a devenit un clișeu să spui ce greu e să obții un apartament cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
raporturile cu Janie se schimbaseră; peste noapte totul devenise foarte civilizat și toți erau cei mai buni prieteni acum. Am fost să-l vedem pe micul Jack aseară, eu, cu mama și tata, și e așa un scump. Deja îi adoră pe cei de la Red Sox. Mergem să-l vedem și azi. Ce-ar fi să vii și tu? Nu. —Dar... — Nu. — Dar în weekend? Nu. — Oh. OK, Anna, ai tot timpul. Ai tot timpul din lume. E cel mai drăgălaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis încet. Așa e. Pe-atunci, aproape că mă mutasem la sală. Oau, pare așa de departe. Și în ultimele cinci minute ai vorbit mai mult decât în toate lunile în care ne-am văzut. —Nu vorbeam? Nu. — Dar eu ador să vorbesc. Fata s-a întors. —V-am găsit un separeu. —Serios? Mulțumim, a zis Mitch, cu o voce sinceră. Mulțumim foarte mult. Ea s-a îmbujorat. —Cu plăcere. Așadar adevăratul Mitch era un seducător. Cine-ar fi zis? Procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sub turban, un chip de copil, cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din temniță, dar, înainte să fi putut ajunge la mine, eram deja treaz, tot în celulă, neînstare să mai adorm pentru a mai visa un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi, Dumnezeului copilăriei mele. Așteptam de la Constantinopol mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra sare pe sturzi. Sporus, băiatul pe care Nero l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adesea banchete pentru soldați... Le dau vin și chiar băutura aia fermentată, dezgustătoare, cu care se îmbată germanii. Le-am dat mulți bani... Provincia asta e bogată. Mă rog, am vrut să mi se simtă prezența, iar acum toți mă adoră. Au înțeles că, odată cu mine, a început o nouă eră aici, în Germania Inferior! Continuă să se îndoape, fără să se sinchisească de privirea cu care îl fixa Valens - privirea celui care știa că bărbatul acela enorm și obsedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu poți fi capul lor de pod în Italia. Ești indispensabil, iar asta îți mărește puterea și ascendentul asupra lor. Nimeni altcineva nu are abilitatea ta în luptă, nimeni altcineva nu știe să atragă de partea sa legiunile. Soldații te adoră. Plisc de Găină e faimos în toată armata. După cum vezi, sunt bine informată. Mai știu că Vespasianus are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greșeală gravă, zise Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ceva despre Valerius? Calvia bătu cu mâna în masă. — Imprudența ta! Crezi că nu știu despre discursul pe care l-ai ținut în fața soldaților? Ai reușit, așa cum mulți se temeau, să-i atragi de partea ta pe soldați, care te adoră și nu ascultă decât de tine. Acum toți repetă cuvintele tale, mai ales pe cele care îți vor fi fatale. „De ce să-l așteptăm pe Mucianus?“ recită Antonius cu un zâmbet rece. Astea sunt cuvintele care te enervează așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]