KorAP: Find »[drukola/base=afinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...155 >

3,869 matches

Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266

bentonitului (Ceyhan și Baybas, 2001). A fost investigată adsorbția coloranților textili Everdirect Supra Yellow PG, Everdirect Supra Orange 26 CG, Everdirect Supra Rubine BL, Everdirect Supra Blue 4BL, Everdirect Supra Red BWS pe Na-bentonit și HDTMA-bentonit. În timp ce Na-bentonit nu prezintă afinitate pentru coloranți, HDTMA-bentonit are o capacitate semnificativă de adsorbție a acestor coloranți din soluții apoase. Argila modificată cu acid humic prezintă o capacitate de adsorbție a Albastrului de metilen, Cristal Violet și Rodamina B de 2,6, 2,0, respectiv

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
adsorbție mai mare de 600 mg g-1 pentru un raport soluție:sorbent de 100:1. Mai mult, se poate atinge un procent de adsorbție de 90%, pentru o concentrație inițială de 6 g L-1, sau 60%, ceea ce indică o afinitate extrem de mare pentru colorant. Acest studiu arată că prin anumite modificări montmorillonitul poate să devină foarte ușor un sorbent excelent pentru coloranți anionici, cationici și neionici (Yang și al., 2005). Bentonitul modificat cu bromură de dodeciltrimetilamoniu (DTMA-bentonit) a fost preparat

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
de schimb cationic. Pentru coloranții acizi și bazici performanțele de adsorbție sunt comparabile cu cele ale cărbunelui activ, în timp ce pentru coloranții disperși este chiar mai bună. Utilizarea turbei brute are o serie de limitări, cum ar fi rezistență mecanică scăzută, afinitate mare pentru apă, tendința de a se contracta și/sau umfla (Couillard, 1994). Tratarea chimică și dezvoltarea de granule imobilizate pot însă conduce la un mediu robust. La fel ca în cazul altor sorbenți, proprietățile de adsorbție pot fi îmbunătățite

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
de viață. Reținerea coloranților de către microorganisme, are drept rezultat concentrarea lor și poate implica o combinație a mecanismului de transport activ sau pasiv, începând cu difuzia componentului adsorbit la suprafața celulei microbiene. Legarea la situsurile suprafeței celulare pentru care manifestă afinitate chimică nu este dependentă de metabolism, producându-se pentru ambele tipuri de celule microbiene viabile și inactivate, fapt semnalat de mult timp (Mishra și Tripathy, 1993; Slokar și Le Marechal, 1997). Adsorbția coloranților de către masa microbiană, ca de exemplu, drojdii

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
și o mai bună posibilitate de adaptare la condițiile variabile ale mediului. Numeroasele bacterii se clasifică în două mari clase și anume bacterii Gram pozitive și bacterii Gram negative. Complexitatea procesului de reținere a coloranților de către bacterii este reflectată prin afinitățile lor tinctoriale. Încă din 1884 metoda de colorație GRAM, introdusă în bacteriologie (pentru identificarea bacteriilor) s-a bazat pe adsorbția unor coloranți de către celulele bacteriene. Această tehnică de diferențiere a bacteriilor conține elementele de bază ale mecanismului de acțiune a

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
HCO3- este un amfolit și poate ceda sau accepta protonii din soluția apoasă. Protonii vor neutraliza sarcinile negative de pe suprafața biomasei fungice și produc o încărcare parțial pozitivă a acesteia. Cercetătorii au urmărit schimbările în densitatea sarcinilor care pot afecta afinitatea de adsorbție pentru anumiți coloranți. Astfel, pentru Acid Blue 29 au găsit că gradul de creștere a biosorbției prin pretratamentul cu NaHCO3 a fost mai scăzut decât cel cu HCl. Diferența a fost atribuită structurilor moleculare diferite a celor doi

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
acest subcapitol se vor aborda aspectele semnificative ale mecanismelor implicate în reținerea unor coloranți textili cu microorganisme. Înainte de a discuta detaliat variantele existente, vom prezenta un exemplu tipic legat de complexitatea procesului de adsorbție a coloranților de către bacterii, care reflectă afinitățile lor tinctoriale. 4.3.1. Afinitățile tinctoriale ale bacteriilor. Metoda de colorare Gram Metoda de colorare Gram, cunoscută încă din 1884, introdusă în bacteriologie (pentru identificarea bacteriilor Gram pozitive și Gram negative) se bazează pe adsorbția unor coloranți de către celulele

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
semnificative ale mecanismelor implicate în reținerea unor coloranți textili cu microorganisme. Înainte de a discuta detaliat variantele existente, vom prezenta un exemplu tipic legat de complexitatea procesului de adsorbție a coloranților de către bacterii, care reflectă afinitățile lor tinctoriale. 4.3.1. Afinitățile tinctoriale ale bacteriilor. Metoda de colorare Gram Metoda de colorare Gram, cunoscută încă din 1884, introdusă în bacteriologie (pentru identificarea bacteriilor Gram pozitive și Gram negative) se bazează pe adsorbția unor coloranți de către celulele bacteriene. Această tehnică de diferențiere a

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
se bazează pe adsorbția unor coloranți de către celulele bacteriene. Această tehnică de diferențiere a bacteriilor conține elementele de bază ale mecanismului de acțiune al coloranților bazici, în funcție de structura internă a celulei (Topală, 1968). Proprietățile fizico-chimice ale celulei bacteriene determină și afinitățile ei tinctoriale. Metodele de colorare a bacteriilor sunt numeroase și variate. În general, se folosesc două tipuri de metode: - metode de colorare simple, de orientare (colorația cu fuxină diluată sau cu albastru de metilen); - metode de colorare elective, diferențiale, care

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
altă parte, proteina celulară care a fixat colorantul își modifică proprietățile. Rolul substanțelor proteice în colorarea bacteriilor reiese din faptul că celulele bacteriene după deproteinizare, prin autoliză, își pierd capacitatea de a fixa coloranții. Natura amfoteră a proteinelor celulare determină afinitatea celulei bacteriene, atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. În general, celulele bacteriene au o afinitate mai mare pentru coloranții bazici, față de cei acizi. De aceea, în practica microbiologică se folosesc mai mult coloranții bazici. O serie de

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
din faptul că celulele bacteriene după deproteinizare, prin autoliză, își pierd capacitatea de a fixa coloranții. Natura amfoteră a proteinelor celulare determină afinitatea celulei bacteriene, atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. În general, celulele bacteriene au o afinitate mai mare pentru coloranții bazici, față de cei acizi. De aceea, în practica microbiologică se folosesc mai mult coloranții bazici. O serie de substanțe existente în învelișurile celulei împiedică pătrunderea soluției colorate în interiorul celulelor bacteriene. Metodele elective de colorare se bazează

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
coloranții bazici, față de cei acizi. De aceea, în practica microbiologică se folosesc mai mult coloranții bazici. O serie de substanțe existente în învelișurile celulei împiedică pătrunderea soluției colorate în interiorul celulelor bacteriene. Metodele elective de colorare se bazează pe diferențele de afinitate dintre substratul analizat și soluția de colorant. Metoda de colorație Gram, perfecționată în timp, a permis gruparea tuturor bacteriilor în două subdiviziuni distincte: bacterii Gram pozitive și Gram negative. Mecanismul colorației Gram poate fi explicat ținând cont de fazele implicate

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
minute (Dulman și al., 2000). Și în cazul biomasei levurice uscate la 600C testată față de colorantul bazic Astrazone Blue capacitatea maximă de adsorbție a fost de 70 mg g-1, comparativ cu 18,5 mg g-1, obținută pentru cărbunele activ comercial. Afinitatea deosebită a biosorbentului poate fi explicată prin particularitățile suprafeței biosorbentului (Farah și al., 2007). Reținerea coloranților pe suprafața celulelor biomasei a fost descrisă prin modelele de adsorbție aplicate la adsorbția coloizilor. S-a constatat că modelele Langmuir, Freundlich concordă, în

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
de biosorbție a nouă specii de levuri (Saccharomyces cerevisiae, Schizosaccharomyces pombe, Kluyveromyces marxianus, Candida sp., Candida tropicalis, Candida lipolytica, Candida utilis, Candida quilliermendii și Candida membranaefaciens) pentru reținerea colorantului reactiv Remazol Blue din soluții apoase. La concentrații diferite de colorant afinitatea levurilor este diferită. Diferențele care apar între speciile levurice se datorează: structurii, grupelor funcționale, ariei suprafeței și particularităților morfologice care depind de clasificarea levurilor, gen și specii. Acești cercetători consideră că pereții celulari ai levurilor conțin polizaharide ca unități de

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
conțin polizaharide ca unități de bază care au proprietăți de schimb ionic. De asemenea, proteinele și lipidele oferă grupe funcționale capabile de legare a moleculelor de colorant. Aceste grupe funcționale astfel ca amino, carboxilic, sulfidril, fosfat și tiol, diferă în afinitatea lor și specificitate pentru legarea colorantului. Rezultatele obținute în cazul adsorbției coloranților bazic Basic Blue 86 și Methylene Blue cu o tulpină de S. cerevisiae inactivată prin temperatură a avut loc probabil prin același mecanism. Procesul este foarte rapid, echilibrul

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
Disperse Yellow 54), cationici ( Basic Blue 3 (B-3), Basic Violet 3 (V-3), Basic Yellow 24 (Y-24), Basic Red 18 (R-18), Basic Red 29 (R-29), Basic Blue 47 (B-47), Basic Blue 54 (B-54)). S-a observat că biomasa nu are afinitate pentru coloranții anionici și neionici, dar poate fi adecvată pentru coloranții cationici. Capacitatea maximă de adsorbție a acestor coloranți bazici respectă ordinea: B-47 > R-18 > V-3 > R-29 > Y-24 > B-54 > B-3. Rezultatele obținute au condus la concluzia că o serie de

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
echilibru relativ scăzută, de ~ 40 mg L-1. Dimpotrivă, Remazol Orange a fost adsorbit ~ 190 mg colorant /g de biomasă și evident nu se atinge saturarea în domeniul de concentrație investigat. Panta inițială a izotermei (care este o măsură a afinității sorbent-solut) pentru Cibacron Red este graduală și se rețin maxim de 150 mg g-1, deși este clar că saturarea nu a avut loc. Bustard și al. (1998) au observat că deși reținerea colorantului Remazol Golden Yellow cu levura termotolerantă K.

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
mg g-1 la o concentrație reziduală a colorantului de 100 mg L-1, apoi se diminuează pe măsură ce concentrația la echilibru crește. S-a sugerat o explicație pe baza interacțiunilor colorant-colorant, care devin importante la concentrații mari de colorant care reduc afinitatea colorantului pentru situsurile de legare ale biomasei. Aksu și Dönmez (2003) au studiat efectul concentrației inițiale (100-400 mg L-1) a colorantului reactiv Remazol Blue asupra capacității de sorbție a unor levuri la pH-ul inițial de 2,0. Capacitățile

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
1 și 189, 7 și 225,4 mg g-1 pentru Direct Red 128 (Bayramoglu și Arica, 2007). Modelele Freundlich și Temkin au descris corespunzător echilibrul de biosorbție a celor doi coloranți pe preparatele fungice. Modelul Freundlich arată că există o afinitate de adsorbție redusă pentru colorantul cu masă moleculară mică Direct Red 128, față de cel cu masă moleculară mare, Direct Blue 1. Valorile lui n>1 pentru ambele molecule de colorant indică o cooperare pozitivă în legare și o natură eterogenă

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
a unor noi surse de cărbune activ neconvențional și de stabilire a condițiilor optime de obținere. Rezultatele obținute în urma studiilor de echilibru și cinetice trebuie completate cu studii care să identifice mecanismele de adsorbție implicate. Pentru rumegușul natural se remarcă afinitatea în special pentru coloranții bazici. Coloranții anionici acizi și reactivi ridică mari probleme din punct de vedere al poluării. Rezultatele obținute la utilizarea biomasei pentru îndepărtarea coloranților acizi din apele reziduale specifice provenite de la vopsitorii arată că, uneori, modificarea chimică

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
pe chitosan reprezintă o alternativă promițătoare pentru înlocuirea adsorbenților convenționali utilizați în scopul decolorării. Aplicarea chitosanului brut și a celui reticulat a dovedit că aceste materiale sunt eficiente, ieftine, netoxice și biocompatibile. Studiile au arătat că chitosanul are o mare afinitate pentru mai multe clase de coloranți, în special pentru cei acizi, reactivi și direcți, deși corelația între structura chimică a colorantului și a biosorbentului nu este complet elucidată. Datorită comportamentului deosebit în mediu acid este necesar de a fi stabilizat

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
și la concentrațiile ridicate ale unor coloranți. Ținând cont de aceste aspecte nu este surprinzător că biosorbția a cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimii ani, iar îndepărtarea unor coloranți pe această cale se conformează acestor considerente. Efectul sinergic al cuplării afinităților a doi adsorbenți poate conduce la obținerea unei eficiențe de adsorbție mărite. Este important ca rezultatele studiilor asupra adsorbției coloranților pe materiale cu preț de cost redus să fie direcționate către design-ul unor procedee de tratament, cum ar fi

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947

și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală”; o folosea ca surse de inspirație: creștinismul; valorile trecutului; virtuțile morale ale poporului; o în literatură a fost reprezentant de: Johann Wolfgang von Goethe „Faust”, „Egmont”, „Poezie și adevăr”, „Hermann și Dorothea” „Afinități elecive” „Suferințele tânărului Verther”; Johan Cristoph Friedrich von Schiller „Don Carlos”, „Wallenstein”; Walter Scott creator al romanului istoric englez și european -„Ivanhoe”, „Balada ultimului menestrel”, „Mireasa din Lammermoor”, „Rob Roy”; George Gordon Byron „Manfred”, „Don Juan”; Percy Bysshe Shelley „Odă

Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704

sînt în aliis animalibus (S. th., I, q. 78, a. 4, ad 5). La a cincea [obiecție] trebuie spus că excelentă pe care puterea cogitativa și memoria o dețin în om nu se datoreaza celor proprii părții senzitive, ci unei afinități și apropieri față de rațiunea universală în măsura în care aceasta le inundă. Și astfel ele nu sunt alte puteri, ci aceleași [că în cazul animalelor], dar sunt mai perfecte decât în cazul altor animale. Ceea ce spune Toma din Aquino poate fi explicitat recurgând

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
ideo non sunt aliae vires, șed eaedem, perfectiores quam sînt în aliis animalibus. La a cincea [obiecție] trebuie spus că excelentă pe care [puterea] cogitativa și memoria o au în om nu se datoreaza celor proprii părții senzitive, ci unei afinități și apropieri de rațiunea universală, în măsura în care aceasta le inundă. Și astfel, ele nu sunt alte puteri, ci aceleași [că în cazul animalelor], dar sunt mai perfecte decât în cazul altor animale. Așa cum intelectul îi împrumuta puterii cogitative ceva din cadrul lui

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]