7,836 matches
-
mai puțin de productivitatea sa individuală, decât de locul pe care îl ocupă în cadrul unei ierarhii a funcțiilor tehnice. Motivarea în muncă. Tânărului căruia i se încredințează o responsabilitate importantă, chiar dacă este insuficient experimentat, i se cultivă ambiția, dorința de afirmare, i se întreține mândria pentru munca pe care o face, speranța într-un viitor strălucit. El va îndeplini cu succes chiar sarcini dificile, fiind recompensat corespunzător cu un salariu mai mare. Tradiția cere ca salariul să crească în timp, corespunzător
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
dar fără Învățător! Mai târziu, vag și edulcorat, Își va aminti și de acesta, pentru că nostalgia după timpurile apuse potolește ura, iar dorul după efigia Învățătorului reînvie. Într-o cheie psihanalitică, tatăl (Învățătorul) este văzut ca un obstacol În calea afirmării discipolului și, ca urmare, trebuie eliminat. Iar odată treaba terminată, odiseea Începe de la capăt, cu alți actori, cu alte decoruri, regia rămânând aceeași. Învățarea presupune nu numai câștig, ci și o risipire (de tine Însuți, de gânduri, de trăiri). Etosul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a trecutului avantajând circumstanțial indivizi și chiar grupuri. O societate civilizată trebuie să aibă grijă de toți și de toate, indiferent de ponderea lor la scara totalității societale. Se asigură, În limitele bunului simț și ale posibilităților momentului, formarea și afirmarea tuturor semenilor noștri În limbi și pentru culturi diverse, specifice fiecăruia. Se poate observa că demarcația și decupajul acestor minorități (etnice, lingvistice, confesionale) se realizează pe criterii naturale, consubstanțiale unor orizonturi concrete de viață sau pe linia unor capricii sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ceea ce nu Înțelegem este exhibarea și clamarea practicilor homosexuale ca valori pentru cei care le poartă cu vădită dorință de a fi recunoscute și aprobate și de către alții. Faptul de a le arăta ostentativ În public, cu pretenții subînțelese de „afirmare”, eventual de a le resemnifica și transgresa În ceva pozitiv, nu poate fi trecut cu vederea. Desigur, e de datoria minoritarilor de a-și construi ocazii de afișare a ceea ce sunt. Dar e mare distanța dintre, de pildă, frumoasele festivaluri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
civilitate formală” nu este acoperită de realitățile socioeconomice, rămase dureros În urmă și care antrenează dezamăgiri sau clivaje intrapsihice cu urmări nefaste (individul știe sau vrea mai mult, dar este „derealizat”, blazat, dezorientat, pentru că nu găsește un spațiu propice de afirmare). În ceea ce privește tendința utilitaristă și pragmatizarea formării, asistăm Într-adevăr la o redimensionare a programelor de pregătire În consens cu noile profesiuni și cu competențele reclamate de societate. Însă școala nu se poate centra numai pe așa ceva, lăsând la o parte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sine, expansiune socială, difuziune de atitudini și simțire, coparticipare și comuniune. Adorând aceleași valori, oamenii se Întâlnesc și se regăsesc, dând o nouă consistență corpului social. Având o funcționalitate eminamente colectivă, sărbătorile aduc o nouă dimensiune funcțională unei societăți, dincolo de afirmarea identității, imprimându-i și o anumită performativitate În raport cu alta. Sărbătoarea aduce Împăcare la nivel individual și la nivel comunitar. Gândurile noastre triste se risipesc, iar lumea În care trăim devine mai bună. Timpul acesta este un timp al evaluărilor, al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în forurile internaționale era cel al României. Din toate acestea, se degaja continua preocupare ca o obsesie, de a asigura independența României și a îi apăra interesele, de a argumenta și dovedi identitatea românimii și a clădi o bază de afirmare a demnității noastre ca națiune. Utilitatea acestui efort de reconstituire a faptelor reale și de a le aduce la cunoștința publicului, de redare până la urmă a adevărului, se impunea, mai presus de toate. Nu numai că denaturarea înseamnă minciună și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
diplomației române, înscriindu-se ca o pagină luminoasă din trecutul României, marcând începutul unei politici externe proprii și de independență față de opresiunea-tutelarea tradițională a Rusiei (exprimată, de această dată, sub o altă formulă); până la urmă, un act de răzvrătire și afirmare națională. Este nu numai o satisfacție, dar și un privilegiu pentru mine să descriu ceea ce trebuie să treacă și în memoria generațiilor viitoare, spre a dăinui peste veacuri și a adăuga, astfel, la legitimitatea năzuințelor românilor spre un destin pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
occidentală, alături de America de Nord (SUA și Canada) și Japonia. Pe plan economic, confruntarea Est-Vest a decurs în limite mai puțin dramatice, dar cu implicații politice care au afectat ordinea mondială în totalitate. Ordinea economică a "Războiului Rece" a evoluat în direcția afirmării principiilor economiei de piață care s-au impus, cu timpul, și economiile de comandă, evidențiind nevoia reformei economice și politice în țările estice, ceea ce s-a soldat cu evenimentele revoluționare din 1989-1990, care, în final, au pus capăt "Războiului Rece
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
va fi utilă pentru spațiul repartizat. Referindu-se la problemele principale ale acestui spațiu, cărora trebuia să li se acorde atenție prioritară, domnia sa a menționat: a) Disputa sovieto-chineză, care lua amploare; b) Continuarea războiului din Vietnam, cu urmări imprevizibile; c) Afirmarea puternică a mișcării de nealiniere, cu adânci rădăcini în această parte a lumii. În timpul activității la această direcție, a avut loc vizita în România a premierului R.P.Chineze, Zhou Enlai, la a cărei pregătire și desfășurare am participat nemijlocit, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
credincios al României". Între cele două texte expuse mai sus, volumul înserează un șir de documente elocvente pentru demonstrarea adevărului istoric că făurirea solidarității româno-chineze în anii democrațiilor populare a fost un proiect inspirat, înfăptuit cu perseverență și măiestrie, în vederea afirmării și apărării independenței de stat și suveranității naționale, a protejării și sporirii avuției țării, a asigurării prosperității și bunăstării, a câștigării libertății de mișcare în viața internațională în beneficiul intereselor naționale. Înainte de a purcede la relevarea adevărului istoric demonstrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
România se afla în raporturi amicale cu actorii disputei de anvergură internațională și își deschisese perspectiva promovării relațiilor sale cu toate statele lumii, pe baza respectării normelor de drept și în beneficiul națiunii române. Practica anilor următori a învederat că afirmarea independenței României nu a fost un capriciu trecător și nici un calcul generat de vreo conjunctură, ci asumarea libertății de a acționa pozitiv, conform intereselor naționale, a căror legitimitate nu putea fi pusă de nimeni la îndoială. Despre România anilor '60
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a promotorilor ,,marii revoluții culturale", ceea ce indica disponibilitatea și interesul acestora de a întreține dialogul cu conducerea României, fapt de altfel evidențiat de premierul Zhou Enlai în toastul său la recepția oferită în onoarea delegației române, cât și pe fondul afirmării cu vigoare a politicii Partidului Comunist Român, așa cum fusese ea îmbogățită și modernizată de noua lui conducere călăuzită de o gândire independentă. Expunerea delegației române se impune cercetătorului prin ampla ei cuprindere, prin orientările-i constructive și prin argumentele-i
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și militare chineze, condusă de șeful Marelui Stat Major, Huang Yongsheng, pentru a cărei primire Zhou Enlai a ținut să exprime personal mulțumiri guvernului român. Perseverând în realizarea proiectului ei diplomatic de a-și asigura solidaritatea Chinei în protejarea și afirmarea independenței României, conducerea de la București a întreținut de-a lungul anului 1969 dialogul politic cu conducerea de la Beijing, implicată în ,,revoluția culturală", valorificând în acest scop schimburile de mesaje prilejuite de congresele celor două partide de guvernământ și zilele naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
lipsit de temei era limpede că România se simțea mai puțin amenințată, cu deosebire după convorbirile cu conducerea URSS din 1970, și că dorea mai degrabă să se ajungă la reconcilierea dintre părțile aflate în divergență. Sprijinul pentru consolidarea și afirmarea României și-a găsit însă expresia în confirmarea aranjamentelor anterioare privind schimburile comerciale și cooperarea economică, ca și în acceptarea de către guvernul Chinei de a mai acorda un credit în condiții avantajoase României. Convorbirea privind interesul pentru normalizarea relațiilor sino-americane
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
situația anterioară, a celor doi poli. Noua dimensiune a politicii externe și diplomației românești, întărită în urma implicării inteligente și eficiente în normalizarea relațiilor americano-chineze, a jucat, apoi, un rol important în consolidarea independenței politice și economice a țării, precum și în afirmarea României în lume, cu un statut privilegiat unic, nemaiîntâlnit ulterior de a putea acționa sau oferi bune oficii între puterile mari și medii ale lumii și a promova, în mod sporit și avantajos, interesul național. Prin culisele relațiilor româno sud-coreene
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pentru libertate și dezvoltare de sine stătătoare în condițiile respectării drepturilor legitime ale poporului vietnamez". Vizita oficială efectuată în România, în noiembrie 1975, de către Le Duan prim secretar al Comitetului Central al Partidului celor ce Muncesc din Vietnam, a prilejuit afirmarea comună a hotărârii de a amplifica și intensifica relațiile, fiind semnate și o serie de documente. Declarația comună româno-vietnameză, din 17 noiembrie 1975, document de sinteză a relațiilor dintre România și Vietnam, a constituit un nou moment istoric în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
au evoluat pe baza unor premise și elemente convergente: legăturile istorice, culturale și lingvistice; atracția exercitată pentru întreprinderile transnaționale; stabilizarea situației politice și evoluțiile democratice în zona Americii Latine și Caraibelor; aderarea, în 1986, a Spaniei și Portugaliei la UE; afirmarea mondială a Euro, ca monedă de referință; tendința de limitare a demersurilor SUA de subordonare a economiilor țărilor Americii Latine și Caraibelor în cadrul proiectului "Acordului de Comerț Liber al Americilor (ALCA). Dialogul UE-America Latină și Caraibe își are începutul într-
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în seamă a intereselor naționale ale țării. Era un semnal că încercam să avem un alt fel de politică externă. Am prins în continuare, progresiv, o perioadă fecundă de inițiativă și manifestare distinctă pe plan extern a României și de afirmare a unei diplomații active românești. În anii care au trecut, numărul statelor membre ale ONU a sporit substanțial. Organizația Națiunilor Unite a rămas teren predilect pentru jocurile de putere, alimentate de confruntarea ideologică, dar, odată cu creșterea numărului de state, și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
unei diplomații active românești. În anii care au trecut, numărul statelor membre ale ONU a sporit substanțial. Organizația Națiunilor Unite a rămas teren predilect pentru jocurile de putere, alimentate de confruntarea ideologică, dar, odată cu creșterea numărului de state, și de afirmare a intereselor proprii ale țărilor, la început timid, dar cu timpul tot mai vizibil. În acest climat, România își redescoperea vocația titulesciană dinaintea războiului față de organizațiile internaționale și în general, în politica externă. Deschiderile erau spectaculoase. Începeam să avem o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și, eventual, de chemări la acțiune, nu se putea merge. Era vorba de un joc politic deghizat, de consolidare a blocurilor și grupărilor ideologice, dominat de țările influente. România, care la începutul celui de-al șaselea deceniu se trezise, în numele afirmării unei politici externe naționale, din somnolența la care fusese condamnată (sau se autocondamnase) imediat după război, se simțea, pe drept cuvânt, încorsetată și profund dezavantajată de situație. De aici, și virulența, în raport cu alte state, cu care s-a manifestat împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Nehru, premierul Indiei, Zhou Enlai, premier și ministru de externe al Chinei, Iosip Broz Tito, președintele Iugoslaviei, Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului, Kwame Nkrumah, președintele Ghanei, Ahmed Sukarno, președintele Indoneziei. Aceste mari personalități au contribuții deosebite în definirea doctrinei și afirmarea politicii de nealiniere, în stabilirea obiectivelor și a modalităților de acțiune, a conduitei de viitor a țărilor nealiniate în viața internațională, în identificarea căilor de urmat în vederea reașezării relațiilor internaționale în temeiul noilor realități istorice și crearea unui front comun
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de dezvoltare, presiunilor politice și economice exercitate asupra țărilor nealiniate de către Puteri din afara Mișcării. Au prevalat însă aspirațiile comune, solidaritatea și colaborarea între țările membre. 2. România a urmărit cu interes și simpatie Mișcarea de Nealiniere încă de la apariția și afirmarea sa ca factor de echilibru în viața internațională, fiind atrasă de principiile și obiectivele Nealinierii, care erau identice cu cele ale politicii externe românești. De remarcat că apropierea de Mișcare s-a produs concomitent cu adoptarea de către România a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
intereselor poporului român, fără ingerințe și presiuni externe. Participarea la activitățile Mișcării de Nealiniere constituie în sine un act de politică independentă a României, care a creat noi posibilități pentru dezvoltarea și diversificarea raporturilor cu numeroase state ale lumii, pentru afirmarea principiilor politicii externe, a inițiativelor românești și a poziției în problemele majore ale vieții internaționale. România, alături de alte state nealiniate și în curs de dezvoltare, a jucat un rol activ și constructiv pe plan internațional, ceea ce a contribuit la creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Excesul imagistic pare uneori obositor. În genere, însă, poezia lui A. a fost apreciată în epocă. SCRIERI: Hotare pentru vis, pref. George Vulturescu, Satu Mare, 1998. Repere bibliografice: Aurel Marin, „Hotare pentru vis”, 1942, 35; Nae Antonescu, C. S. Anderco, în Afirmarea. Pagini literare sătmărene, Satu Mare, 1978, 365-369; George Vulturescu, C. S. Anderco, PSS, 1991, 3; Vulturescu, Cultură, 20-21. C.Bz.
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]