6,798 matches
-
aripile peste toate arterele plesnite să zăresc de departe prada-capodoperă pusă la uscat sub ape când mi-e foame să traversez oceanul în cantități cameleonice ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă probabil am citit mult despre zboruri am curajul am seceta răsturnată pe tot cerul și o zodie roasă de dor singura care mă încorsetează acasă mi-
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]
-
înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele țintuite pe partea stângă și provoca, mai apoi, o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi, întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
se zbătea în strânsoarea pielii uscate și pline de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Peste câmpul în care apăruseră case de mărimi diferite și garduri înalte de beton pe care ea nu le știa că ar fi fost în urmă cu doar câțiva ani. În schimb, bărbatul ce-i sprijinea brațul cu o mână, agățat cu cealaltă de o curelușă prinsă-n plafon, a fost mai atent. S-a aplecat ușor către pălăria din fața sa și i-a vorbit destul de tare: - Mai e puțin, mamă. Ai răbdare că ajungem noi! A întrebat mama dacă mai
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătate. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o tânără care
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Tu poți să urci pe țancuri de mirare cu pași de sete-n orișice poveste, să-ți pui alt drum de stele sub picioare sau să te-agăți de alte ‘nalte creste, să te întorci cu fața spre Siberii cu ochii tăi ca să topești înghețuri, să împletești cascadele tăcerii cu umbre marmorate și cu cețuri, poți să probezi lumina altor vise și alți obraji de noapte să mângâi
ÎN MINE TOT RĂMÂI de AURA POPA în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365391_a_366720]
-
din politețe. * În urmă cu ceva mai bine de doi ani un ins s-a tot străduit să-l convingă să urmeze această cale ; să frecventeze litoralul, Valea Prahovei și orice alt loc unde poți interacționa cu turiști străini, să „agăți” una dintre turiste și mai apoi ,,să o cucerești,,... - Și să lași persoana pe care o iubești și care te iubește, dacă există, cu ochii în soare ?! - Exact. Ce mare lucru ?!... - Ei bine, eu unul nu pot să fac așa ceva
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
îmbrace în alb, inclusiv pantofii, pe care la țară nu putea să-i poarte din cauza prafului, așa că și-a ales o cămașă cu mânecă scurtă din bumbac și un pantalon subțire. În câteva minute era gata, cu ochelarii de soare agățați de buzunarul cămășii și borseta în mână striga la mama sa că a ieșit să aducă un taxi la poartă. - Bine, sunt și eu gata într-un minut. Veronica a preferat să-și îmbrace o rochie subțire, vaporoasă, asortând la
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
local de alimentație publică, au intrat în salonul de cofetărie, unde au cerut câte o prăjitură și o casată. Pepsi Cola era cald, așa că au preferat câte un suc pregătit într-un dozator. În cofetărie era răcoare și un ventilator, agățat de tavanul încăperii, își mișca leneș palele. Prăjiturile erau proaspete și gustoase. - Chiar că nu am mai intrat într-o cofetărie de ani de zile. - Vezi, și tu ziceai să stai acasă să comentezi neglijența lui papa față de menajeră. - Eram
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat, săpânește Universul, Pământ și Mare! Ies din apa aceasta, din Marea fermecată Agățându-mă de blândele raze, ca altădată Demult când, copil fiind, aveam puterea să invoc Să primesc vizita îngerului păzitor în orice loc. Azi, stropi mari, sărați mă-nrourează ca pe-o floare Binecuvântată fii Apă! miraculoasă Mare! 29 iunie 2013
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca de un țipăt, de lumina soarelui. Sufletul despresurat de uitare se apropie de cer, ființa devine cutezătoare. Albert se agață de rădăcinile spălate de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și lua bocceluța, lasă pluta în voia apei după care se cațără pe malul încă abrupt. La doi, trei metri de mal
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit această sfântă icoană agățată de tulpina unui stejar, din care a auzit acest glas: „Dorința mea este ca tu să faci aici pentru mine o mănăstire din acest stejar”. Așa a luat ființă în prima jumătate a secolului al XVII - lea (1634 - 1636), o
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
După două stații, la o oarecare distanță, ca un veșnic întârzâiat, îl zăresc pe Dinu și-i fac semne sau chiar scot strigate însuflețitoare la care acesta pornește să alerge, ca o gazelă, reușind în cele din urmă să se agațe de scara tramvaiului. Ceea ce îl surprinde în mod plăcut pe Florin, în ultima vreme,este că în același tramvai se află și Mia. Nu știe că, în urmă cu cele câteva stații Albert zi de zi desfășoară operațiunea de “scotocire
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
-vă să compătimiți! Oferiți sprijin și încurajări. (Cele ce urmează sunt cuprinse, disparat, în ceea ce am publicat până acum.) Poate că nu pentru prima dată în viață Albert se simțea dezorientat. Numai că de această dată nu reușea să se agațe de nimic. Lovitura de grație o primise de acolo de unde se aștepta mai puțin; de la Sabina. - Eu cred că tu ești vinovatul! Duruma este un om cumsecade. Au mai lucrat și alții împreună cu el și s-au înțeles foarte bine
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SPERANȚĂ ÎN TĂCERE Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerile se-adună în nori argintii deasupra valurilor gândului și miresme de arțar se îmbulzesc în inima întunericului. Mi-agăț o speranță de gheara cerului și-mi pare că lumina izvorăște din sufletul pădurii, ființând peste trupuri de lut. Viv Referință Bibliografică: Speranță în tăcere / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi
SPERANȚĂ ÎN TĂCERE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365215_a_366544]
-
fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Citește mai mult te chem de unde eștila o margine de timpmă vei recunoaștesunt fata în iecu brâu vărgatși traistă din lăicerulde pe laițăstau lângă prispăsub bucata mea de tihnăprintre scânduriîn derivăumbrele nu știu cuiîmi urmărescnerăbdareadoar tăcerea din zoriîmi
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
mai mult te chem de unde eștila o margine de timpmă vei recunoaștesunt fata în iecu brâu vărgatși traistă din lăicerulde pe laițăstau lângă prispăsub bucata mea de tihnăprintre scânduriîn derivăumbrele nu știu cuiîmi urmărescnerăbdareadoar tăcerea din zoriîmi înțelege căutărilefac motoceiși-i agăț de vise... VII. UN PAS URIAȘ DE LA NEDUMERIRI LA CERTITUDINI - AUTOR CEZARINA ADAMESCU, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 903 din 21 iunie 2013. ANA MARIA GÎBU, „Umeri de flori”, Editura Art book, Bacău, 2012 Dacă într-o
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
speriați ! Chiar nu sunt nebun.... XI. APRIND FOCURI ÎN CURȚILE PUSTII, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. liniștea mângâie mugurii din palma pământului dezmorțit păzesc taina fiecărui răsărit ascunsă printre umbre de biserici agățată de ecoul clopotelor adun clipele plecate împletindu-le cu lumina aștept noaptea de Înviere să mă ridic deasupra singurătății ... Citește mai mult linișteamângâie muguriidin palma pământuluidezmorțitpăzesc taina fiecărui răsăritascunsă printre umbrede bisericiagățată de ecoulclopoteloradun clipele plecateîmpletindu-le cu luminaaștept noaptea de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Învieresă mă ridic deasupra singurătății... XII. APRIND FOCURI ÎN CURȚILE PUSTII, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. liniștea mângâie mugurii din palma pământului dezmorțit păzesc taina fiecărui răsărit ascunsă printre umbre de biserici agățată de ecoul clopotelor adun clipele plecate împletindu-le cu lumina aștept noaptea de Înviere să mă ridic deasupra singurătății ... Citește mai mult linișteamângâie muguriidin palma pământuluidezmorțitpăzesc taina fiecărui răsăritascunsă printre umbrede bisericiagățată de ecoulclopoteloradun clipele plecateîmpletindu-le cu luminaaștept noaptea de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
transformă în pinguinînvăț mersul cu pași mici... XXV. PE ORDINEA DE ZI DOAR UN PUNCT, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 806 din 16 martie 2013. mă trezește visul născut din iubirea dintre o noapte albă și zorii agățați de muguri gata să plesnească tăcerile din priviri le mângâie frunțile încă reci dezleg norii au liber să plece unde vor azi stau de vorbă numai cu soarele i-am promis cămașă de in țesută în război partener iau trifoiul
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ierbii m-aș întinde-o clipă, să-i simt răcoarea și mireasma fină, să-mi limpezesc neostoite gânduri în bobul alb de lacrimă divină. Cu gâzele și fluturii-mpreună, prietenii fideli de altădată, să adormim sub pleoapa înserării cu dorul agățat de-o stea perlată. Să-mbrățișez, cu mâinile-amândouă, copacul fremătând de nerăbdare, în leagănu-i din ramuri să mă prindă, ca-ntr-un arcan de infinită-ardoare. Apoi să uit tot răul ce se scurge din sufletele-nguste, mici și rele, iar
DORINŢE NEVINOVATE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364832_a_366161]
-
mine nu mă iar oricine de coadă. Ai înțeles? Așa am ajuns să le iau frica și mi-am adus aminte de pățania unui fost militar american, veteran al războiului din Vietnam care a vrut să se „distreze” și a agățat un exploziv de coada pisicii, a dat foc fitilului dar s-a întâmplat ceva la care nu se gândise deloc: când a simțit foc la coadă, pisica s-a ascuns de frică sub un șifonier iar el care știa că
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
dacă trăia, ar fi fost altfel. Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum ... Simțea că nu este el. Sau că se află pe altă planetă. Oamenii din jur, triști și grăbiți spre treburie lor, păreau niște marionete legănându-se agățate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acasă Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier și geamantanul îl aranjă deasupra șifonierului de pe hol. Își aranjă masa, fără să mai încălzească ciorba de fasole, pe care o mâncă într-
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca o bezmetică. I se părea straniu că o urmăreau niște pietre care îi strigau: -Nu poți scapa, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]