2,641 matches
-
eforturi furioase de a-și potrivi subiectele cu modernitatea în loc să provoace această modernitate. La toate acestea pare că ar exista un remediu intern: faptul că în mijlocul științelor umane stă filosofia. La început, autorul o prezintă trecând-o "de la extaz la agonie". Concluzia finală a cărții însă anunță alarmant necesitatea luptei pentru supraviețuirea științelor umane în cadrul universității de azi și de mâine. Cum spuneam, la începuturile ei istorice filosofia promitea "modul cel mai bun de viață" (12, p. 451) pentru că era "arhitectonică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să iasă din trupul înveșmântat în alb al unui tânăr culcat pe spate, culoarea stabilește aici o filiație. Tânărul întins pe pământ pare să fie în agonie, însă proiecția sa ideală este vertical extatică, luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În același timp, această forță a speranței pare să-și aibă sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea pe cicluri de creație. Îngerul morții este tema unui astfel de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luna decembrie a aceluiași an, apare și prima ediție a poeziilor sale, sub îngrijirea criticului Titu Maiorescu. În iunie 1883, poetul suportă o criză din care nu-și va mai reveni decât pentru câteva intermezzouri de luciditate care-i punctează agonia, poetul încetând din viață în 1889. Din acest moment, confruntarea omului cu opera inițiază configurarea unei matrici culturale. Moartea sa în condiții meschine, ultimii ani din viață trăiți în condiții extrem de modeste, ca și o iubire neîmplinită care-l leagă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consemnări uneori ironice în cazul lui Tudor Arghezi. "Sculptorul vrea să ridice un monument lui Eminescu, pe cont propriu ... și al publicului benevol (...)263. Sculptorul urma să surprindă într-o simbolistă încercare de sinteză trei vârste emblematice: adolescența, maturitatea și agonia, unde masca mortuară urma să joace un rol esențial. În tripticul nerealizat putem recupera cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza și un monument funerar aflat la cimitirul Bellu din București, monument dedicat Sofiei Alexandrescu, decedată prematur. Bustul de bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu li se mai administrează perfuzia. Am înțeles astfel, și acest fapt mă bulversă, că Europa devenise un biet lucru bătrîn și drag. M-am transformat în neo-european pentru că am văzut Europa suferindă și am asistat la repetiția generală a agoniei sale. Înțelegeam chemarea deoarece devenisem deja pe de-plin conștient că religia mîntuirii terestre se înșelase și înșelase și că nu mai exista nici un Mesia pentru sfîrșitul de mileniu. Însă cînd am revenit în Europa nu am revenit la rădăcini
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
apără problemele fundamentale comune tuturor. Cum pot fi salvate aceste probleme care sînt astăzi anemiate (cultura umanistă), dezintegrate (specializarea disciplinară), uniformizate (organizarea tehno-birocratică) sau ezoterizate (în sanctuarele filozofice)? După ce a produs intelectualii care ridică probleme, cultura europeană ridică astfel problema agoniei lor, termen care poate însemna deopotrivă moarte și renaștere. Desăvîrșirea, nedesăvîrșirea Începînd din Evul Mediu, care își întemeia certitudinile pe stînca cea mai profundă și își înălța pînă la cer catedrala teologică, istoria gîndirii europene este cea a dezintegrării acestui
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
noul curs civilizațional le submina încă și mai mult. 4 Fragilitate 1973. Războiul de Yom Kippur* are repercusiuni în lanț. Statele arabe din Orientul Mijlociu opresc livrările de petrol către Vestul european, care trăiește un soi de repetiție generală a propriei agonii. A fost de-ajuns ca robinetele de petrol să se închidă acolo, departe, în Golful Persic, ca asfixia să cuprindă trupul european și ca noi să ne dăm în sfîrșit seama de imensa noastră fragilitate: trăiam de multă vreme sub
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Crisalida Cu bomba planînd asupra sa, Europa este totuși liniștită; se află în miezul pericolului, dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
miezul pericolului, dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții sau la agonia nașterii. Nu mai avem un viitor vizibil
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții sau la agonia nașterii. Nu mai avem un viitor vizibil. Lumea este
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții sau la agonia nașterii. Nu mai avem un viitor vizibil. Lumea este cuprinsă de Noapte și Ceață, care acoperă și Europa. Am spus
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții sau la agonia nașterii. Nu mai avem un viitor vizibil. Lumea este cuprinsă de Noapte și Ceață, care acoperă și Europa. Am spus-o deja: nu știm dacă jumătatea aservită a Europei se va elibera sau dacă jumătatea liberă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții sau la agonia nașterii. Nu mai avem un viitor vizibil. Lumea este cuprinsă de Noapte și Ceață, care acoperă și Europa. Am spus-o deja: nu știm dacă jumătatea aservită a Europei se va elibera sau dacă jumătatea liberă a Europei va fi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
va schimba hrana. Singurul cruțat este sistemul nervos, care menține identitatea ființei și îi controlează metamorfoza. Restul organismului este nimicit. Prin această distrugere nemiloasă se operează construirea unei ființe cu totul noi, și totuși cu totul ne-schimbate. Prin această agonie se operează o moarte/naștere. Ființa nouă care s-a format va încerca să-și sfărîme crisalida, devenită din fortăreață, închisoare. Făcînd eforturi convulsive extraordinare, ea va încerca în mai multe rînduri să iasă, și treptat, cu dificultate, se va
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
combustibil, de îmbrăcăminte și de mijloace de transport, n-ar fi fost de ajuns (...) un nou flagel (...) se abătu asupra Moldovei: epidemia tifosului exantematic. Spitalele nu mai puteau primi pe nimeni. Gările erau pline de răniți și de bolnavi în agonie. (...) Satele înțesate de trupe, sau contaminat. Se săpau gropi, în care se aruncau zeci de cadavre. (...)”. Până la Marea Unire a tuturor românilor de la 1 decembrie 1918, a fost nevoie de imense sacrificii umane și materiale. Marile puteri reunite în cadrul Conferinței
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
stranii", chiar disoluția vechii aristocrații fiind nu numai boemă ci și estetă) însă criticul citat anterior revine hotărît să constate continuități și similitudini: "Soarele arzător, mediteranean, strălucește în spiritul lui Ion Luca, al aceluia mai ales din comedii; Matei este agonia solară, cu purpura ei bolnavă și totuși augustă. Nu sunt de loc înclinat să văd o totală despărțire între literatura lui Ion Luca și a lui Matei; constat însă o schimbare de planuri și o degradare a substanței sufletești." Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cavarnei, nici marea infinit schimbătoare nu pot șterge impresia de spațiu închis, în care personajele s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
contemplând prăbușirea soției: ... de aceea parcă-i venea să se bucure când iar o vedea căutându-l cu ochii pe Lică ori legându-se de el, căci acum erau deopotrivă. Dacă Lică pare să trăiască zile albe, Ghiță își trăiește agonia. Imun la orice tip de suferință sau bucurie, el păstrează în final vie în inima sa doar iluzia că hotărârea de a fugi departe cu aceștia e cea mai bună alegere. Nu-l mișcă nici strigătul gâtuit de disperare al
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
perdelei de la altar cu cel al descoperirii pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lui Slavici spre așa ceva pare să se-ndrepte. [...] Prin legea mamei se reface ordinea, se restaurează echilibru, în vreme ce legea tatălui provoacă eșec și violență, nebunie și moarte"143. Afirmația este justificată, dar dezvoltările ulterioare izbânda principiului feminin asupra celui masculin; "agonia patriarhatului" și "revoluția matriarhatului" nu sunt îndreptățite. Și Persida va face, până la un punct, în raport cu soțul ei, aceleași greșeli ca și tatăl acestuia. La o replică similară a bărbatului ce se simte amenințat de o nouă cădere: Pe mine Dumnezeu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]