78,666 matches
-
500-8 000 de lei/kg l Porumb - 4 500-5 000 de lei/kg l Orz - 5 000-5 500 de lei/kg l Ovăz - 6 000- 7 000 de lei/kg l Tarate - 5 500-6 000 de lei/kg l Făină albă - 10 000 de lei/kg l Mălai - 8 000-12 000 de lei/kg l Gris - 10 000 de lei/kg l Semințe pentru gazon - 60 000-70 000 de lei/kg. l Semințe de floarea-soarelui - 8 000-27 000 de lei/kg
Agenda2003-13-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/280850_a_282179]
-
s-a constatat că la „Konstanz Tim“ întreg lotul de produse second hand din U.E. era lipsit de dosare tehnice de conformitate. Acțiunea se derulează în continuare. Inspector-șef al O.J.P.C. Timiș, ing. VASILE RĂDULESCU prin magazine l Magazinul „Alb și negru“ (str. Goethe nr. 2) oferă spre vânzare o gamă largă de confecții pentru adulți, marca „Dinasty“ și „Agnes Toma“: pantaloni - 850 000 - 1600000 de lei, costume - 4700 000 - 6 900 000 de lei, costume de ocazie - 4300000 - 5
Agenda2003-14-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280871_a_282200]
-
l Grâu - 5 500-8 000 de lei/kg l Porumb - 4 500-5 000 de lei/kg l Orz - 5 500-6 000 de lei/kg l Ovăz - 7 000 de lei/kg l Tarate - 5 000 de lei/kg l Făină albă - 10 000 de lei/kg l Mălai - 8 000-12 000 de lei/kg l Gris - 10 000 de lei/kg l Semințe de dovleac - 35 000-60 000 de lei/kg. l Semințe de floarea-soarelui - 8 000-27 000 de lei/kg
Agenda2003-14-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/280872_a_282201]
-
și al crimei. Un imperiu decăzut. Cartierele bogate altădată au cunoscut declinul, iar oportunitățile și optimismul din trecutul acestui oraș multirasial s-au evaporat. Strada 8 Mile, perimetrul orașului, a devenit o linie de demarcație între urban și suburban, între albi și negri. În dedesubturile acestui oraș se găsește o industrie îndelungată a creațiilor „sub presiune“, materializate în principal în muzică. De la ritmul Motown, la „Detroit sound“, muzica acestui oraș și-a avut întotdeauna izvoarele în sufletele oamenilor de rând, fiind
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
mai bun spectatorilor și oamenilor care mă opresc pe stradă și-mi urează să-mi dea Dumnezeu sănătate pentru că eu le-aduc bucurie, speranță. Sunt un om care trăiește în două culori, care nu cunoște griul, la mine totul este alb sau negru“. Adriana fir-de-Trandafir: nicicând mai potrivit un om numelui său... Subțire ca lujerul, pătimașă ca trandafirii sângerii, vedeta Teatrului Odeon a avut parte, în cale-i, de spini și pelin. Au rănit-o, au sfâșiat-o, dar sufletul nu
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
doborât doar cu o privire. Sunt un om care a învățat din fericire ce înseamnă greutățile vieții, încerc să mă bucur în fiecare clipă. Sunt un om care trăiește în două culori, care nu cunoaște griul, la mine totul este alb sau negru. Sunt un om iertător, încăpățânat, am toate calitățile omului de la țară. Chiar mi-am cumpărat o casă la țară, la 50 de kilometri de București, de abia aștept să ajung aici, acum, unde, de-a lungul anului, sap
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
în timp util“, ne-a declarat cel mai vechi component al formației, Eugen Mihăescu. Solistul trupei - Răzvan Fodor - a reușit să antreneze publicul care a cântat împreună cu formația, refrenul: „Îți mai aduci aminte, drumul spre noi/Cafeaua din zori, nopțile albe/ Acum sunt doar, foarte departe“. După care, a urmat noul single „Am dansat cu norii“. Nicola a cântat și încântat Înainte de concursul Eurovision de la Riga, talentata Nicola a susținut un nou recital pentru iubitorii „Agendei“. Plină de vervă și bucuroasă
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
analize critice propriu-zise. Astfel, anosta carte a lui Gheorghe Crăciun, Acte originale/ copii legalizate, îi inspiră lui Ștefan Borbely (el este autorul articolului) fraze de genul: "literatura e un joc al ipostazierii neantului, reluat ori de câte ori autorul se așează în fața colii albe de hartie". În schimb, analizând tulburătorul român Bate și ți se va deschide al lui Mihai Sin, Sanda Cordoș face severe observații critice: "Adeseori, paginile 'sociografice', cu tematică cetățeneasca, pe lângă faptul că sunt scrise fără un prea mare hâr publicistic
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
sînt scriitor și vorbește cu mine cît mai ales, pe "radical". De pildă îi tot da zor cu identitate și cu dependența, în sensul de independență și altele în stilul lui Ceaușescu. Are o prietenă culta, profesoara de geografie, o "albă" cu vreo zece ani mai mare decît el. De cîte ori ne vedem tustrei, ea își bate joc vizibil de bietul băiat fără școală, în loc să încerce să-l corecteze acasă la ea unde trăiesc în concubinaj. N-o face, preferă
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
cu umorul negru caracteristic jurnalismului autohton de senzație, sărind de pildă de la descrierea simptomelor la anunțarea consecințelor asupra unuia dintre cei care anunța că nu-și vor lua măsuri de protecție: După cîteva minute, pe rețină poate apărea o pată albă, apoi una neagră, care poate persistă 8-10 zile. Dacă după această perioadă pată nu dispare, Timișoara va avea un viceprimar orb" (EZ 2165, 1999, 7). Cea mai spectaculoasă mi se pare, oricum, descripția directă și implacabila din finalul unui avertisment
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
cu orașul fusese marcat de mirosul de clor, necunoscut mie până la venirea la liceu. Când am intrat prima oara în WC-ul căminului, mirosul de gaz otrăvit mi-a îmbolnăvit pentru totdeauna simțurile. Pe jos se află un strat gros, alb de clor. De usturime am inceput sa strănut până mi-au dat lacrimile. Nu am reușit în nici un fel să mă ușurez. Pe pereții crem ai WC-ului era grafitti cu fecale și sânge menstrual, desenate cu degetul (...) În facultate
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
de reglementări internaționale garantează aceste drepturi. Cu timpul însă, nediscriminarea inițială a devenit, la rîndul ei, discriminatorie. S-a născut, de pildă, ceea ce se numeste rasism invers, adică privilegiul acordat de culoarea pielii. Odată dispărută, în SUA, persecutarea negrilor de către albi, și din teama repetării unor astfel de cazuri, care au însîngerat SUA pînă în anii '60, a luat naștere, paradoxal, posibilitatea persecuției inverse. Alt exemplu. Cînd feminismul a triumfat în Anglia sau în SUA, drepturile femeilor au devenit tot mai
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
au devenit tot mai mult niște privilegii. Numărul de agresiuni sexuale, recunoscute de justiția americană, în care victimele sînt femei întrece binișor astăzi numărul de agresiuni cărora le cad victima bărbații. Mult mai rar i se dă dreptate unui bărbat alb decît unei femei de culoare. Sau, în orice caz, suspiciunea de încălcare a drepturilor omului e cu mult mai pronunțată cînd e vorba de negri, de femei sau de minorități etnice decît cînd e vorba de albi, de barbati sau
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
dreptate unui bărbat alb decît unei femei de culoare. Sau, în orice caz, suspiciunea de încălcare a drepturilor omului e cu mult mai pronunțată cînd e vorba de negri, de femei sau de minorități etnice decît cînd e vorba de albi, de barbati sau de majoritari. De aici s-a ajuns la o selecție care limitează (dacă nu exclude) meritul individual și preferă să respecte plajă multiculturală. Șansă nu mai e neapărat a indivizilor, ci a colectivităților. Paradoxul funcționează din plin
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
dîndu- lovituri ușoare, gingașe uneori cu lăbuțele, cu labele lor, ale căror ghiare fioros scoase mai înainte, acum fuseseră retezate, băgate în teaca, temporar, pentru joc. * * * Tot Cheia. Călugărul orb de la mănăstirea locală în spatele căreia japonezii au construit demult "urechea" albă, farfuria rotundă imensă care prinde semnalele sateliților. În aceeași zi aflai "tehnică" celor două lumi. A tehnicienilor japonezi, care au construit, "radarul" lor alb că și mănăstirea proaspăt văruita, amîndouă situate în linie, una după alta, aceeași felie, dunga geologică
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
pentru joc. * * * Tot Cheia. Călugărul orb de la mănăstirea locală în spatele căreia japonezii au construit demult "urechea" albă, farfuria rotundă imensă care prinde semnalele sateliților. În aceeași zi aflai "tehnică" celor două lumi. A tehnicienilor japonezi, care au construit, "radarul" lor alb că și mănăstirea proaspăt văruita, amîndouă situate în linie, una după alta, aceeași felie, dunga geologică a terenului. Muntele roșu este aproape cu instalația complicată de percepere a cutremurelor, - Centrul seismic. L-am vizitat. O pereche de savanți foarte bine
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
un permanent cutremur interior din care rareori era sesizat vreunul la suprafață, măi măricel. Singura fîșie de teren care era mai solidă în vatra localității japonezii o descoperiseră chiar pe locul în care se înalță mănăstirea. Așa că "radarul" lor, scutul alb imens comunicînd cu sateliții fusese clădit, - baza lui adică -, fusese clădita chiar în spatele vechiului lăcaș... Efectul este fantastic: apropierea celei mai moderne tehnici de spiritualitatea monacală a locului. Cred că nicăieri în lume nu a avut loc, sau nu are
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd posibilă, antropomorfizare a lumii animale. Despre "cască metafizica" a lui Fundoianu (cum spunea Roll în alte
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
par a cunoaște plăcere mai mare decât a provoca grosolan și de a inventa tensiuni când ele există doar în mintea lor, la ce să ne așteptăm? Astfel de indivizi, care au nerușinarea de a prezenta drept negru ceea ce e alb, și invers, dovedesc o inventivitate infernala. Destui jurnaliști români n-au nici un scrupul să pună în gură personalităților ce ne vizitează țara cuvinte pe care nu numai că nu le-au spus, dar au afirmat exact contrarul lor. Titlul unui
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
și un artist postum", consilia Jean Cocteau, cu toate că, uneori, artistul, viu aidoma omului, neglijînd acea abstragere ce pare propice contractului cu viitorul, întîmpină dezagremente în relațiile cu cel din urmă. Să recunoaștem că tezele vitaliste ale autorului Femeii cu carnea albă ar fi găsit un teren de aplicare pe propriul său destin literar. În fine! Să recunoaștem în F. Aderca măcar pe unul din cei mai de seamă precursori în direcția a ceea ce exegetul sau numește "deprovincialziarea" culturii române. Într-un
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare, el îi vede hlizindu-se, de însăși aventură lor rasială, pe cei trei patru negri înghesuiți și transportați de acel cavaler alb, tînăr, năbădăios, si care se făcea una cu ei... La Clermont College, pe 1 decembrie 1978, la Los Angeles, West Coat, după cum notez grijuliu în carnet ca si cum ar mai fi putut există vreun alt Los Angeles, îl cunosc pe profesorul
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
cu căruță, nevasta și copilul de lîngă comună Izvorul, în sus, spre mănăstiri. Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are un coviltir negru de nailon. În unele părți, unde acesta n-a ajuns, șunt și petece mari de nailon alb, lăptos, prin care nu se vede interiorul cărutii. Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în filmele cu indieni, de epocă, are ulubele atît de lustruite, încît par de os. Cea mai mizera și în același timp cea
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
timp va alunecă într-un altul, căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut: într-o peșteră, Robinson găsește un fel de vizuina nu mai mare decît trupul său, în care adoarme hipnotizat de o lumină albă, vîscoasa, care îl duce în depărtări fabuloase ale copilăriei sale. Peșteră este spațiul matern, evident, aici eroul se simte protejat, ca într-un fel de ascunzătoare. Dar ce nevoie are pustnicul de o ascunzătoare pe o insulă nelocuita de nimeni
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Culturii pentru prima oara în întreaga istorie a participărilor noastre la Bienala. Proiectul lui Judit Angel și al secundei sale, Aurora Dediu, propus pentru pavilonul României din Giardini Publici, s-a sprijinit pe două elemente; pe o expoziție de fotografie alb/negru a Grupului subREAL, compus din Călin Dan și Joszef Kiraly, si pe o intervenție directă a lui Dan Perjovschi în spațiul pavilionului, avînd ca element de referință și că aide-memoire stocul de iamgini și de atitudini morale, civice și
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici lîngă
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]