KorAP: Find »[drukola/base=albastru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...1035 >

25,860 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

priceput, dar nu mai am vreme să mă gândesc la asta. Am alte treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
drumul dar, plin de curaj, tânărul prinse mâna Luanei. Stai puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Fata izbucni în râs și dădu să plece dar el o opri din nou. Te rog. Numai un minut. Întâlnind aceeași ochi, unici și albaștri, Luana se înmuie. Bine. Ce vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta. Luana rămase fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal, îi arunca pe umeri, la fiecare mișcare, șerpi încolăciți. Ernest râdea, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
numele ăsta până acum. Mi s-a mai spus. S-au despărțit la ușa blocului Luanei, nu înainte ca el să-i smulgă promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Fata adormi târziu în noapte și visă doi ochi albaștri, așa cum nu mai văzuse vreodată. În a doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în floare, cu siguranță, ceva mai târziu. În a treia zi a prieteniei lor, Luana îl așteptă în camera Emei din complexul "Pușchin". Ernest avea antrenament la baschet apoi repetiție la cor. Îl visase cu o seară înainte, un vis albastru și disperat iar acum avea impresia că el n-o să mai vină niciodată. Cum băieții nu aveau voie să intre în căminul fetelor, după obicei, Ernest aruncă cu pietricele în geam. Sunetul cristalin, de sticlă lovită, o aduse instantaneu în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-l lovi cu delicatețe peste gură. Cum poți crede așa ceva? Ernest o strânse în brațe cu putere. Ești o minune, știi? Luana râse și-l îndepărtă. Lasă-mă. Vreau să-ți privesc ochii. Și în vreme ce ea se cufunda în infinitul albastru, el spuse ușor: Hai s-o facem mâine seară. Cristina pleacă la Botoșani. Răspunsul veni simplu. Bine. Ca și cum ar fi spus: "Mâine seară o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se lăsă întunericul și o lună plină urcă pe cer, cine știe din ce adânc, pentru a fi martoră la unirea lor. Ernest avea corpul bronzat și ochii albaștri, tăiați sub arcadă, alunecară, cu o seriozitate pe care nu i-o cunoștea, pe trupul tânăr, abia înmugurit. Îi prinse mâna și i-o coborî sub pătura caldă iar Luana tresări, cuprinsă de un sentiment amestecat de oroare și plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să cadă în adâncuri pentru totdeauna. Alergă în urma lui și-l prinse de mână, așa cum făcuse el cu câteva zile mai înainte. De ce nu m-ai căutat? Luana, nu am timp de asta. Mă grăbesc. Îl privi, dezorientată, în ochii albaștri. De ce faci asta? Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua zi intră în cabinetul administratoarei căminului de fete, ce aparținea facultății de textile și ceru cu hotărâre să-i fie repartizat un pat. Până în seară, Luana se văzu mutată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
deși cunoscuse ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia să aibă grijă dacă se încurca, astfel, cu ea. O femeie frumoasă nu putea iubi un singur bărbat. Învățată să viseze străluciri albastre și deșarte, Luana se trezi în fața unei realități surprinzătoare. Trupul lui Ștefan, puternic, atletic, înalt și cu nerușinare gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
spătarul banchetei comode, cu brațele încrucișate la piept. "Nu vrei să vorbești cu mine. Ți-ai pus mâinile scut pentru a te apăra. Atunci, al meu ești!" Doamna Noia se întinse spre el. Spuse clar, privindu-l fix în ochii albaștri ca marea: Domnule Radak, ce aveți în paharul din fața dumneavoastră? Surprins, Ernest Radak avu tendința să-și coboare brațele dar nu se lăsă păcălit. Se uită la pahar. Apă minerală. Dați-mi voie să mă folosesc de replica unui om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și încredere în sine, bărbații erau atât de puțin atenți la detaliile din jur! Cu siguranță, nu o vrăjitorie... În timp ce "Mister Big", așezat în dreptul ferestrei, era preocupat doar să-și arate dezaprobarea față de sexul meu nepotrivit, o femeie în rochie albastră a luat loc la masa din spatele lui. Lumina amurgului și culoarea rochiei au făcut totul. Cristian Bariu știu că acest suflet îi va lipsi foarte mult. Avea să-i fie un dor nebun de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

spus ce vârstă avea. Putea să aibă Între paisprezece și douăzeci de ani. Era destul de neîngrijit, dar fără urmările foametei, nelipsite la cei mai mulți. Maioul lui alb, jegărit, avea pe piept un logo cu un animal (un urs?), sub niște litere albastre cu auriu care alcătuiau cuvântul BERKELEY. Băiatul părea totodată pierdut și foarte concentrat. Se uita oare la ei? Ea l a privit de vreo două ori, dar de fiecare dată el Întorcea capul În altă parte. Să stabilești un contact

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
o carte cu coperta jerpelită, Înfățișând un pește mare de care se apropie un scufundător cu cuțitul În mână (erau și niște cuvinte În germană, dar Adam n-a fost În stare să le citească), și o păpușă cu ochi albaștri, cu gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea Întins pe podea cu brațele Încrucișate sub cap și privea cerul magic. Iar fecioara aceea Încântătoare se numește

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
și simplu din casă. În drum spre mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de nuanțe sclipitoare. Johan Încercă să urmărească povestea, dar i se păru că n-are nici cap, nici coadă. Vedea numai culori Învălmășite. Dealuri albastre. Pârâuri de pânză aurie. Câmpuri de un verde fluorescent. Râuri de cobalt pur. Un cer violet. Era o fată care se dă drept băiat și se Îndrăgostește de un băiat. Ea Îl iubește, dar el n-o iubește. Mai bine

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
ca buchetele de coral reunite Întâmplător pe fundul mării, așa cum le vedea când se lăsa plutind pe deasupra lor. Continuând să mănânce, a deschis caietul și a scris: LUCRURI PE CARE SĂ I LE SPUN LUI MARGARET tata purta o cămașă albastră când l-au ridicat e sigur că au fost soldații, nu comuniștii (comuniștii Îi omoară mereu pe cei prinși, soldații nu-i omoară mereu) (iar eu Îi recunosc pe comuniști, ei se Îmbracă foarte prost pentru că sunt săraci) singura crimă

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
fără să simtă moleșeala de care fusese cuprinsă zilele și săptămânile trecute. Torticolisul Îi trecuse, umerii nu-i mai erau țepeni, Încheieturile n-o mai dureau. Era multă vreme de când nu se mai bucurase la Jakarta de o asemenea auroră, albastră, misterioasă, plină de făgăduieli nesigure. Își amintise cum se simțea când venise aici pentru prima oară, după lungi ani de iarnă petrecuți În Statele Unite și În Europa, ușoară, eliberată de greutatea hainelor groase. Pe vaporul cu care venea de la Rotterdam

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
orașul acesta nu se vedeau maghernițele mahalalelor. — În mod oficial, noi am oprit orice ajutor acordat Indoneziei, iar relațiile dintre țările noastre sunt o adevă rată catastrofă, dar relațiile personale nu s-au schimbat, a spus Bill. Într-o cămășă albastră, subțire, cu gulerul desfăcut care lăsa să i se vadă părul foarte blond de pe piept, Întins până la gât și cu mânecile suflecate până la coate, nu arăta deloc În ținută de birou. Prietenii mei localnici nu refuză Încă să mă mai

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]