17,219 matches
-
N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece conferință de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a ateriza aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot trupul Îi ardea, ca și cum călăul s-ar fi amuzat să numere fiecare lovitură, pentru ca biciul să nu-i lase nici un centimetru de piele nejupuită; observă cum cîțiva raci Începuseră deja să alerge pe spatele lui, desfătîndu-se cu bucățele de piele și carne sfîșiată. Îi alungă, apoi se tîrÎ cum putu, foarte Încet, mușcîndu-și buzele ca să nu urle de durere, și intră În mare, pentru ca apa să-i răcorească puțin nenumăratele răni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului său. Alergase mult; cunoscuse popoare foarte diverse și idiosincrazii foarte diferite și se Întorcea dintr-un lung periplu prin Orient, unde contactul cu chinezii și japonezii reprezentase una dintre cele mai intense și interesante experiențe din viața lui. Chiar așa Îndepărtate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot mai mult, transformîndu-se Într-un munte arcuit de apă și spumă. Ajunse pe culme cînd temuta liniște se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treacă prin fața ochilor toată viața. Aproape nimeni nu reușește să-și satisfacă propriile nevoi sentimentale. Și exact atunci focul începe să muște din covorul de pe scări înspre curul gol al lui Evie, iar Evie țipă și sare în picioare și aleargă pe scări în jos cu pantofii ei albi cu toc cui făcuți scrum. Despuiată și fără păr, îmbrăcată în sârme și cenușă, Evie Cottrell dă fuga afară pe ușa din față spre un public mai numeros, oaspeții ei, argintăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
autostradă, la serviciu, în căsnicia ta. Asta-i lumea în care trăim. Doar urmărește indicațiile. Sari în urmă cu douăzeci de ani, la casa albă în care am crescut, cu tata care făcea filmulețe cu mine și fratele meu pe când alergam prin curte. Sari în prezent, seara, cu ai mei stând pe scaune pliante și urmărind filmulețe respective proiectate pe latura albă a aceleiași case albe, douăzeci de ani mai târziu. Casa-i la fel, curtea-i la fel, geamurile proiectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de ani mai târziu. Casa-i la fel, curtea-i la fel, geamurile proiectate în filme se aliniază perfect cu geamurile reale, iarba din film seamănă cu iarba adevărată, iar fratele meu din film și cu mine suntem țânci și alergăm ca bezmeticii în fața camerei. Sari la frate-miu mai mare care și-a mâncat nervii și apoi a murit din cauza marii ciume a SIDA. Sari la mine, matură și îndrăgostită de-un detectiv și mplecată de acasă ca să devin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lumea la televizor. Geamurile electrice sunt ridicate până sus de tot, așa încât planeta Brandy Alexander are o atmosferă de-un albastru cald, nemișcat, tăcut. Sunt precis 21 de grade Celsius, și afară, dincolo de sticla concavă, toată lumea de copaci și stânci aleargă pe lângă noi în miniatură. În direct prin satelit. Noi suntem mica lume a lui Brandy Alexander, care țâșnește prin fața tuturor lucrurilor. Conducând, conducând, Seth zice: — Te-ai gândit vreodată la viață ca metaforă a televiziunii? Regula noastră e că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii. Iată monotrenul plin de femeiuști zâmbărețe în costume de mohair roz Jackie O cu trei nasturi uriași îmbrăcați în pânză pe partea din față. Copii în tricouri dungate și frizuri blonde de astronauți aleargă printr-un Centru Științific în care toate fântânile arteziene încă funcționează. — Spuneți-i lumii ce vă sperie cel mai tare, zice Brandy. Ne dă fiecăruia câte un fard de pleoape Aubergine Dreams și zice: Salvați lumea cu sfaturi din viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă, umplând de sânge fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus strigă: „Te rog“, dar ce am eu în gând e prea surescitant. Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă, umplând de sânge fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus strigă: „Te rog“, dar ce am eu în gând e prea surescitant. Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se ducă la toaletă, strigă. — Te rog. Marea casă colonială a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
deplorabil. Sari la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu toți ceilalți locuitori ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar, spre deosebire de ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-a mai apucat să scoată o vorbă, Sofie a prins-o de mînă pe K.F. și a tras-o către ea, silind-o să alerge. Abia mai tîrziu, după acea primă întîlnire "aranjată" de el, i-a spus K.F. cîte ceva despre trecutul domnișoarei Sofie, care suferise neînchipuit de mult în vremea războiului. Iar războiul, mai ales cel dus de nemți, fusese foarte strîns legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte mari la un loc, dar așa este! Dintre toți cei care trăiesc la Vladia acum numai dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]