2,235 matches
-
trei cartușe de Viceroy. În iulie i-am vizitat mama. Ea nu s-a considerat niciodată „vitregă“. A. E. i-a spus tatălui s-o ia: „Tata, s-o iei pe Nuți, că n-o să mă bată“. Ea l-a alintat de mic. Îl așteaptă acum cu camera pregătită. Pensia de un milion două sute o ajută pentru pachete cât de multe și un drum pe an la București. Rudele l-au renegat. Familia soției, ce-i crește copilul, o lasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și micuț, îl îngrijim, îi dăm de mâncare, ce mâncăm noi. Mai mult Mandin se ocupă de el, el îi face duș. Doarme când cu colegul în pat, când sub pat. Ne jucăm cu el, îl mângâiem și așa îl alintăm. E greu aici să nu ai un animal, o floare, un copac. Uite, noi ne uităm pe fereastră, dar se vede zidul. Sunt alte camere unde se văd oameni ce merg la vizite. Secția asta e cam separată, cu alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
repetă ea de nenumărate ori În timp ce-și spăla coapsele, apoi Își Înfășură un prosop pe deasupra bikinilor și se Întoarse În cameră. În momentul acela o zări pe Keiko Kataoka, Încă Îmbrăcată În costumul ei roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka Îl iubea Într-adevăr pe bărbatul acesta și avea o asemenea putere de convingere Încât i se făcu pielea ca de găină. — Hai, vino aici. Arată-i și tu cât Îl iubești. Știi bine că Îi place să fie alintat, nu? O știi mai bine decât mine, nu-i așa? Noriko Îl privi pe vagabond cu ochii În lacrimi. Keiko Kataoka o cuprinse ușor de după umeri și o apropie de el gândindu-se: „Nimic din toate acestea nu e normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu policandre aurite, cu lumânări, cu broderii de stejar și covoare roșii. La 4.30 vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o frumusețe sexy printre bărbații israelieni. Lui Emmy nu i-au trebuit decât trei secunde să observe că nu purta verighetă — verificare obligatorie, dar neconcludentă — și alte cinci minute să constate că nu avea prietenă. — Nu ai o prietenă? se alintase Emmy dându-și seama, dar nepăsându-i că prea se pisicește. Probabil că sunt atâtea fete drăguțe care dau târcoale kibbutzului tău. Rafi a râs, iar Emmy a știut atunci că avea să se culce cu el. Ceea ce a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Promițându-și să nu se mai gândească la pudoarea prietenei ca să nu se mai amărască, Emmy dădu farfuria la o parte și se cuibări în brațele musculoase ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva pe canalul ăla cu plată? Rafi o mângâie pe păr și se aplecă s-o sărute pe frunte. Mi-ar plăcea scumpo, dar trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băieți, știți că eu nu sunt un om rău. Presa este pentru mine apă și aer. Dacă ăștia ai mei Îmi răpesc această bucurie eu fac cerere și demisionez din partid. Dacă demisionezi de la portocalii fac cinste trei zile, se alintă Gicu, măcar că nici el nu crede ce spune. Și eu fac cinste tot trei zile, sare și Gore, mai ales că de azi am intrat În registrul cu datornici. Și să mor eu dacă nu mă simt ochei, ca să zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să fie adeptul șoferilor. Tata e de vină. M-a nenorocit pe viață obligându-mă să mă duc la școală cu Jaguarul, cu șofer. Asta sunt, n-am ce-i face. Nu pot să mă schimb, nu-i așa? se alintă Julie, roșind un pic. Nu, draga mea, gânguri Muffy consolator. Dacă nu-ți place să mergi pe jos, nu-ți place, și asta e. Uită-te la mine, eu am trei șoferi! Avem unul la casa din Palm Beach, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când el o bate ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă. Cum se pot face economii dintr-o pensie de 20 lei e un secret pe care numai moldovenii de peste Prut îl știu. Și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii. — Acum pot să mor ferice, îi spune Lionel, exacerbând frustarea telespectatorilor de sex bărbătesc. — Plăcerea a fost de partea mea, domnule Lionel, se alintă Liliane. — Ba a mea, nu se lasă Lionel. — Ba a mea, nu se lasă Liliane. S-ar mai fi contrazis și azi, dacă ea n-ar fi avut bilet de tren. Se uită la ceas. El înțelege aluzia. — Păcat că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea părea scârbit de ce spune, asta însemna că e treaz. Avea așa, un sictir, când vorbea. Scuipa cuvintele, niște resturi, parcă, care nici nu se comparau cu ce rămăsese ascuns înăuntru. — Baftă, așa să-mi zici. Băftosul, poți să mă alinți așa, Vasile, îți dau voie, în noaptea asta. În clasă mă strigau Bolero. Făceau bășcălie de mine, asta era, mă luau în balon, cum se zice. Umflau umflau balonul, cât cuprinde. Când să mă urc în nacelă, pârț. Când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund. Patru birouri distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest Popescu?, repetă, alintându-se, blonda cu zulufi. Tovarășul Popescu este plecat la un instructaj, iar vicele e în ședință de organizație. Ședință... care ședință, cum fac handicapatii ședință, doar nu suntem la... Vancea holbase ochii, își reveni imediat, speriat să nu-și deconspire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și cât curaj îți vor trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]