2,520 matches
-
au rolul de a determina pericolele, de a stăpîni evenimentul aleator", supusă așadar unor tipuri de constîngeri, interne sau externe, de interdicții. Textul este limbă și devine acțional prin vorbire, datorită trăsăturilor esențiale ale limbajului pe care le posedă, semanticitate, alteritate, creativitate, istoricitate și exterioritate, în termenii lui E. Coșeriu. În aceeași viziune, textul constituie un obiect cultural, în opoziție cu obiectele logic-formale și cu cele naturale, fiind creat prin activitatea spiritului uman, a cărui esență se află în conștiință, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trăsături, aspectele limbii funcționale pe baza căreia s-a realizat vorbirea, precum și măsura în care această limbă funcțională recurge la elemente nespecifice. În sfîrșit, această analiză relevă procentul de inedit și sursele lui din vorbirea ce realizează discursul. V. act, alteritate, comunicare, discurs, enunț, enunțare, limbă funcțională. SAUSSURE 1916; BALLY 1944; DUBOIS 1973; COȘERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO VULGARIZARE. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
me tender cu cântice dă pă la noi, iar americanii cuminței, sfioși, la locul lor, încep să se amestece cu româncele cărora li se învârt ochii în cap, după ei, ca la jocurile mecanice. Singurul ce rămâne într-o inconfortabilă alteritate este căpitanul Jones, care - totuși! - are o misiune de îndeplinit. El înce-pe să înțeleagă că lucrurile sunt mai complicate, dar și mai dulci, decât schemele cu care operează; și că această înapoiată Căpâlniță (imagine, în mic, a României Mari) are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pe Eliade, cel din Huliganii. Monstruozitatea lui M. de acolo se trage. Avem de-a face în Intermezzo cu un duel agonic între două monstruozități, cea a femeii și cea a bărbatului; prima este devenire, se construiește în contact cu alteritatea - mai precis, cu bărbații -, a doua se prezintă a fi matură din fașă, este de natură patologică, consecventă cu sine, în sensul seducătorului kierkegaardian, cel pentru care seducția este pur act autotelic: „Nu îmi face plăcere, dar o posed din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
-i, ar trebui să-și găsească homerul: el a călătorit la capătul lumii! A locuit vreme de două luni într-un paradis de o paralizantă frumusețe, «o frumusețe care se risipește în golă, după cum o definește autorul, încercând să înțeleagă alteritatea absolută. Cartea lui Ioan T. Morar este o mărturie că trăim într-un soi de «trib planetară, în care metafora colibei băștinașilor dotate cu antenă de satelit spune totul despre abolirea distanțelor și a timpului. Ioan T. Morar a surprins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ediție specială dedicată subiectului, publicată de Fludernik într-un număr special din revista Style (28:3). 4 Articularea textului narativ II Personaj, mediu înconjurător, suspans, film 4.1. Personajul Personajul și tot ceea ce presupune el relativ la sondarea gîndurilor unei alterități imaginate și nu în ultimul rînd a unicității motivelor și diferenței de viziune prezintă probabil cea mai puternică atracție pentru cititorii de romane și proză scurtă. Iar aceasta, dintre toate elementele narațiunii, pare a fi cel mai ostil unei analize
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
își exercită în mare plăcere dreptul lor de "a nu avea de-a face cu nimeni" 82. * * * În definitiv, dacă cetățenii socialismului real s-au lăsat supuși unei "etici a dependenței"83 față de un stat care era simultan plasat în alteritate și în patronaj, este la fel de adevărat că ei și-au putut dezvolta o "etică de calcul socialistă"84 care le-a permis să-și aproprieze statul prin intermediul formelor de participare mediate aproape întotdeauna de către cadrele de partid. De fapt, se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
-i unește pe Daniel și Joseph într-o istorie complexă și paradoxală provin din alinierea, în cadrul celor două biografii, unor personaje feminine remarcabile. Fosta prostituată Hélène, decadenta Ingeborg, excesiva Fatima și două neveste anonime, dar comode și satisfăcătoare alcătuiesc registrele alterității, cercetate uneori dureros-nostalgic, alteori dramatic de către cei doi povestitori. Incapacitatea de a adera la structurile stabilității interioare și sociale transformă relația dintre Joseph și Daniel într-o inițiere ratată. Cei doi par că își plagiază reciproc viețile, într-o aventură
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aproape neverosimil, în care proiectul Europei unite s-a realizat cu succes, avant la lettre, cu multe decenii înainte de conturarea lui concretă. Consistența acestui argument, oricât de vizibilă în domeniul faptelor, este favorizată de existența unui imaginar vast, ce așează alteritatea și identitatea într-un binom indisolubil. În imediatul realității există, însă, povestea, iar ea supraviețuiește datorită obstacolelor, deturnărilor, schimbării povestitorilor și perspectivei. Dacă identitatea acestui spațiu este atât de profund legată de o veche tradiție a transferului cultural și al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în comun Ea, comunicarea, este normativă. Ea transmite pune în comun ceea ce nu trebuie să rămînă personal. Ea constă în a folosi legătura politică, determinată de comunitatea în care ne naștem, și aceasta prin intermediul dreptului, care creează diferența și produce alteritatea, permițînd identificarea. Familia este deci întemeiată politic, și tatăl nu este decît o ficțiune care trimite la ceea ce fondează sistemul. Politica civilizează obiectul mitic prin puterea de a reprezenta toate ficțiunile succesive ale transmiterii. B) Lecțiile despre comunicarea industrială Să
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
tălmăcit subtil prin "grila" mitului lui Narcis și Echo: "Cele două strofe, de maximă concentrare, fac portretul arhetipal al lui Narcis. Acesta, descoperindu-și chipul în oglinda apei, îndrăgostit de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială" (p. 93). Marele poet... minor G. Topîrceanu este plasat, surprinzător, între Narcis și Proteu: " G. Topîrceanu ar fi putut fi una dintre marile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desigur, iar vizualizarea ei nu se poate face nicăieri mai limpede ca în pagini bacoviene: Negativul stilistic capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în ape imaginea proprie cu impresia alterității, e prima treaptă, cea mai apropiată de pozitiv (ș.a.). Despre treptele care urcă, dar și despre Alchimia negativă, Plumb și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Sadoveanu pescarul. Farmecul pescuitului este "în despărțirea desăvârșită de lume și în repaosul complet în care intri. Grijile, preocupările, supărările și durerile adorm". Astfel începe căutarea timpului pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al operei". Obsesie a dublului, a alterității, oglinda se întoarce în postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numise "antitezele monstruoase" din societatea noastră. Echilibrul, armonia și depășirea antitezelor nu poate fi decât transmodernistă pentru că, spune profesorul Codreanu, "transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filozofie a viitorului", cu o certă pledoarie pentru diversitate și alteritate. Da, asimilarea și omogenizarea nu mai constituie un ideal, însă trebuie să recunoaștem că și în diversitate există potențialul extremismului și al violenței. Într-o "democrație în mozaic" (Alvin Toffler), de înaltă tensiune și de mișcare rapidă, cu o multitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
protopopului din Rășinari, cu dor neostoit de "Coasta Boacii", Theodor Codreanu înclină mai mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur, unul dintre ele. Tocmai de aceea formulele schimbare și alteritate s-au transformat în lozinci ultrapolitizante după balconiada din decembrie 1989. Eminescu, adept al "echilibrului între antiteze", pleda cu toată puterea pentru fenomenele de "creștere", în spirit organic (și "testamentar", cu evidență lingvistică de la Dosoftei la Văcărești: "Urmașilor mei Văcărești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de pe marginea prăpastiei. Citând-o pe aceasta din urmă, Codreanu arată că perioada germană a avut asupra lui Barbu un impact similar cu stagiunea vieneză și berlineză asupra lui Eminescu, care a descoperit acolo "comoara specificului românesc", prin raportare la alteritate. Paradoxurile criticii transmoderne Fidel propriei teorii, Theodor Codreanu își construiește exegeza pe un model geometric barbian, prima parte având douăsprezece subcapitole, iar cea de a doua șapte, cifre care trimit la perfecțiunea creației. Dincolo de acest mimetism, care trădează o certă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să falimentăm transportul feroviar de călători, pasajul cu două trenuri accelerate spre Ciceu, al doilea la zece minute interval, următoarele mîine la aceleași ore! Borzești-Legenda, anii de la moartea ctitorului steaguri în lungul șoselei, defilează și cel al bisericii, Onești redusa alteritate a reperelor, vine vorba de valorile lor simbolice, de orașe și de sate ca ființe imposibile, mixturile organico-minerale în minte-spațiu, după obicei, puțina apărare a unor asemenea ființe, invariante Propp. În acceleratul Brașov Ciceu Iași, repunere în funcțiune în previzibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de conținut, firma "Mittal Steel" Roman lumini excesive, lună în crengi și pe sub streșini cartierul de peste gară, dacă îi păstrăm sămînță România mai ține pămîntul care să ni se potrivească, pămînt stelar, pămînt al făgăduinței, lună mai roșie din siguranța alterității, două degete pe orizont, tricolor de tablă unitatea de tancuri Roman, luna s-a dus, lucrurile pe care le descoperea inutil, Itești somn, Bacău nu urcă nimeni, pancarte succesive cu reclamă la țigări "Sfîntul Gheorghe", nerușinarea pe engleză, întinderile orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în teama de înec, iubire, Doamne! cînd Tu ești iubire, adevărul, Doamne! cînd Tu ești Adevărul! greu păcătuiesc! mergi de-a lungul liniei la animale, era să uit să dau înapoi macazul, se cunoaște "RESICZ" din inscripția "Reșița 1898". Zoologica alteritate, prima dată cînd am intrat la maimuțe mi-am scos pieptenele, buha mare iepure cald, păpușă-buhă udă, șarpele șarpespațiu odrăslește zoo Tîrgu Mureș, al doilea frate, "pirana" piranha, tot românizat pronunță și bucureștenii, șerpăria în anaconda, caiman, papagalul-capră, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o ființă, Ființa una, răscumpărarea mucenicilor, părți în trupul lor Domnul, iubesc deci Descartes, Descartes deci exist! v-am demonstrat că nici omul cu trupul lui, duhul lui, mama lui, educația lui! bun natural, n-are bază, dorința știința, obiectul alteritatea, fraza ideologică retorică dezlănțuită, capul deasupra apei, răsuflarea ta indiferențe întinse pe seama simultaneității eu, groapa de gunoi alb Bacău, negură suspectă, FNC capătul, straturile de locuire reluate din Adjud cîte 5, intervine și scara blocului turn la 11 straturi, ninsori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre coincidența "principială" a gândirii, ființei și adevărului) -, atunci el se află într-un loc; într-un topos, mai bine spus, care nu poate fi decât de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care, de exemplu, este constitutivă conștiința morală perfectă despre care vorbește Kant, pentru conștiința morală imperfectă a unei ființe raționale (a omului). Dar tocmai de aceea intervine și "obiectualizarea": conștiința limitată, tocmai pentru a-și păstra identitatea de sine, recunoaște alteritatea. "Obiectualitatea este așadar întotdeauna o realizare activă a Eului, un avut al conștiinței active în încrederea ei în acest Ceva conștient; și acest Ceva este în mod continuu Același prin chiar extensia conștiinței într-o durată a sa."80 Într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sens de auto-constituire, sens deosebit de important, fiindcă legitimează judicativ însăși reflexivitatea. De asemenea, sensul timporizării poate fi acela de survenire a viitorului, pornind de la putința de a fi a unei ființări, iar sensul dăruit către aceasta este acela de alteritate, mai bine spus, de Celălalt, care, prin propria sa reflexivitate, așadar timporizare în sensul chemării trecutului (propriu), ajunge să se deschidă el însuși către ființarea în cauză, căpătând și ea sensul deschiderii către Celălaltul său; sensul judicativ-constitutiv este aici acela
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
familiară." Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative, p. 17. 27 "Acum, dintre genurile enumerate adineauri, cele mai însemnate sunt ființa lucrurilor însăși, starea și mișcarea. Să rânduim într-adevăr identicul drept a patra Idee, pe lângă celelalte trei. Atunci prin firea ei alteritatea trebuie declarată ca fiind a cincea între speciile pe care le-am pus în lumină." Platon, Sofistul, 254 d, 255 c, 255 e; pp. 365, 367. 28 "Noi, în schimb, nu numai că am dovedit despre cele ce nu sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]