KorAP: Find »[drukola/base=alternanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...84 >

2,082 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

este existența pasivului); (g) agentivitatea poate fi adăugată unui verb fără a crește numărul de valențe; (h) rolul Agent este flexibil de la verb la verb și de la o limbă la alta. 5.2.7. Van Hout (2004: 62) susține că alternanța argumentală/cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
apărând numai în anumite condiții. La polul opus, se situează Chierchia (1989 [2004]) și Reinhart (1991), care susțin că toate verbele inacuzative sunt, la bază, cauzative. Levin și Rappaport Hovav (1995) nu extind această analiză la verbele care nu acceptă alternanța și susțin că verbele inacuzative cu alternanță au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
opus, se situează Chierchia (1989 [2004]) și Reinhart (1991), care susțin că toate verbele inacuzative sunt, la bază, cauzative. Levin și Rappaport Hovav (1995) nu extind această analiză la verbele care nu acceptă alternanța și susțin că verbele inacuzative cu alternanță au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 116−118) arată că morfologia proiecției Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 116−118) arată că morfologia proiecției Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de predicatele pasive și reflexive și are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de detranzitivizare apare în absența argumentelor externe. Pentru verbele deadjectivale, autoarele propun o soluție diferită

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subiect expletiv. IP, ˘[E(arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
IP, ˘[E(arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziție cu statut de adjunct, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]' *The boat sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul s-a scufundat 120 [PRO pentru a încasa asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
RI(sink−scufunda)](x) =˘[sink−scufunda(x)](x). Relația dintre R și RI este de același tip cu relația dintre P și PI: sunt identice din punct de vedere vericondițional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanța cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operația de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare 'scufunda' este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la articolul redactat în 1989, Chierchia își revizuiește teoria, acceptând sugestii formulate de Reinhart în mai multe articole, și arată că nu reflexivizarea (notată aici REFL) singură derivă inacuzativele, ci reflexivizarea "plus altceva". Proprietatea esențială a inacuzativelor care participă la alternanța cauzativă este faptul că pot avea ca subiect eventualități: The explosion sank the boat ' Explozia a scufundat vasul' The gust of wind opened the door ' Rafala (de vânt) a deschis ușa'. Noutatea față de teoria formulată în 1989 este ideea împărțirii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
să fie identic cu celălalt. O consecință imediată a acestei situații este că verbele care nu pot avea ca subiect eventualități (notice 'a anunța', love 'a iubi', fear 'a se teme') nu acceptă închiderea reflexivă și deci nu participă la alternanța cauzativă și pot accepta θ-sharing: *The explosion notice/fears Bill ' Explozia a anunțat/temut pe Bill'. În schimb, verbe ca it. piacere 'a plăcea' sau engl. scare 'a speria' pot avea subiect de tip eventualitate, pot accepta închiderea reflexivă: The

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt specificate în grad înalt și acceptă Cauză agentivă, altele sunt subspecificate și pot avea Agent, Instrument, Cauză naturală, iar pentru relațiile tematice nespecificate, autorul utilizează termenul Efector (Van Valin și Wilkins 1996127). Koontz-Garboden (2009: 84) arată că verbele cu alternanță care sunt supuse anticauzativizării au o formă nemarcată morfologic, folosită cauzativ, iar când apar cu un clitic reflexiv au utilizare incoativă. Specificul variantei tranzitive a acestor verbe este acela că denumește un eveniment de schimbare de stare având cauză externă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în reprezentarea lexico-semantică ca fiind același participant. Nu există o distincție semantică între anticauzativizare și reflexivizare; reflexivizarea este o anticauzativizare în contextul unui verb a cărui reprezentare lexico-semantică acceptă/cere o cauză agentivă. Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) arată că alternanța cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă și intranzitivă și subliniază existența asemănărilor și a deosebirilor între anticauzativ și pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acceptă/cere o cauză agentivă. Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) arată că alternanța cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă și intranzitivă și subliniază existența asemănărilor și a deosebirilor între anticauzativ și pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS. Variația lingvistică în cazul pasivului și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS. Variația lingvistică în cazul pasivului și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu diferite tipuri de rădăcini. Deși alternanța cauzativă este un fenomen lingvistic bine definit semantic, limbile manifestă variații importante în morfologie. În multe limbi, varianta anticauzativă, și nu cea cauzativă, este marcată morfologic. Există limbi în care ambele forme sunt derivate de la o formă comună (japoneză), limbi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o problemă logică: uneori nu există baza pentru derivare (în cazul verbelor inacuzative de schimbare de stare care nu au pereche cauzativă: bloom 'a înflori', blossom 'a înflori', decay 'a se dărăpăna', flower 'a înflori'). Clasa de verbe care acceptă alternanța cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există variație în restricțiile verbale și selecționale: destroy 'a distruge' și kill 'a omorî' acceptă alternanța în engleză și în germană, nu și în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a înflori', blossom 'a înflori', decay 'a se dărăpăna', flower 'a înflori'). Clasa de verbe care acceptă alternanța cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există variație în restricțiile verbale și selecționale: destroy 'a distruge' și kill 'a omorî' acceptă alternanța în engleză și în germană, nu și în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o variantă inacuzativă în ebraică și în franceză). Susținând că analizele derivaționale nu sunt potrivite, Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) pornesc de la Kratzer (2003

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Agentiv] este un centru posibil pentru pasive, iar anticauzativele apar fără Voice; în limbi ca greaca, în care pasivul este obligatoriu agentiv, proiecția Voice [− Agentiv] poate fi folosită pentru interpretarea anticauzativă. Concluzia autorilor este că nu există o direcție a alternanței cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcții nu derivă direct din cealaltă. 6. RELAȚIA ERGATIV−REFLEXIV Așa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
existând posibilitatea trecerii cu ușurință de la o clasă la alta). Cu excepția verbelor mucegăi, putrezi, râncezi, rugini și trece, care sunt primare, toate celelalte au și o variantă tranzitivă (Ion accelerează mașina, Căpitanul ancorează vaporul etc.), deci sunt derivate, participând la alternanța cauzativă. Acest fenomen de variație a fost studiat pentru română (Manoliu-Manea 1993, Cornilescu 1998, Dobrovie-Sorin 2004), franceză (Ruwet 1972, Rothemberg 1974, Zribi-Hertz 1987, Forest 1988132, Labelle 1992133, Dobrovie-Sorin 2004, Archard 2008), spaniolă (Maldonaldo 1988134), iar ca problemă teoretică este menționat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]