2,101 matches
-
de singurătate, de melancolie și spleen; că viața aici mă încercuie, mă înlănțuie cu miile ei de griji mărunte, că tu ești acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea că nu mai e mult și mă voi elibera. Dar eu te iubesc și mă gândesc obsedant la tine, ca la un liman, ca la orizontul ce e atât de departe și la care nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
populare, Dracul este cel care „Îl trimite [pe om] la crâșmă, să facă sfadă Între oameni” <endnote id="(259, p. 392)"/>. „Când merge omul În crâșmă, Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag. Atunci Dracul Îl iudește [= Îl amăgește] ca să uite de Înger, că l-a lăsat afară, și-l Îndeamnă să se sfădească, să se bată, să facă cuiva rău, ori să puie gând la alte cele, la păcate” <endnote id="(149, p. 29 ; pentru alte legende populare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a dat la mine ca să mă intimideze, să-mi creeze presă proastă ca atunci cînd va veni momentul să se rezolve situația cursului Marii clasici să aibă argumente: nu mă supun dispozițiilor sale, sînt obraznic etc. întotdeauna m-am amăgit să cred că acest Const. Ciopraga e om, deși eram convins că nu este. Acum pentru vecie cred că este un neom. îți voi da verbal amănunte de neimaginat. Singura mea armă, a noastră de fapt, fiindcă drama mea este
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
putem evada puțin din mizeria morală a cotidianului. Probabil că în foarte scurtă vreme voi trage o fugă pînă acasă și atunci mă opresc pe la voi. Cît privește colaborarea, ar trebui să te țin de vorbă iar eu să mă amăgesc. Acum nu pot să scriu (ce-ți spuneam în acea scrisoare din ianuarie trecut este adevărat). Ai văzut că în ultimele luni sunt total absent din presă. Ce-oi mai publica anul acesta (dacă oi avea unde) sunt lucruri de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
da spiritului mai multă seninătate, de care va avea nevoie (încet-încet, în diferite probleme, la Catedră, dl Const. C[iopraga] începe să-mi facă iar opoziție, văzînd probabil că sunt în dizgrația șefilor din facultate și Universitate. Caut să mă amăgesc cu gîndul că nu înțeleg sensul manevrelor, deși le înțeleg foarte bine). Cu colecția Eminesciana nu știu ce va fi. Curînd am să pot să-ți dau cîteva amănunte care vor întări scepticismul meu privind haractirul oamenilor. Aștept scrisoarea de la Cristian Livescu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Tristețea are două cauze: prima pentru că a trebuit să decupez din marele studiu Dincolo de fața lucrurilor aceste pagini, comprimate și ele la maximum (la un moment dat am fost tentat să vă trimit întregul studiu, nu pentru că m-aș fi amăgit că ar fi apărut astfel în întregime, ci doar pentru a-l citi de „amorul artei” , dar gîndindumă că nu aveți răgazul necesar și fiindu-mi teamă să nu se piardă, am renunțat); a doua pentru că mă gîndesc la atitudinea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sper, și rămîne pe altă dată. Mă bucură, în schimb, vestea că vei trimite curînd Cartea de piatră. Sunt curios s-o citesc și nădăjduiesc să-i fac loc cît mai grabnic pentru apariție. S-ar putea - zic și eu, amăgindu-mă singur - să vin totuși la Festivalul Bacovia din acest an, oricum aș dori să mai ies din acest tîrg ori, măcar, să schimb tîrgurile cum s-ar zice. Cu cele mai calde urări, Mircea Zaciu </citation> (10) (11) <citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
relaționa cu personajele li se pare stupidă copiilor de azi, care nu vor să se implice, ci doar să-și expună retinele și timpanele la bombardamentul de senzații. Poate că, de fapt, asta voiam și noi ; poate că doar ne amăgeam că ne interesează despre ce e vorba într un film, din moment ce, pe-atunci, cinemaul încă nu evoluase pînă la statutul lui actual de spectacol în care nu mai e vorba decît despre explozii. Deci aș fi dispus să accept că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
El”. (Pag.10) Deși în copilărie am mers cu părinții mei în casa de rugăciune și participam la programele muzicale și programele susținute de tinerii adventiști din comuna mea natală, când am plecat de acasă, pentru continuarea studiilor, am fost amăgită de șarpele cel viclean care mi-a îndreptat privirea spre viitorul ce-mi stătea în față și, la fel ca Evei, mi-a șoptit: „Hotărât că nu vei muri dacă nu vei mai merge la adunare, pentru că ai multe de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată, aveam o bucățică de gradină pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se Împotrivea acestui nou efort. Nu am avut de ales decât să mă resemnez, așteptând ca partenerul meu să-și Îndeplinească singur misiunea spirituală. Am stat așa cam până la unu noaptea, cred, plutind Într-o pasivitate metafizică, sau așa mă amăgeam, când cu un țipăt ce semăna a triumf, slăbănogul a sărit În sus, apoi aproape a leșinat În brațele mele. Am fost nevoit să-l car În jos pe scări, căci nu mai putea să-și coordoneze picioarele după atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun mort, moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o tras pe șfară cătinel-cătinel, unde-o pohtit Măria sa, la loc strâmt și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gură să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viața. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am privit. Cină Cea de Taină Pe Muntele Sion, într-o biserică am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nuanțare (ca să mă exprim eufemistic). Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă, cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă, nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit, ireparabil, se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul, pe care de fapt îl trecuse demult, deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, - se trece
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ mpreună spre Dumnezeu. (1974) Elogiul memoriei Circulă printre oameni părerea că memoria individuală nu e decât o însușire subalternă, auxiliară, care, la cei mai slab dotați intelectual, ține loc de inteligență. Adică : să fim atenți, să nu ne lăsăm amăgiți, să nu luăm, cum zic francezii, des vessies pour des lanternes (niște bășici drept lanterne), să nu luăm drept supradotat pe unul care dispune doar de o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Într-o țară în care justiția se eschivează îndărătnic vreme de trei ani și jumătate, răzbunările nu pot decât să mocnească și va fi groaznic dacă vor izbucni. Nu vă jucați cu focul, domnilor. Și, mai cu seamă, nu vă amăgiți cu ideea dementă că sunteți infailibili și eterni și că nu veți avea de dat socoteală. În definitiv, cuvântul „răzbunare” îl are în el pe „bun”. În Orestia, în Hamlet, răzbunarea înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
isterie. Școala, cea mai sublimă creație umană, este un rău; un rău necesar, pe care nu avem cu ce să-l înlocuim, dar un necaz mare pentru un copil, un necaz care îl învață să se mintă singur, să se amăgească. Oricum, mari personalități din istoria creației umane nu au prea excelat ca școlari. Pasteur și Einstein au fost submediocri în calitate de elevi. Clasicii literaturii nu fac excepție. Cu toate acestea foarte multe școli și-au însușit numele elevilor pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la sine în mintea unui creator. Severina este un astfel de mister al vieții mele. Din când în când, o descopăr într-o lădiță cu amintiri, unde nu știu sigur dacă există sau nu, dar îmi face plăcere să mă amăgesc, de parcă mai există încă o realitate. Sunt bătrâni care, închiși în casă, cercetează din când în când o besactea. "Besactea" este un cuvânt vechi, din categoria cuvintelor care dispar, mor de bătrânețe. Mie îmi este milă de astfel de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma lor. Este cloaca tuturor cloacelor și pierzania sufletelor fiindcă a concurat în încrederea românilor cu Biserica și armata, a confiscat toată moralitatea și a făcut-o praf. „Femeie, ne-ai amăgit sufletul, cu vorbele tale pline de lapte și miere,păcălindu-ne să ne înseninăm, să zâmbim fericiți la soare, la o rază de speranță fiindcă am crezut: „În sfârșit, iată omul!” sau „Tot femeia până la urmă». Mizeria ei morală, mascată
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
punctele vulnerabile ale vieții sociale și lecțiile de dragul informațiilor se apără de civilizație cu aceeași forță ca și natura. Între timp, reflectăm adânc la ingratitudinea politicii europene care ne situează în anticameră pe durată nedeterminată. Sau pur și simplu ne amăgim că postura ante portas ne absolvă, de la paznic de vită sau tejghea, la magistru de înțelepciune pentru nimeni, de orice efort să păzim o cireadă, să avem servicii specializate și să livrăm înțelepciune pentru comunitatea de aici și de acum
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
timp de volute elegante. Târgurile de acest fel produc mai mult contingente de cărturari. Ar merita să știm ce discutau între patru ochi elevul Labiș și profesorul Vasile Popa care va face închisori politice. La ora aceea poetul încă se amăgea cu gogoșile staliniste care promovau fațada timuristă a unor constructori de societăți egalitare și fără antagonisme. La atitudine civică Labiș nu făcea rabat: era indignat că Iulian Gropper, un coleg bufon, intonase în pauză imnul regal (tatăl lui Labiș bracona
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
A primit-o în casă și pe fiica Teresei, care era însărcinată. Fata a lucrat în hanul din preajmă San Lorenzo și, din cauza serviciului, înnopta deseori în afara casei. Hanul acela era frecventat de un comis voiajor din Veneția, care a amăgit-o cu vorbăriile sale și a înșelat-o cu promisiunea unei viitoare căsătorii. Foarte curând tânărul sărăntoc a dispărut din circulație, lăsându-i ca amintire această maternitate neprogramată. În 1887 s-a născut o nepoțică, căreia i-au dat numele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
faptul că mi-am atras nemulțumirea parlamentarilor liberali. De la ieșirea din gara Sofia, semnele evidente ale unui război iminent îți izbeau privirea și imediat mi-am împărtășit la București convingerea cu privire la un conflict armat inevitabil în timp ce Viena încă se mai amăgea că o activitate diplomatică ar putea salva pacea, încercînd, în acest sens, să convingă pe Regele Carol și Guvernul Român. La douăsprezece zile de la revenirea mea la post, războiul a fost declarat în mod oficial, război dorit și pregătit pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de minciună, s-au răzbunat crunt pre cei ce le-au pus în față oglinda, pentru ca să se vadă ei înșiși așa cum sunt și cine sunt, că sunt hoți și tâlhari. Scriu pentru tineretul românesc căzut în ghiarele diavolului care-l amăgește cu plăcerile păcatului uricios al desfrânării, cu tot felul de patimi rușinoase și degradante, distrugătoare ale vieții, cu tot felul de droguri și amăgiri viclene sub care este strivită realitatea și subminată esența vieții omenești. Scriu pentru ca oamenii politici de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
plânge.) Tipătescu: Zoe! Zoe! Zoe: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată... Tipătescu: Zoe! Să vedem, să ne mai gândim! Zoe: Nu mai e vreme de gândit, Fănică! Fiecare minută care trece mă apropie de pieire... Trebuie să te hotărăști! Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]