KorAP: Find »[drukola/base=amănunt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...1141 >

28,520 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămînă lîngă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale...". Proza Doinei Popa explorează ceea ce e dincolo de "circumferințele creierelor", pulverizează amănuntele, cu voluptate, aproape, pentru a le (re)organiza apoi, în tot felul de variante ale cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și Ovidiu, Fana și Dimitrie -, totdeauna în perspectiva feminității care se năruie: acesta e profilul personajului Doinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
era OMUL, CREATORUL TOTAL. Dori să-l cunoască, să-l aprofundeze și apoi să apară în casa profesorilor cu numele lui pe buze, iar ei s-o aprobe uimiți și încântați totodată și, calmi, să-i dezvăluie alte zeci de amănunte, scăpate de ea la lectură. Găsirea lui era un fel de treaptă, un alt bilet de intrare în casa profesorilor. În tot cazul ea nu dori să-și precizeze, să-și conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu să-ți stau așa, alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din bucățele. Și acesta nu-i un lucru simplu. Necesită mult analitic, răbdare, tact și ea posedă câte ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din bucățele. Și acesta nu-i un lucru simplu. Necesită mult analitic, răbdare, tact și ea posedă câte ceva din toate. Marea ei problemă constă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de el cu prilejul unei vizite anterioare, m-am mai interesat pe ici pe acolo, întâmplarea a făcut să cunosc niște rude îndepărtate ale persoanei în cauză, aflate în conflict cu eroul nostru...Așa se face că am aflat niște amănunte de-a dreptul inedite și picante. Bineînțeles, cu prima ocazie când am trecut pe la profesor i le-am turnat fără nici o ezitare, mi-am golit sacul, am mai aruncat și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în altă ambianță, să-l desființeze pe același ins fără nici o remușcare, completându-și bogăția de argumente chiar și cu amănuntele oferite generos de mine... Bine ar fi fost dacă acest mod de a se comporta ar fi o simplă tachinărie, dar negativismul a devenit la el o credință, cred că a pornit pe o cale aberantă. Păcat, mare păcat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Ninei: Marcu este un om cu totul excepțional dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au plătit și unul și altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale? Cu o seară înainte, după ce citise o revista literară i-a spus: Știi că Rebreanu avea încă de tânăr părul înspicat? De parcă nu mai fusese altceva bun de reținut din tot textul lecturat. Marcu este calm și binevoitor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ei în familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
birou la personal, voi să vadă cartea de muncă a urâciosului. Află cu stupoare că, pe lângă zecile de orașe pe unde peregrinase, că de fapt tânărul angajat nu mai era chiar așa de tânăr, avea 34 de ani și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă. Îl căută din priviri pe Urâciosul, îl descoperi retras într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pe acest singuratic. Mai bine îl lăsa în plata Domnului. Și totuși, se întrebă Marcu, sub cupola de lumină a veiozei, de unde știe Alexe despre faptul că el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el de la cineva anume sau a fost o simplă supoziție, ca multe altele care s-au nimerit să aibă un miez de adevăr. Da, își lămuri el, a fost o simplă supoziție, Alexe atacă numai în puncte pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
atracție și, dacă era cazul, cu dragă inimă accepta să medieze un schimb de scrisori, ori mai mult, înțelegeri pentru o întâlnire sau o comunicare telefonică. Firește avea pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic, ar comenta ultimele descoperiri cu privire la celula vie sau ce se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
desparte și se dezvoltă cu totul altfel, după alte norme, după alte legi. Pe urmă într-o mică pauză, marcând relațiile prietenești, ar schimba între ele câteva rețete pentru fabricarea cașcavalului. S-ar înțelege în câteva fraze asupra modalităților de amănunt, nu-i așa, nu-i așa, nu-i așa? Fabulez, își spuse Carmina și porii de pe obraz i se contractară. Oare de când am început să fabulez? Privi pe furiș, vinovată, către Sidonia Trofin. Tăcea era nemișcată și masca de șoricioaică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de Fana, de Sidonia, ce-o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau pentru moment retina, și-i crea o senzație de confort psihic și mai puțin oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ce putea fi o răscruce în viața fiului său. Oare își rememora trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sau indiferent cum, numai să se sfârșească cumva acel chin al incertitudinii pentru care ea nu mai avea forță. Sidonia era stăpână numai pe terenul supozițiilor, atunci când la mijloc erau viețile altora, îi era ușor să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]