KorAP: Find »[drukola/base=amabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...117 >

2,910 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

poate că nu e treaba mea, dar tu ești prietenul lui Helen? am reușit, într-un sfârșit, să emit. Adam n-a spus nimic. Of, Doamne, m-am gândit. E într-adevăr prietenul lui Helen. Iar cu mine a fost amabil numai fiindcă sunt sora-rebut a lui Helen. Iar acum și-a dat seama că sunt atrasă de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită. A urmat un moment de tăcere tensionat și sumbru. Din fericire, Kate, care era limpede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Se mai mira cineva că James mă părăsise? —Bine, mi-a răspuns el gânditor. Da, sunt destul de bine. Ticălos îngâmfat, m-am gândit. —Claire, a continuat el cu voce mieroasă. Sunt în Dublin. —Știu, i-am răspuns eu nu prea amabilă. Mi-a spus mama că ai sunat aseară. — Da, nu mă îndoiesc că ți-a spus, a replicat el ușor ironic. Nu se putea spune că James era prost. Ticălos, da. Dar nu și prost. Unde stai? l-am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
trebuia să-l plătesc. —Deci? Să vin la tine? m-a întrebat el îmbufnat. Ce naiba era în neregulă cu el? Se comporta ca un copil care încearcă să-i manipuleze pe toți cei din jur. —Vai, James, i-am spus amabilă. N-aș vrea să vii aici dacă nu te simți bine-venit. Amândoi vrem să fim relaxați. Poate că ar fi mai bine să ne întâlnim în oraș. A urmat o pauză prelungă, timp în care James a digerat replica mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
din cauza asta. Dar James sărise la o nouă conversație, una despre ceva complet diferit. M-am strofocat să-l prind din urmă. —James, ce naiba se petrece aici? l-am întrebat nedumerită. —Ce vrei să spui? mi-a replicat el deloc amabil. Vreau să spun: de ce-ai devenit așa de ciudat dintr-odată? am zis agitată. — Ciudat, a repetat el gânditor, cu o voce gravă, privind în jur prin restaurant de parcă ar fi cerut ajutorul unui public nevăzut. Zice că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sosise de la Londra în Dublin atât de rapid, nu? Apoi am cochetat cu ideea de a-l suna pe James. Se putea să fie mai bine să-l sun pe James. Deși, probabil, cei de la Vatican ar fi fost mai amabili cu mine. Am găsit numărul de la The LiffeySide în cartea de telefon. A răspuns o femeie. Am cerut să vorbesc cu James. Tipa mi-a zis să aștept puțin până se duce să-l cheme. În timp ce așteptam, am auzit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pentru tine. —Cam așa e, am recunoscut eu. Eram, din nou, nedumerită. Mă simțeam ca un suspect interogat de doi polițiști, unul bun și altul rău. Tocmai când mă obișnuisem cu ăla rău, celălalt începuse să fie mai mult decât amabil cu mine, așa că-mi venea să plâng și să-l îmbrățișez. Atâta doar că James era o singură persoană. Dar efectul era același. Acum că se purta frumos cu mine, îmi venea - da, ați ghicit - să plâng și să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până diseară, i-am spus amabilă, dar foarte, foarte fermă. James a tăcut. — Atunci rămâne pe diseară, la opt, James, am încheiat tot amabilă. —OK, a bâiguit el. Am închis telefonul. Gândindu-mă în continuare la ce aflasem. Înțelegeți, știusem că nu fusesem așa de rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până diseară, i-am spus amabilă, dar foarte, foarte fermă. James a tăcut. — Atunci rămâne pe diseară, la opt, James, am încheiat tot amabilă. —OK, a bâiguit el. Am închis telefonul. Gândindu-mă în continuare la ce aflasem. Înțelegeți, știusem că nu fusesem așa de rea pe cât mă scosese James. Și asta nu numai pentru că nu voiam să cred că eram un om rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
draga mea, i-am spus. Pe mama am îmbrățișat-o. —Pot să te întreb un singur lucru? a zis ea îngrijorată, inspectându-mi fața în căutarea semnalelor unei iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ar fi trebuit să se urce în vreun avion. Cel puțin nu în vreun avion care să aibă programată decolarea în următorii zece ani. Am încercat să-mi cumpăr rapid un bilet pentru Londra. Numai că mi-a fost imposibil. Amabilul și relaxatul reprezentant al companiei Aer Lingus n-a vrut să-mi vândă biletul decât într-o manieră relaxată și nonșalantă. Între o discuție despre președinția Rusiei (nu-i așa că băutura îți aduce numai necazuri?) și o conversație despre vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
neplăcută că, într-un fel, a fost un dar ceresc. Chiar dacă înainte de urcarea în metrou n-aș fi avut gânduri ucigașe, existau șanse reale ca la coborâre să fiu plină de astfel de intenții. Un pasager a fost așa de amabil și mi-a distras atenția de la viitoarea confruntare cu James lipindu-și de mine penisul în erecție de fiecare dată când metroul lua câte-un cot. Pe la opt fără zece am ajuns la stația mea. Capitolul treizeci și patrutc "Capitolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia mă face puternică. M-am uitat prin sufragerie. I-am zâmbit grațios lui James, cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile și toate celelalte. Și... Am trecut pe lângă el, m-am dus în dormitor și am deschis șifonierul. Văd că ți-ai adus și hainele înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
luasem hotărârea cea bună. Tot nu știam dacă procedasem corect părăsindu-l pe James. Dar eram sigură că ar fi fost greșit să rămân cu el. Încercați să găsiți logica acestui argument. Dacă puteți. Dac-o să reușiți, sunteți așa de amabili să-mi explicați și mie? James a sunat în dimineața următoare, la ora opt. Am refuzat să vorbesc cu el. Și la opt și patruzeci de minute. La fel. Și la nouă și zece. Iar la fel. Apoi a urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de felicitări. Dar m-am gândit că ar fi mai bine să-ți spun de vreme ce data trecută ai făcut atâta tămbălău. Cu un autocontrol monumental, am reușit să nu închid telefonul. —Mulțumesc, James, am izbutit să rostesc. Ai fost foarte amabil. Și-acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să plec. Dar nu vrei să afli totul despre ea? a zis el repede. Nu, i-am răspuns. —Nu te deranjează? m-a întrebat el agitat. Nu, am râs. —E mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

zorii, să vadă orașul scuturându-se de somnolență. O urmărea de la distanță mare, spera să nu fie observat, ea nu dădea nici un semn că l-ar fi văzut. O suna din când în când la telefon. Un timp a fost amabilă, dar refuza să-l vadă. Apoi deveni arțăgoasă, n-avea răbdare să-l asculte, se scuza și întrerupea imediat convorbirea. A căutat în câteva cărți niște texte care îi reținuseră cândva atenția. Le-a dactilografiat și le-a înfipt cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine, domnule. Tăcu o clipă, apoi adăugă înainte de a se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule. Majordomul ieși discret. Mortimer se duse la fereastră și se postă în spatele soției lui, a cărei privire rămăsese fixată asupra nemilosului peisaj. — Hai să coborâm. Rebecca nu se clinti. — Nu-ți face griji pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ce să-și spună, dar se pomeni confirmând: — Da, e adevărat. — Unde stați în Londra? întrebă el. — Plec acasă diseară, spuse Pheobe. — Chiar trebuie? Mă gândeam că ați putea sta în apartamentul meu, dacă doriți. E spațiu suficient. — Sunteți foarte amabil, spuse Phoebe, devenind brusc bănuitoare. Dar trebuie să ajung la serviciu mâine-dimineață. — Desigur. Dar ne mai putem întâlni cât mai curând. Vreau să mă uit cu atenție la tablourile dumneavoastră. Trebuie să-mi vorbiți prin ele. Nu vin aici prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-i mulțumească, dar Phoebe, care se căznea să-și ascundă bucuria, nu se sinchisi, deși primul lucru pe care i l-a spus când el a telefonat peste câteva seri, a fost: — Am văzut ce ați declarat în ziar. Foarte amabil din partea dumneavoastră. — A, chestia aia! spuse Roddy disprețuitor. N-aș pune prea mult preț pe așa ceva. S-au interesat câteva persoane de dumneavoastră, după ce a apărut articolul, dar e încă devreme pentru a ne da seama de efecte. Inima lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o sumă de cinci cifre. Aici nu mă îngrijește nimeni. N-am cu cine să vorbesc. Și ai putea să pictezi. Jumătate din camere sunt nefolosite. Poți să ai studioul tău, unul mare. Phoebe râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care se Îndepărta țanțoș. Mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu toți colegii; toți, mai puțin frumusețea excentrică obsedată de lacul de unghii, au părut foarte drăguți și amabili și doritori să mă cunoască. Emily nu m-a părăsit o clipă și a folosit orice prilej ca să mă Învețe câte ceva. Mi-a oferit din mers câte un comentariu cu privire la cine era important, pe cine să nu cumva să supăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
după care mi-a spus numele și numărul de telefon ale pilotului care zburase ieri după-amiază cu avionul particular. — O, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, i-am spus În timp ce notam grăbită numărul și mă rugam În sinea mea ca pilotul să fie amabil. Trebuie să plec. Îmi pare rău că nu pot să stau mai mult de vorbă cu tine, dar Îți urez un weekend plăcut În continuare. — Da, da, weekend plăcuut șî ție, Andy. Cried că piluotu o să ti ajuuti să gasiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
colet. Trebuie să fi fost ceva important, de bună seamă, probabil un organ pentru transplant sau ceva documente secrete. Așa că, da, am avut mare grijă de pachet și i l-am Înmânat șoferului așa cum mi s-a comandat. Un tip amabil de la Ritz. Nici o problemă. I-am mulțumit și am Închis. Recepționerul de la Ritz aranjase ca un șofer să aștepte avionul particular al domnului Tomlinson la aeroportul de Gaulle și să-l ducă pe Harry la hotel. Bine, dar dacă totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unde Emily pălăvrăgea tare la telefon. Când m-a văzut, l-a Închis. — Cum a mers? Nici o problemă, da? Mi-a trecut prin cap să-i spun ce se petrecuse, Îmi doream cu ardoare ca ea să fie o colegă amabilă, Îmi doream să formăm cu adevărat o echipă, dar știam că nu aș face decât să mă aleg cu o nouă porție de abuz verbal. Ceea ce nu-mi doream câtuși de puțin În clipa aceea. — A fost peerfect. Nici o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mereu o atenție sporită În fiecare seară când intram În apartament, mă Întreba mereu cum Îmi mersese În ziua aceea sau mă complimenta pentru o treabă bine făcută. Firește, nevastă-sa nu se molipsea de nici un aspect al acestui comportament amabil, dar cel puțin Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]