4,800 matches
-
Ă toate au contribuit, Într-o oarecare măsură, la transformarea lumii afacerilor. În seminarele mele fac referire la această perioadă ca fiind Era Instabilității Inerente. Pe unii i-ar putea demoraliza această sintagmă, Întrucât implică o lume plină de nesiguranță, ambiguitate și schimbări. Ei privesc cu melancolie În urmă și nădăjduiesc că lucrurile vor reveni la „normal”. Însă aceasta este Noua Normalitate. Există totuși și vești bune. Amenințările pe care le implică această eră sunt mult mai puține decât oportunitățile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se pare, nu folosește nimănui. Este un adevăr elementar că aspectele care privesc definirile date tranziției nu sunt doar semantice, lingvistice, formale, ci au o legătură directă cu legitimitatea opțiunilor care dau conținut și prefigurează rezultatele acestei tranziții. Când există ambiguități și neclarități majore privind finalitatea tranziției, când populația este conștientă doar în parte despre societatea în care va trăi, ca rezultat al tranziției pe care este chemată s-o accepte și s-o înfăptuiască, se ridică îndoieli serioase că opțiunile
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
strategia. Soarta reformei o hotărăsc actorii, cu resursele de capital uman și cu strategiile lor, dar nu oricare dintre actori, ci mai ales liderii, echivalentul funcțional al jucătorilor care pun în mișcare piesele de șah, care sunt însă purtătoare de ambiguitate. Pe de o parte, semnifică resursele materiale ale agenților - ele sunt stocuri vizibile cu care jucătorul poate câștiga partida. Aceasta este metafora asociativă dintre jucător și piese. Există însă și o metaforă bazată pe opoziția dintre jucător și piese: jucătorul
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acestea, nici unul dintre medicii epocii clasice nu a putut scrie o laudatio dedicată martiriului sau virginității 1. Aceasta va fi contribuția unică și decisivă a scriitorilor creștini. Tabloul Antichității târzii zugrăvit de Michel Foucault ne prezintă sexualitatea în structurala sa ambiguitate. Iraționalitatea care caracterizează unirea corporală în legătura heterosau homosexuală contribuie indirect la evanescența grijii față de sine. Cel puțin în mediile aristocrate (dominate de figura bărbatului adult și liber), abuzul de plăceri erotice (voluptas) amenință într-un sens strict material plăcerile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exercițiu de autointerpretare. Respectul față de trecut și grija față de viitor, precum și nostalgia transparenței sunt trăsături contrare Babilonului. Fiind majoritară și expansivă, entropică și oncogenă, ideologia haosului nu dă nimănui explicații. Idolatria preferă anonimatul. Ca să poată vrăji, Babelul cultivă amnezia și ambiguitatea. La antipozi, pentru teologii creștini demni de propriul lor nume, investigarea eredității tradiției ecleziale și explorarea memoriei ecumenice sunt sarcini întotdeauna benefice și urgente. Din punct de vedere politic și cultural, creștinii se găsesc astăzi în centrul unei intersecții istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
VII. Parodia binelui și frumusețea întregită 246 Oportunismul egalitar 246 Pacifismul fricii 249 Christus victor 253 Vertebre patristice 256 Violența dialectică 259 Sublimul dezafectat 263 Bucuria vederii 267 VIII. Post-scriptum. Pluralul religiilor și limitele analogiei 271 Triumful echivocității 271 Principiul ambiguității 272 Coerența narativă 274 Necesitatea incomparabilului 276 Ereditatea memoriei 277 Bibliografie selectivă 281 Nota autorului 305 Despre autor 307
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
făcute de Turcia în ceea ce privește schimbul anumitor informații între cele două organizații, din motivul oficial de absență a acordului de securitate cu Cipru și Malta (țări membre ale U.E., dar nu și ale N.A.T.O.), pe tema diferendului ciprioto-turc și a ambiguității poziției U.E. privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană. În al doilea rând, relația U.E.-N.A.T.O. ridică problema mandatelor, partajului de sarcini și a zonelor de intervenție. În Afganistan, de exemplu, prezența simultană a N.A.T.O., U.E. și a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
asupra dictaturilor totalitariste. Dar tu ești ungur și le-ai trăit la propriu”. Totuși, a fost foarte amabil și m-a încurajat mult. Ca răspuns la încurajările lui, am continuat să revizuiesc manuscrisul, dar nu am putut niciodată să rezolv ambiguitatea de bază inerentă în modele: sunt generalizări etern valabile sau versiuni idealizate ale situațiilor istorice? Am hotărât să renunț și să mă dedic câștigului financiar. Aceasta m-a ajutat să construiesc modelul expansiune-recesiune, care a devenit în cele din urmă
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de evident, și firească o face și mai periculoasă. Expresia a fost bine șlefuită, de la războiul împotriva terorismului la lupta împotriva terorii. Sensul este însă neclar: „teroarea” se referă la sentimentele noastre sau la un dușman nedefinit și intangibil? Această ambiguitate permite expresiei să acopere o arie mai largă. Ceea ce face ca lupta împotriva terorii să fie o falsă metaforă este faptul că este înțeleasă ad litteram. Teroare e un termen abstract. Nimeni nu poate purta război împotriva unei abstracțiuni. Avem
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului rîzÎnd „pentru reprezentația de sfîrșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, În linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația În fața spectacolului mundan Înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricît de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atît de indiferente În aparență față de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
am văzut, spre feeric și sărbătoresc, Între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să fie formulate ulterior (Glaser și Strauss, 1967). Mai mult decât atât, munca propriu-zisă este interpretativă, iar interpretările sunt întotdeauna personale, parțiale și dinamice. Pin urmare, cercetarea narativă este potrivită pentru specialiștii care nu se simt deranjați prea tare de ambiguitate. Aceștia ar trebui să poată ajunge la niște concluzii interpretative- și să le modifice, dacă este cazul, la fiecare nouă lectură. Lucrul cu materialele narative presupune ascultarea dialogică (Bakhtin, 1981) a cel puțin trei voci: vocea naratorului, așa cum o reprezintă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
concept polivalent, fiind definit în mod diferit de mai mulți teoreticieni: Jean Thomas lansează conceptul educație în schimbare și definește inovația ca „acea schimbare în domeniul structurilor și practicilor învățământului care are drept scop ameliorarea sistemului”. Această variantă suferă de ambiguitate, fiind greu de diferențiat inovația de schimbare. A.M. Huberman introduce sintagma de „rețea de schimbare” ca o conjunctură întâmplătoare sau voită a unor modificări capabile să producă efecte de multiplicare și de rezonanță a schimbării inițiale și definește inovația ca
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pentru exprimarea atitudinilor interpersonale, a stărilor psihice afective, dar și pentru consolidarea, nuanțarea și precizarea ideilor transmise. Comunicarea nonverbală este o realitate și o permanență a relațiilor educaționale, transmițând sensuri revelatoare. În aceeași măsură însă, putem constata gradul său de ambiguitate, existând chiar riscul unor induceri în eroare în cazul în care nu se ține seama de context, de cultura căreia îi aparțin elevii, de desfășurarea relației cu emițătorul sau de starea afectivă a momentului respectiv. Funcțiile comunicării nonverbale includ repetarea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
specialiștii domeniului științelor educației. Procesul de formare și de perfecționare a cadrelor didactice trebuie să fie reașezat pe baze noi, refundamentat preluând la nivelurile curriculare conținuturi privitoare la integrare. La poziția de până acum a educatorilor au contribuit și anumite ambiguități provocate de nediferențierea clară a diagnosticului medical cu cel psihologic și cu terapia educațională. Astfel, atât politica educațională și școlară, cât și științele educației în general urmează să dezvolte această orientare înspre scopurile și dezideratele propuse. Cu obiectivitate se cuvine
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
încă departe de a clarifica definiția aristotelică a mimesis-ului, avertizează totuși asupra anvergurii și complexității subiectului în discuție. Acestea devin mai evidente dacă analizăm cu atenție conexiunile dintre mimesis și posibil (ôÜ äõíáôÜ2), respectiv verosimil (ôo å?êüò). În descifrarea ambiguităților pe care le generează polisemia derutantă a acestor termeni, de un real folos ne va fi contribuția lui Giovanni Bottiroli 3, unul dintre cei mai avizați comentatori italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
faptul că, în fond, această deplasare de accent nu constituie o noutate absolută 2, gândirea antică neexcluzând nici ea din sfera mimesis-ului polaritatea imitatio naturae/imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor deloc neglijabil în elucidarea (măcar parțială) a acestei chestiuni delicate poate veni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și o ficțiune exterioară, care rezultă din relația dintre scriitor și societatea sa”88. Pe lângă caracterul prin excelență dinamic al modelului, se remarcă, așadar, o deplasare către exterior a mizei anagnorisis-ului, deplasare ce poate induce confuzii, datorate în bună măsură ambiguității care unește și separă, deopotrivă, recunoașterea interioară de cea situată în afara operei. Ezitarea aceasta îl îndreptățește pe Compagnon să pună în evidență caracterul „slab” al modelului propus de Frye - reproșul vizează, cum vom vedea, în egală măsură și teoria lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cuvinte că, pornind de la timp, povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert Jauss plasa și el mimesis-ul într-un cadru oarecum, atunci când vorbea despre „desfătarea de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de edificator cu privire la ambiguitatea conceptului, care, adeseori, are tendința de a ne spune fie prea mult, fie prea puțin. Și asta pentru că realul însuși pare să conțină adeseori „mai mult decât ceea ce acțiunea nemijlocită și cotidiană extrage din el, mai mult decât drumurile pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semnului, grefate pe triada simptom-semnal-simbol (simptom al vorbitorului, semnal pentru destinatar și simbol al lucrurilor), cercetătorul observa că „în jurul reprezentării există un mănunchi de funcțiuni de evocare”, că, nu numai în limbajul literaturii avem de-a face cu „acea bogată ambiguitate a cuvântului care, poate denota cu precizie ceva, fără a renunța, în același timp, și la alte denotări; adică avem o denotare și, în același timp, ni se amintesc altele”. Există, așadar, „această posibilitate de evocare”. Limbajul poetic ar reprezenta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un anume sens, loc ambiguităților. În mod paradoxal, fereastra deschisă către lume, în transparența căreia privirea întâlnește (fie și prin medierea conceptelor) lucrurile, trimite, în cazul celei mai descriptive poezii, ca și în cazul celei mai intranzitive, la o lume de gradul al doilea. Referentul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]